A inceput tabloidizarea constiintelor. Cetateni aparent normali, de la care nu te-ai fi asteptat, discuta si intorc pe toate partile teme mizerabile, dar imbracate in cuvinte ce induc o anumita seriozitate subiectelor. Ii vezi pe unii ca ajung dimineata la serviciu gata obositi, demonstrand o apatie iesita din comun fata de orice n-ar avea legatura cu aberatiile pentru care ei si-au pierdut noaptea urmarindu-le la televizor. Disparitia Elodiei este in top, urmata indeaproape de scena de sex oral intre sotii Columbeanu filmata prin gaura cheii (dezbaterea in acest caz este daca a fost sau nu regizata faza, desi se stie ca daca privesti sau filmezi prin gaura cheii nu se vede forma gaurii, cum apare in filmuletul despre care discuta populatia in tramvai), topul Laurei Andresan starnind si el imens interes. Acelasi gen de presa fusese exploatat de o gazeta ce a facut tiraj in anii ‘90, la vremea respectiva fiind preferate subiectele cu gaini violate sau nascatoare de pui vii.

Cum telenovelizarea politicii nu prea mai este profitabila, depasindu-se de mult toate limitele bunului-simt, exista "ziaristii descurcareti" care au intuit care este filonul audientei. Astfel ca disparitia Elodiei starneste acum mai mult interes pentru telespectatori decat ceea ce spune presedintele: problemele grave cu care se confrunta tara, cum vom trai in continuare si despre referendumul ce se va desfasura in foarte scurt timp. Alegatorii au posibilitatea sa hotarasca pe 25 noiembrie ceva important, atat pentru ei, cat si pentru copiii lor. Insa multi sunt preocupati de cu totul altceva. Macar de-ar fi fost vorba despre ceva legat de umplerea stomacului! Dar de ce? Cum de s-a ajuns aici? Privind la persoanele ce asimileaza, gustand din plin subiectele-dejectie, promovandu-le si incurajand inclusiv gasirea altora noi de acest gen pentru a fi aduse in atentia opiniei publice, manelizand preferintele tinerelor generatii, realizezi ca vorbim deja despre o masa de manevra. Aceeasi pe care s-a bazat regimul comunist in lansarea si perpetuarea zvonurilor ce au intretinut "atmosfera" in anii comunismului. Este multimea celor care auzeau, credeau si raspandeau zvonurile directiei de dezinformare a Securitatii. Informatorii lansau zvonul, masa de manevra il prelua direct si, cu aceeasi ardoare dovedita in asimilarea lui, il promova ulterior masiv, daruindu-i in plus o aura de credibilitate. Amintiti-va de "pontul" lansat de Securitate ce a circulat insistent dupa intalnirea din Romania a lui Ceausescu cu Gorbaciov. Se spunea ca presedintele URSS a venit in tara noastra sa-l puna pe Iliescu, un vechi amic, presedinte. A folosit pana la urma, nu-i asa? Iliescu a furat revolutia si ne mai sacaie si acum cu jocurile sale politice invatate in tineretea sa comunista. Cei care exploateaza acum gustul si aptitudinile formate in anii dictaturii pentru zvonistica au inteles ca, pentru cresterea audientei retetei clasice, pentru succesul "de casa", trebuie sa i se adauge si sa se cultive predispozitia romanasului de a umbla ori de a fi dus cu vorba despre subiecte indoielnice. De aici si succesul incredibil al tabloidelor ce publica articole ce pleaca de la un samburel de adevar, denatureaza apoi grozav realitatea, dar impacheteaza totul in vorbe ce sugereaza ca ar fi vorba despre ceva real. Culmea este ca nimeni nu se intreaba cum au ajuns probe din dosarul Elodia la OTV, care le prezinta seara de seara in exclusivitate, fara ca autoritatile sa se sesizeze. Daca Cioaca era membru PNL, pana acum ar fi sarit ca arsi premierul, ministrul Justitiei si o gramada de colegi de partid.
Daca la referendum Basescu ar fi avut posibilitatea legala sa puna si a doua intrebare,  iar aceasta s-ar fi referit la Elodia, Irinel sau Monica, multi ar fi vrut sa-si dea cu presupusul. Pe cale de consecinta, datorita prezentei masive la vot, brusc sansele ca referendumul sa fie validat ar fi crescut considerabil.