22 decembrie. O zi mare pentru Romania. O zi in care memoria celor care au murit (si nu doar in 1989) pentru ca Romania sa iasa din zodia nefasta a comunismului ne obliga sa ne intrebam unde am ajuns. Cat de mult ne-am indepartat de trecut si cat de aproape suntem de societatea pe care ne-o dorim? Putem raspunde la aceasta intrebare privind chiar spre Guvernul care primeste investitura astazi, de Ziua Nationala a Reflectiei.

Noii ministri, cinstiti sau hoti, bine intentionati sau pusi pe capatuiala, isi incep mandatul sub povara celui mai mare pacat al politicii post-Ceausescu: iresponsabilitatea. De 19 ani incoace, fiecare nou Guvern porneste la drum incercand sa repare catastrofele lasate in urma de predecesori. Adevarata mostenire de care nu am scapat in toti acesti ani este mentalitatea "dupa mine, potopul".

La audierile din comisiile parlamentare, noii ministri au recunoscut ceea ce jurnalistii scriu si spun de cateva luni incoace: promisiunile facute angajatilor din sistemul public, pensionarilor si asistatilor social au fost niste minciuni grosolane. Ecaterina Andronescu, ministrul Educatiei, a recunoscut in limbaj diplomatic ca majorarile salariale de 50% date profesorilor sunt exagerate si ca va propune sa fie reduse. Colegul ei de partid, Marian Sarbu, ministrul Muncii, este mai transant: nu sunt bani nici pentru majorarea pensiilor, nici pentru cresterea pensiei sociale minime, nici pentru aplicarea noii legi a indemnizatiei de crestere a copilului.

Dar cine a facut toate aceste promisiuni imposibil de tinut? Chiar ei. Direct, votand in Parlament majorarea salariilor profesorilor (la fel ca toti ceilalti deputati si senatori), si indirect, ca membri ai partidului care a marsaluit in campanie cu aceste fantasme: PSD. Nu singur, evident. Alaturi de toate celelalte partide (PNL – varf de lance) care au atins in acest an o culme a demagogiei, speriate ca absenta din marele cor al mincinosilor o sa le coste voturi.

Acum, cand a venit nota de plata pentru angajamentele din campanie, toti fac fete-fete, se uita unii la ceilalti si recunosc: a fost o farsa. O mare bataie de joc. Asa poate fi catalogata si prestatia clasei politice, la 19 ani dupa ce oamenii au iesit in strada, satui de minciunile celui mai mare demagog din istoria noastra.
Exista cativa oameni cu potential in noul Guvern. Dar ce valoare au capacitatea si ambitia lor, cand o buna administrare nu se poate face de unul singur, ci doar impreuna cu o echipa? Statul roman este in continuare un monstru birocratic in care lenea si coruptia majoritatii directorimii ii sufoca si pe cei mai bine intentionati dintre functionarii de rand.

Solutia a ramas tot in visele celor ce au iesit in strada in decembrie 1989: tinerii vor schimba Romania. Tineri avem, multi au profitat de sansa de a studia in strainatate, au devenit buni profesionisti, sunt dornici sa schimbe lucrurile, insa nu-i baga nimeni in seama.
Ce poate fi mai trist decat ce s-a intamplat cu programul "Bursa speciala Guvernul Romaniei"? S-au alocat cinci milioane de euro pregatirii in strainatate a unor tineri specialisti care urmau sa fie angajati ca manageri in administratie dupa terminarea studiilor. Au semnat si un contract cu statul roman, astfel incat sa nu existe riscul ca dupa specializare sa ramana in tarile in care au studiat sau sa se angajeze in firme private. In final, cei pacaliti au fost tot tinerii. Au studiat, au luat note foarte bune, dar cand s-au intors nu i-a mai angajat nimeni. Statul s-a baricadat in spatele hatisului de legi contradictorii si i-a abandonat. Nu a fost insa doar o risipa de bani si sperante. Este si acum un cosmar pentru tinerii care s-au lasat ademeniti de promisiunea unei noi Romanii. Statul le-a intors spatele, iar contractul pe care l-au semnat ii impiedica sa se angajeze in alta parte. Multi dintre ei sunt de aproape un an someri. Oare si-au imaginat cei care au iesit sa demonstreze, in 1989, impotriva lui Ceausescu ca asta ii asteapta pe copiii lor? Ca aproape 20 de ani mai tarziu inca ne vom cauta un viitor? Ca, desi vom fi scapat de Ceausescu, majoritatea liderilor acestei tari vor fi urmasii sau acolitii fostilor sai locotenenti?
Trista aniversare!