A inceput campania electorala? Nu s-ar spune. In afara de cateva anunturi publicitare jenante, cu mesaje prafuite si sloganuri ragusite, si de doua chelfaneli caragialesti intre lipitorii de afise, nu exista nici un semn concret al vreunei confruntari politice. Putinele dezbateri care isi mai fac loc la televiziunile de stiri sunt atat de goale de idei si energie incat nu poti sa nu te intrebi ce se intampla.
Nu mai doreste nimeni sa devina parlamentar? Nu mai doreste nimeni sa ajunga in Guvern, sa invarta pe degete ministere si bugete?

Evident ca da!, insa politicienii nostri au intrat in blocaj. Vor puterea la fel de mult ca in anii trecuti, insa habar nu au ce trebuie sa faca. Votul uninominal a schimbat regula jocului, iar ei nu isi revin din zapaceala. Dupa ce atata vreme au stat in genunchi sub patrafirul sefului de partid care tuna, fulgera, blestema si aghezmuia in numele tuturor, oile politice pur si simplu refuza sa accepte ca a venit vremea sa arate fiecare ce poate si ca trebuie sa convinga prin forte proprii cetatenii din colegiul unde candideaza ca au priceperea si energia de a-i reprezenta in forul legislativ al tarii.

De aici vine problema. Nu asistam la o campanie electorala autentica deoarece majoritatea politicienilor sunt paralizati de gandul ca trebuie sa bata strazile, sa sune la usile apartamentelor si caselor, ca trebuie sa intre in vorba cu oamenii "simpli", ca trebuie sa ii convinga ca au facut ceva in anii in care s-au aflat in Parlament, ca nu au stat degeaba, ca stiu care sunt problemele societatii, ca au solutii pentru ele si ca sunt onesti. Sunt ingroziti ca unii alegatori s-ar putea sa-i ia la goana, sa le ceara explicatii pentru ca traiesc prost sau chiar sa le zica vreo doua pentru porcariile de legi pe care si-au pus semnatura. Cum s-ar impaca o astfel de situatie cu imaginea despre sine a unui ministru, parlamentar, lider de partid, om de afaceri, multimilionari, multi dintre ei monumente de aroganta si dispret fata de plebe? Cum sa invete peste noapte sa fie convingatori in fata a zeci de mii de oameni cand pana acum tot ce li s-a cerut a fost disciplina de partid, bani pentru campanie si devotament fata de conducator. Asa a ajuns contactul direct cu oamenii, esenta democratiei, un obicei exotic.

Solutia legumelor politice? Sa stea nemiscati, ca sigla de partid ii va scoate sigur din belea. Cum o sa voteze pedelistii nostri cu omu’ pesedeului? Cum o sa stampileze pesedistul nostru oamenii lui Basescu? Cum o sa ii aleaga penelistii nostri pe comunistii din PSD sau pe securistii din PD-L? Sigur o sa ne voteze tot pe noi!

Numele "grele" mizeaza totul pe notorietatea lor, adica suma aparitiilor la televizor in care au facut declaratii sforaitoare, si-au tarnosit adversarii sau au interpretat cu intonatie mesajele sefilor. Notorietatea lor, de care sunt foarte mandri si pe care partidul a luat-o in calcul atunci cand le-a validat candidatura, este de fapt cel mai puternic argument pentru a nu-i vota. si daca simti vreun impuls firav de a vota din nou cu partidul ale carui promisiuni te-au sedus candva, el se risipeste la contactul cu "carnea si oasele" care imbraca ideea politica. Inversarea de roluri pe care o aduce uninominalul – identificarea partidului cu candidatul, personajul pe care nu l-ai auzit niciodata rostind o fraza inteligenta sau, mai rau, ti-a zgariat timpanul cu aroganta cu care a facut parada de averea sa ilicita sau de colaborarea cu Securitatea – va fi in detrimentul formatiunilor politice. Asa se explica atitudinea jumatate amuzata, jumatate serioasa a unor cititori care ne cer mai multe detalii despre reprezentantul minoritatii albaneze care candideaza in colegiul lor sau despre programul si conducerea Partidului Renasterii Miraculoase. Nu ar trebui sa ne mire daca aversiunea fata de politicienii care au inselat asteptarile alegatorilor se va contabiliza pe 30 noiembrie in scoruri neverosimil de mari pe care le vor obtine reprezentantii comunitatilor poloneza, italiana sau rutena. Intre doi prosti si trei golani, de ce sa nu alegi un anonim?

Nu trebuie, totusi, sa intram in panica. Nu toti candidatii dau semne de moarte cerebrala. Exista si unii care au aflat cum pot obtine voturi la sigur. Cumparandu-le! Cand cei ce aleg sunt oameni necajiti, asa cum se intampla in cele mai multe sate din Romania, politica regreseaza spre o afacere primitiva, in care accesul in Parlament devine marfa de iarmaroc. Capitalistii trocului cu alegatori sunt primarii. Ei cumpara si plaseaza voturi, tinand cont nu de partidul din care fac parte, cat mai ales de suma oferita. Reporterii "Romaniei libere" au facut o incursiune cu camera ascunsa la periferia politicii, acolo unde atasamentul fata de un partid inseamna doar sansa mai multor bani de la consiliul judetean. In numele unui candidat inventat, au promis bani si au cerut in schimb voturi. Dupa cum puteti citi azi in paginile ziarului, mai multi primari au batut palma, explicandu-le detaliat mecanismul negotului electoral. Cu pomeni impartite alegatorilor si cu un comision gras pentru "edil", poti cumpara de la 50 la 5.000 de voturi. Chiar daca asta inseamna procente luate de la partidul din care face parte primarul.

Departe de lumina reflectoarelor, in Romania profunda, campania electorala este in toi. In lipsa marilor dezbateri de idei, a strategiilor de dezvoltare gandite temeinic, in absenta marilor oameni de stat, sosonii, umbrelele, paturile, cozonacii, lopetile sau banii la plic vor decide cine va conduce tara in urmatorii patru ani.