Cand toate gafele lui Mircea Geoana fusesera adunate, asezate pe categorii si erau pe cale sa intre nu numai in analiza Consiliului National al PSD, dar si ca studii de caz in manualele de stiinte politice, domnia sa a fortat limitele discursului public si a plonjat in paranormal.
"Eu nu cred. (…) Multa lume crede. Domnul Basescu crede sigur, pentru ca a folosit si foloseste aceste tehnici, inclusiv oameni pe care i-am vazut eu la Palatul Cotroceni, care fac parte din aceasta categorie", adica persoane care nu sunt nici vrajitori, nici ghicitori, ci oameni care "au un CV si sunt foarte cunoscuti. Ii stiu si eu pe vreo doi", a declarat destul de confuz Mircea Geoana la sfarsitul saptamanii trecute. "Cred ca a fost atacat energetic in timpul campaniei foarte mult, erau chiar in sala (la dezbaterea finala – n.r.) oameni care lucrau la acest lucru. Nu stiu daca e o teorie sau alta, dar era, pur si simplu, paralizat, n-a fost tot timpul, au fost anumite bucati, care erau probabil decisive. Cred eu, e o parere personala", a completat mai ferm fosta viitoare prima doamna a tarii.

Confruntati cu noua provocare, liderii PSD au replicat stanjeniti ca nu e cazul sa ne intoarcem la Nostradamus in secolul XXI (Ion Iliescu), ca doamna Mihaela Geoana i-ar fi facut un serviciu sotului daca ar fi vorbit acasa despre astfel de  lucruri (Adrian Nastase) sau ca o sa poarte cat mai des cravate violet (Marian Vanghelie). Se pare ca asa ar fi procedat Traian Basescu si liderii PDL in campania electorala, castigand astfel bunavointa unei misterioase "flacari violet" si, drept rasplata, Palatul Cotroceni. Sau, cel putin, aceasta era convingerea fostului sef de campanie Viorel Hrebenciuc acum cateva saptamani.

PSD traverseaza o perioada dificila. Dar e limpede ca nici partidul, nici publicul larg nu aveau nevoie de fanteziile "energetice" ale liderului PSD ca sa admita evidenta. Sub conducerea lui Mircea Geoana, PSD i-a secondat pe liberali in campania anti-Basescu, a pierdut alegerile prezidentiale, a devenit "un partid mic". Dar radacina acestor esecuri este mai veche decat candidatura lui Mircea Geoana la presedintie. Spre deosebire de PNL, unde liderul Crin Antonescu nu s-a plasat niciodata sub gradul de incredere acordat partidului, adica in jur de 20%, PSD a fost nevoit sa munceasca mult ca sa-l aduca pe Mircea Geoana la nivelul sau in preajma alegerilor (31,5% in primul tur de scrutin). Iar daca liderii PSD, cei mai abili decat Mircea Geoana, au acceptat aceasta situatie, a fost pentru ca nu au avut alternativa. Tarat de mostenirea framantarilor de la inceputul anilor ’90 legate de numele lui Ion Iliescu, dar si de severitatea balcanica a lui Adrian Nastase din perioada 2000-2004, PSD n-a prea reusit intre timp sa afle cine este cu adevarat si ce vrea sa devina. Liderii care s-au ridicat in ultimii ani – oameni precum Liviu Dragnea, Victor Ponta sau Marian Vanghelie – sunt foarte diferiti ca stil si orientare si n-au avut nici timpul, nici prilejul sa se afirme decisiv in interiorul partidului. Nici unul dintre ei nu a gasit (inca) acel numitor comun care sa-i asigure ascensiunea treptata in toate aripile partidului pana la a pune sub semnul intrebarii, de exemplu, candidatura lui Mircea Geoana la presedintie. Singurul personaj cu potential imediat este, desigur, Cristian Diaconescu. Numai ca partidul se afla intr-o asemenea foame de lideri prezentabili, incat numele lui Cristian Diaconescu incepe sa devina echivalentul unui joker. Ba candidat de avarie la Primaria Capitalei, ba viitorul presedinte al partidului, ba parte a echipei lui Adrian Nastase, revenit in fruntea PSD. In aceasta ecuatie Cristian Diaconescu si-a amintit zicala "tacerea e de aur" si pe buna dreptate: "Nici un cuvant n-am sa spun si nici un nume. Competitia intre nume nu poate fi decat subsecventa formalizarii unei linii politice generale, care trebuie sa fie de stanga".

Pe de alta parte insa, o finala Nastase-Mitrea in 2010 alunga orice speranta de clarificare doctrinara. Adrian Nastase a ajuns in linia a doua a partidului nu numai din motive de imagine, legate de dosarul DNA in euforia eforturilor de aderare la Uniunea Europeana, ci si din motive de management intern al partidului. Multi parlamentari si lideri locali ai PSD au apreciat stilul mai lejer al conducerii Geoana. Cat despre Miron Mitrea, este de-a dreptul curios cum de un politician ale carui vederi sunt atat de apropiate de Palatul Cotroceni nu se inscrie in PDL sau macar in "nucleul de stanga" al lui Gabriel Oprea.
Constienti de pericol, liderii PSD au hotarat ieri sa nu amane congresul si sa-l tina neaparat inainte de Pasti. Semnificativ, decizia a fost luata in timp ce unul dintre cei mai buni profesionisti din partid in agricultura, deputatul Valeriu Steriu, a parasit PSD, completand tabara pro-Basescu din Parlament.

Cat despre Mircea Geoana, probabil ca pana la "atacul energetic" mai putea spera in vreo formula de compromis care sa-i asigure un loc retras, dar influent, asa cum s-a intamplat cu Adrian Nastase in 2006. Dar, din fericire pentru PSD,  explicatiile paranormale ale familiei Geoana echivaleaza cu celebrul "dau cuvantul tovarasului… Adrian Nastase", scapat de Ion Iliescu in 2005, cand a pierdut sefia partidului. Asa ca Mircea Geoana trebuie sa se recunoasca infrant si sa se comporte ca atare – adica sa renunte/piarda sefia PSD. In Parlament e nevoie de opozitie autentica, nu de contrareplici la "flacarile violet".