19.6 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialPentru ce sau cine v-ați da viața?

Pentru ce sau cine v-ați da viața?

Au apărut inevitabil și la noi comentatori care se întreabă pe fondul agresiunii ruse asupra Ucrainei și, posibil, asupra Moldovei și în fața perspectivei unui eventual conflict cu Rusia, dacă „ați fi dispuși să muriți pentru Moldova?” sau chiar dacă „ați fi dispuși să muriți chiar pentru România?”. Întrebarea este menită să pună întreaga criză într-un context politic „realist”, dar atrage după sine o întrebare mai fundamentală, potrivită pentru Vinerea Mare: Pentru cine sau ce v-ați da cu adevărat viața astăzi?

Întrebarea dacă „Ați muri pentru Ucraina?” (sau pentru Moldova, sau pentru țările baltice sau pentru România) a fost pusă de mai mulți adepți ai așa-numitei „abordări realiste” a crizei din Ucraina cu sugestia că nu merită sacrificate viețile soldaților americani, britanici, germani sau francezi, pentru o țară coruptă eșuată, constituită în mod artificial pe ruinele războiului rece pentru că nu există nici o miză reală pentru America sau Vestul Europei în Ucraina, în vreme ce pentru Rusia există. Ea a fost formulată explicit de un profesor de la Harvard, Stephen M. Walt într-un articol din Foreign Policy care ar merita măcar citat de epigonii români, dar în țara impecabilului Ponta, însușirea ideilor altora fără citarea corespunzătoare este o practică perfect onorabilă. Ideea este un nonsens pentru că, într-adevăr dacă ducem raționamentul până ultimele sale consecințe, urmărirea strictă a interesului propriu nu are de ce să se rezumă la națiuni, ci trebuie extins la regiuni, grupuri și indivizi. Cu alte cuvinte, de ce-ar muri un newyorkez pentru un texan, un oltean pentru un moldovean sau un marseillez pentru un parizian? De ce și-ar da viața cineva pentru chestiuni atât de abstracte cum sunt patria sau civilizația? Walt se întreabă „ce datorează Statele Unite Ucrainei?”, dar la fel se poate întreba orice om „ce datorez eu țării mele, comunității în care trăiesc sau chiar celui de lângă mine?”.

Acest „realism politic” se sprijină pe un relativism moral dus la extrem care secătuiește de vlagă Occidentul și îl face incapabil să își mai afirme valorile sau să le apere. Dacă nu există ierarhii valorice, la ce bun să le aperi? Dacă între libertatea occidentalului și servitutea rusă sau orientală nu există nici o diferență calitativă, la ce bun să îți dai viața pentru o civilizație care nu este cu nimic mai bună decât celelalte? Într-o lume orwelliană în care „ignoranța este putere, războiul este pace și libertatea este sclavie” binele și răul se estompează până la confuzie și ideea de sacrificiu de sine își pierde orice sens. „Orice e permis”, vorba lui Dostoievski, chiar și crima.

Această „retragere axiologică” din lume nu numai că ruinează moral Occidentul care nu mai este capabil să își găsească punctele cardinale și să își apere cu mândrie civilizația, dar favorizează atitudinile extreme în interiorul său. Când relativiștii au proclamat că democrația nu este mai de dorit decât despotismul, că libertatea individuală este o iluzie și că economia capitalistă nu e cu nimic mai bună decât dirijismul de stat, au încurajat așa-numitele perspective „alternative” care caută „a treia cale” și care astăzi sunt descrise fără nici o îndreptățire ca reprezentând „extrema dreaptă”. Dreapta clasic liberală și conservatoare nu are nimic de a face cu aceste mișcări radicale, anti-democratice și anti-capitaliste, dar majoritatea intelectualilor și mass-media occidentale continuă să utilizeze masiv acest clișeu de sorginte stalinistă. Dar toți acești „extremiști de dreapta” resping exact valorile centrale ale dreptei, de la drepturile și libertățile individuale, la inițiativa privată ca izvor principal al bogăției până la sistemul de checks and balances care caracterizează statul de drept și la valorile tradiției și comunității adică exact acele principii care formează fundamentele Occidentului. Sunt mișcări revoluționare antioccidentale (și antiamericane) și de aceea toate fără excepție sunt pro-ruse și pro-Putin. Rusia lui Putin este o formă nouă de barbarie așa cum au fost și fascismul și comunismul cu care împărtășește multe lucruri în comun, dar de care și diferă sub multe aspecte. Dar ce au toate în comun este ura față de valorile occidentale. Răspunsul firesc al Occidentului ar trebui să fie unul de apărare. Problema Occidentului este însă că au mai rămas prea puțini oameni care să creadă că au ceva de apărat, că civilizația și cultura occidentale merită apărate chiar cu prețul propriei vieți de această nouă barbarie. Pentru că dacă nimeni nu datorează nimic nimănui, atunci nu ne datorăm nimic nici nouă înșine. Or, acesta nu este sacrificiu, este sinucidere.

Unii ar fi tentați să afirme că dacă noțiuni ca „patrie” sau „cultură” și-au pierdut conținutul moral și deci și „valoarea de sacrificiu”, rămâne întotdeauna familia, și, într-adevăr, sunt mulți cei care nu ar ezita să se sacrifice pentru propria familie. Sunt mulți dar din ce în ce mai puțini. În zilele noastre, familia este supusă unui asalt fără precedent sub scutul toleranței și progresului. Căsătoria în sensul ei tradițional de legământ în fața divinității este atacată în permanență și redusă la un simplu contract civil supervizat de stat, iar avortul a devenit în loc de un nefericit accident, un stindard al luptei de emancipare. Familia însăși este acuzată că reprezintă o instituție reacționară.

A reafirma principiile și valorile care stau la baza civilizației noastre nu înseamnă a găsi ceva pentru care să mori. Înseamnă a reaminti omenirii pentru ce a murit un alt om, acum mai bine de 2000 de ani, și pentru ce sărbătorim astăzi acel sacrificiu.

Cele mai citite

Oamenii de știință din Israel au făcut o descoperire remarcabilă legată de o supernovă

În urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani, într-o galaxie nu foarte îndepărtată, o stea de mari dimensiuni a explodat şi a trimis...

Președintele argentinian, Javier Milei, l-a numit „ asasin” și „ terorist” pe omologul columbian, Gustavo Petro

Diplomații argentinieni vor fi expulzați din Columbia după o serie de insulte din partea preşedintelui argentinian, Javier Milei, care l-a numit "asasin" şi "terorist"...

Guvernul ia noi măsuri privind sistemul electronic RO e-Factura

Guvernul ia joi noi măsuri privind sistemul electronic RO e-Factura, premierul Marcel Ciolacu anunţând că va fi prelungită cu două luni, până la 31...
Ultima oră
Pe aceeași temă