Omerta sau legea tacerii se instaleaza oficial in Romania, desi functiona si pana acum in subsolurile politice si administrative ale tarii. Amputarea "constitutionala" a CNSAS si ordonanta de urgenta data ieri de Cabinetul Tariceanu, prin care aceasta institutie nu se va mai atinge probabil de ofiterii Securitatii comuniste sau de demnitarii colaborationisti, legalizeaza omerta, generalizand-o ca formula de lucru institutionala. Tacerea transpartinica pe care si-au impus-o politicienii pentru a-si proteja reciproc interesele, tacerea pe care o pastreaza conducatorii vremelnici ai ministerelor, acoperind neregulile predecesorilor lor, tacerea pe care o va impune Parlamentul care are deja o lege de rezerva pentru CNSAS, facuta de aripa dura a PSD se inscrie in logica traditionala a sistemului ce sustine in Romania puterea politica, indiferent de culoarea acesteia.

Bataliile electorale pe care le urmarim la televizor sunt adesea spectacole organizate intre parteneri de afaceri, care pe rand sunt la putere si in opozitie, asigurand in acest fel continuitatea prosperitatii comune, indiferent de rezultatele alegerilor. Lupta pentru electorat ramane, desigur, o miza importanta, dar, dincolo de dezbaterile ideologice si de marirea partidelor, interesul celor care fac jocurile mari este sa se apere de eventuale intemperii legale si sa conserve imaginea celor care formeaza coloana vertebrala a sistemului. Omerta autohtona inseamna tocmai tacerea impusa asupra actiunilor grupului politicienilor si oamenilor de afaceri prieteni, care reusesc de aproape 20 de ani sa pastreze secretul imbogatirii lor postdecembriste. Atunci cand au imprumutat omerta de la mafia siciliana, demnitarii autohtoni si clientela lor nu au preluat insa nici manierele acestora, nici codul onoarei, pe care romanii imburgheziti cu ajutorul politicii ar fi putut sa le adapteze mediului pasnic unde evolueaza. Mediu in care cel ce incalca omerta nu este lichidat, ci scos din carti, evacuat din politica. La fel si cei care incearca sa se atinga de oamenii sistemului, cum a facut Monica Macovei prin legile cu care a incercat sa afle cum au devenit politicienii bogati si ce afaceri mai fac nevestele lor, dar si cele prin care voia sa-i scoata din magistratura pe judecatorii si procurorii care au colaborat cu Securitatea. Atacat direct, intreg sistemul s-a coalizat impotriva Monicai Macovei, incepand chiar cu politicienii care mimau inocenta, precum Marko Bela, care de data aceasta nu mai avea de aparat blazonul "aristocratiei" maghiare din Ardeal, ca la inceputurile anilor ‘90, ci afaceri transpartinice incalcite, in care poate a fost nevoit sa se implice pentru a-si pastra pozitia. Macovei a fost hartuita, intimidata si, in cele din urma, eliminata din politica romaneasca fiindca a vrut sa zdruncine sistemul ce a impus omerta. Ei i se datoreaza insa fisurile create si dosarele penale ale celui mai influent premier roman postdecembrist, Adrian Nastase, si ale altor politicieni importanti. Fara infiintarea DNA si fara bataliile date de Macovei n-ar fi existat aceste premiere, care au determinat sistemul sa-si creeze noi forme de protectie si sa caute instrumente pentru intarirea omertei.

Dosarele de Securitate descarcate de servicii in curtea CNSAS ar fi putut deschide noi falii, de aceea blocarea acestei institutii a fost sprijinita de intreg sistemul, dupa ce chiar Dan Voiculescu a fost degradat de aceasta institutie si trecut pe lista informatorilor de rand.  In vreme ce ofiterii politiei politice ceausiste se bucura in liniste de afaceri infloritoare sau in cel mai rau caz de marirea pensiilor, pe piata subterana a informatiilor se vand si se cumpara informatii, se santajaza inalti demnitari si se proiecteaza noi ierarhii. Omerta, nationalizata acum, ofera oricum tot mai multa siguranta, atat celor obisnuiti sa lucreze in intuneric, cat si celor care vor sa nu mai fie stanjeniti de institutii si legi inconfortabile si care lucreaza cu eficienta la demolarea lor.