15.3 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialPrimul pas spre o presă curată

Primul pas spre o presă curată

O mică instituţie a statului, CNA, Consiliul Naţional al Audiovizualului pare să fi devenit în ultima vreme teatrul unor mari bătălii politice şi de imagine. Avînd în vedere că românii îşi formează judecata- atîta cîtă au- pe baza televiziunii, ai spune poate că asta e justificat. De fapt nu e, pentru că la baza asediului mai recent al CNA stau un număr de idei fundamental greşite, de atitudini inadecvate cumulate în timp şi o considerabilă ipocrizie tipică societăţii româneşti. O să trec azi rapid în revistă toate acestea şi o să fac un pachet minimalist, dar realist de propuneri care ne-ar putea avansa spre o presă mai curată, vă rog reţineţi că am spus ”mai curată” şi ”curată”- să fim realişti.

Să încep de la diagnostic. Cred că de ani de zile de cînd prezentăm presa românească prin rapoarte internaţionale, atît eu la Freedom House International cît şi colegii mei la Agenţia de Monitorizare şi Centrul de Jurnalism Independent am avut toţi o atitudine comună şi cît de poate de critică faţă de proprietarii ei. Termenii de moguli şi oligarhi au fost introduşi înainte de 2004 în rapoartele internaţionale de mine, cu ţinta explicită ca să ajungă şi Comisia Europeană să ia în considerare şi să citeze problema oligarhizării şi mafiotizării afacerii de presă. Conceptul original a fost cel de presă captivă, pus în circulaţie de peste zece ani şi din ce în ce mai citat, cu ajutorul colegilor din alte ţări care au recunoscut în experienţa noastră pe a lor. Un program UE al Hertie School, Mediadem, a completat peisajul, făcînd primele recomandări paneuropene în materie de transparenţă a finanţării presei, iar Comisia cam la zece ani după prima semnalare a început să comenteze regulat situaţia presei în rapoartele de ţară în România şi Balcanii de Vest, din perspectiva mai subtilă a presei captive (al cărei business model este traficul de influenţă şi nu profitul din vînzări) şi nu doar a violenţei puterii faţă de jurnalişti (model simplist). Nici o discuţie că presa noastră a fost capturată masiv între 2000 şi 2004, că titlurile independente au fost sufocate şi că avem mai ales politicieni sau mafioţi sau ambii ca proprietari de presă. În acelaşi timp noua medie, pe Internet, a produs şi presă nouă, proaspătă şi curată, pe lăngă noi oficine de propagandă. Agitaţia de la CNA e creată de o realitate importantă; că dezvoltarea mediilor noi nu pare să fi ştirbit la români puterea televiziunii, ceea ce nu e de mirare avînd în vedere nivelul de dezvoltare, infrastructura Internet, etc. Aici se opreşte partea istorică şi de necontestat şi începe catalogul percepţiilor eronate despre situaţia actuală.

Prima prostie în spatele campaniei care cheamă CNA să fie mai dură porneşte de la ideea că o anumită televiziune ne poate otrăvi pe toţi, strica imaginea oricui, influenţa decisiv votul în pofida realităţii. Acest lucru este cu desăvîrşire fals, din cauza unui fenomen numit expunere selectivă, care îi face pe oameni să caute acele organe media care reflectă valori şi atitudini pe care le au deja şi care sînt în mică măsură întemeiate pe media (ci pe experienţă şi interes personal, tradiţia familiei, etc). De asta cine e pro-Băsescu se va uita la B1, cine e anti se va uita la Antena3, dar nu face B1 băsişti şi A3 antibăsişti, decît în minimă măsură, audienţa lor reflectă, dimpotrivă, forţa sau slăbiciunea acestor curente de opinie. Dacă televiziunile politice sînt profesioniste ele pot mobiliza la maxim acest tip de public. Dar nu îl pot inventa. Antena3 a pierdut vreo trei rînduri de alegeri, şi pe ultimele nu le-au cîştigat ei, că numărul celor care au votat contra lui Băsescu a fost copleşitor mai mare decît audienţa lor. Puterea lor e aceea a oricărui organ de presă, pot insulta şi calomnia, pot face atmosferă negativă în jurul a ceva sau a cuiva, dar să fie limpede că oamenii nu înghit ca guguştiucii ce văd la TV dacă experienţa lor directă contrazice acest lucru. Cine creşte preţul la benzină semnificativ pierde alegerile de ar fi să aibă toate televiziunile.

A doua prostie care mobilizează lumea aiurea este că CNA chiar are dreptul să interzică orice şi pe oricine. Şi eu cred că CNA ar putea juca mai curajos, mai sistematic şi mai predictibil rolul de civilizator al presei, dar a chema mai multă intervenţie cînd ştii cum este numit CNA e o eroare. CNA e numit politic, cu greu oamenii de acolo reuşesc- şi bravo lor- să atingă din cînd în cînd consensul să mai pedepsească pe cîte cineva. Trebuie să fii inconştient să ceri unor oameni politic numiţi şi raţional limitaţi ca noi toţi să înceapă să limiteze libertatea presei pe chestiuni de fond şi conţinut (trec dincolo de corectitudinea politică, unde cred că CNA trebuie să dea amenzi în serie). Pentru că atunci ajungi să închizi pe unul că a zis că a fost lovitură de stat cînd nu a fost sau pe altul că spune că statul e condus de securişti fără să aibă dovezi. Ambele afirmaţii sînt nejustificate, şi e prostul gust al moderatorului să fi promovat asemenea discuţii, dar nu e treaba CNA să se amestece în aşa ceva. Nu se poate face poliţia conţinutului, doar a formei. Intervenţia CNA trebuie să se oprească la vulgarităţi, chemări la acte ilegale sau acte de discriminare care trebuie sancţionate şi să nu treacă mai departe. Chiar şi aşa e o problemă faptul că în ziare sau pe Internet se poate propaga orice şi numai audiovizualul e supus sancţiunii, asta provine din legi dinainte de crearea Internetului. Cînd Andreea Pora mă tot întreba acum cîţiva ani dacă SAR poate găsi finanţare pentru programe care să monitorizeze media pe conţinut, eu am spus răspicat că aşa ceva nu se poate face, pentru că judecata finală dacă acel conţinut e bun sau prost e fatalmente subiectivă, şi eu nu m-aş încumeta eu însumi să o fac, darămite să angajez o armată de oameni ca să monitorizeze conţinutul căci nu ar face decît să judece în funcţie de părerea lor.

A treia eroare intenţionată din tevatura actuală este că presa unei tabere politice este mai bună ca a alteia. Acest lucru e fals. Aşa cum Antenele au campaniile lor de linşaj, în unele emisiuni aproape zilnic (altele sînt perfect normale) şi presa întreţinută de dna Udrea şi compania are liste negre, încearcă să distrugă oameni (doctorul Raed Arafat e cel mai bun exemplu, dar şi despre dl Iohannis au apărut la indigo în trei ziare controlate cît e de controversat şi cum a traficat el copii, imediat după ultima lui nominalizare), ocultează pe alţii, face propagandă fără jenă şi aşa mai departe. O tabără a pus gheara pe academicianul Giurescu, Daniel Barbu şi încă vreo cîţiva intelectuali. Cealaltă se laudă cu Mircea Cărtărescu (care a luat în Evenimentul zilei partea EBEI data trecută cînd ne luptam cu ea, aşa a înţeles el buna guvernare), Horia Roman Patapievici (care colporta la presa străină despre presupusele aventuri sexuale ale lui Geoană), şi aşa mai departe. Intelectualii sînt de regulă folosiţi şi de o tabără şi de alta dar cum se lasă folosiţi nu prea ai de cine să îi salvezi. Şi-au mai şi creat în decursul timpului o istorie perfectă: toţi cei vădit implicaţi politic, dar absolut toţi cei angajaţi în bătălia asta mediatică, au fost pe statul de plată al unui mogul sau al altuia, cu precădere Vântu, Voiculescu şi Patriciu (ce ar fi să vă interesaţi dacă nu mă credeţi). Ca atare mulţumesc că nu are nimeni curaj să vină la mine să îmi ceară să semnez vreo listă alături de oamenii naivi, snobi sau clienţii lor direcţi, că nu mă număr în nici una din aceste categorii. Dimpotrivă, eu am încercat la timp să spun că e prost planul Stoica de a crea o contrapresă la Antena 3, că o să facem o Antena 3 pe dos, şi am asistat în ultimii doi ani la ceva mai grav decît ticăloşia stîngii, că stînga noastră moşteneşte comunismul, deci ne luptăm cu ea dintotdeauna, şi anume ticăloşirea ireversibilă a opiniei publice de dreapta, ajungîndu-se la expulzarea celor care fac minimă disidenţă de pe platformele de discuţii şi forme curat staliniste de manifestare. Faptul că Antena3 e mai tare nu vă face buni şi nu vă face victime doar pentru că voi nu aveţi puterea lor, cînd aveţi acelaşi comportament (Căcărău, etc). Scuipatul tot scuipat rămâne, că te scuipă un dinozaur sau o şopîrlă, ce diferă e numai dimensiunea, intenţia a fost aceeaşi. Astă toamnă, grupul de oameni din care făceam parte, manifestanţii pentru o cauză din care nu aveau nimic de cîştigat, erau deopotrivă de beşteliţi de dnii Gâdea et Ciuvică seara şi de domnii Pleşu şi Voinescu a doua zi în gazeta lor. Tabăra care merită o presă curată, despre care eu cred că există, e a treia tabără, nu este în acestea două.

A patra idee greşită este atribuirea presei a unor probleme care vin din altă parte. Cel mai celebru manual de media spune pe scurt că presa nu se poate supune altor reguli decât sistemul politic în care operează. Sistemul e corupt, şi presa la fel. Dar asta nu înseamnă că nu sînt insule sau oameni altfel. Ce poate face presa cînd în cîţiva ani practic aici nu mai există sondaje politice autentice, de exemplu, institutele le falsifică, pseudoexperţii le comentează ca şi cînd ar fi pe bune (nu sînt), şi presa le reia şi ea fără să mai pună întrebări. Ce să facă presa într-o societate în care criteriile academice nu există, în care universităţi întregi trăiesc în fraudă, presa are şi ea nevoie să invite experţi în Rusia, în Orientul Mijlociu, în finanţe, cînd eu spun ziariştilor că nu vin la o emisiune fiindcă nu e subiectul meu, ei cred că am ceva cu ei, aşa s-au dezobişnuit să audă aşa ceva. Presa nu poate suplini absenţa unor criterii de valoare şi a unor instituţii care să ateste valoarea autentică. Dimpotrivă, presa în felul ei mai lasă talente să iasă la iveală dincolo de zona unei societăţi în care accesul e în general închis de pile, cunoştinţe şi relaţii. În zonele dincolo de politic presa a păstrat o anumită spontaneitate mai mare ca a societăţii noastre pe ansamblu.

De asta noi nu putem aspira la o presă curată la societatea asta pe care o avem şi trebuie doar să curăţăm ce se poate, adică ipocrizia, violenţa de limbaj şi chemările deschise la luptă contra legii şi ordinii. Problema de fond e tot aceea, nu sîntem destui cititori autonomi şi avizaţi ca să asigurăm o economie pe scară suficientă pentru o presă profitabilă, toată presa pierde bani şi numai partidele şi mogulii pun bani să acopere asemenea pierderi ca să cîştige influenţă. Asta e problema de fond a presei, restul derivă din altele.

Ca atare chem azi la pasul obligatoriu pentru o presă curată şi invit pe toţi cei care editează vreun organ de presă să publice explicit pe site-urile lor acţionaratul, sursa banilor, datoriile (creditorii pot dicta conţinutul la fel ca acţionarii) şi plătitorii de reclame (ca să nu mai avem, ca astă toamnă, situaţii în care Gold plătea opiniile despre minerit ale tuturor). Sînt de acord că presa poate să aibă nevoie să ia şi bani murdari ca să supravieţuiască. Dar în acest caz cititorul trebuie să ştie clar cine plăteşte pentru conţinutul pe care îl consumă. Dacă, odată avizat, publicul găseşte convingător totuşi acest conţinut, asta e situaţia. Aşa cum ziaristul are libertate de expresie, consumatorul de presă trebuie să aibă libertatea alegerii.

 Dar a unei alegeri avizate.

 

Cele mai citite

Trafic blocat pe DN 6, în Bragadiru. Un motociclist a accidentat mortal un pieton

Centrul Infotrafic al Poliţiei Române informează că, joi seara, pe DN 6, în localitatea Bragadiru din judeţul Ilfov, un motociclist a accidentat mortal un...

UE cere ca Facebook și Tik Tok să combată falsurile create cu inteligența artificială

UE, prin Comisia Europeană, a cerut marilor site-uri de socializare, precum TikTok și Facebook, să eticheteze clar publicitatea politică și să reducă "viralitatea conținutului"...

Legea pentru prevenirea şi eliminarea violenţei şi hărţuirii la locul de muncă, promulgată de Klaus Iohannis

Legea iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS) pentru ratificarea Convenţiei privind prevenirea şi eliminarea violenţei şi hărţuirii la locul de muncă a...
Ultima oră
Pe aceeași temă