In jurul nostru lumea se clatina sub presiunea crizei financiare care secera, deocamdata, marile banci ale lumii. Haosul, panica si incertitudinea domina pietele financiare, nimeni nu are o idee clara cand si cum se va termina criza. Deocamdata, nimeni nu poate spune care vor fi efectele, cum va arata lumea de dupa criza. In functie de amploarea crizei, de viteza de reactie a autoritatilor si, mai ales, de rezistenta psihica a miliardelor de clienti ai bancilor, companiilor de asigurari sau ai fondurilor de pensii, vom vedea reguli noi. Chiar daca lumea nu se va prabusi din pricina crizei "lacomiei", multe reguli in multe jocuri se vor schimba profund. In cel mai pesimist scenariu, austeritatea va lua locul comsumismului actual. Desi pare putin probabil in acest moment, marcat de lupta frateasca a tuturor bancilor centrale din lume pentru a stapani criza, spectrul recesiunii pulseaza in multe tari.

Chiar daca Europa se va pune la adapost de recesiune, ceea ce este aproape improbabil, daca America intra in colaps, o prabusire a economiei sale va dobori toata lumea, din Canada pana in China, cea care a facut bani frumosi exportand marfuri acolo. Revenind la o economie atat de fragila ca a noastra, nu pot sa nu observ lipsa ei de sanse in competitia globala, deoarece nu vinde decat marfuri sub parafa altora. Suntem specialistii europeni ai lohnului, dar nu am creat o industrie textila cu mari marci de renume. Germania n-are a-si face griji, deoarece exporta masiv tehnologie. Danemarca – la fel si, in general, toate tarile dezvoltate au propriile marci de mare calitate care au cucerit deja pietele. Noi suntem in fata unei lipse acute de specialisti. Asta pe un palier mai general.

Un studiu recent privind volumul de cunostinte acumulate de elevii din 45 de tari ale lumii ii plaseaza pe ai nostri pe locul 36, dar alarma sta in ecartul prabusirii. In urma cu sapte ani, studiul similar  – PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study) – ne clasa pe locul 22! Intre timp, scoala romaneasca a cazut, iar elevii nostri silabisesc. O privire atenta aruncata asupra tarilor dezvoltate arata ca succesul lor sta nu numai in banii pe care inteleg sa ii investeasca in cercetare-dezvoltare, ci si in nivelul general de educatie al popoarelor care tin in spate asemenea economii. La noi valorile sunt bulversate de cativa ani si se pare ca si statisticile acestea evaluative descriu un grad de analfabetism periculos. La noi limbajul a devenit neglijent, oamenii stalcesc limba romana, introducand cu forta cuvinte englezesti, intr-o parafraza aproape perfecta a Coanei Chirita cu al ei "furculision". Explicatia este dispretul fata de cultura, de carte, de profesori.

Nimeni nu mai are maestri, nimeni nu mai respecta pe cineva pentru vreo realizare. Iti place o treaba facuta bine de cineva, il lauzi si imediat tasneste replica: "O fi, dar… ma rog".
Constatarea ca s-ar putea sa fim cei mai slabi elevi ai Europei poate ca e formala. Ma intorc la criza si ma intreb insa ce s-ar intampla daca s-ar declansa foamete, chiar conflicte armate, la capatul sau in mijlocul actualei crize? Cum am reactiona noi, ca popor? Daca nu mai credem decat in valorile cinice ale banului, daca acceptam ca smecherii pot rula cu viteze mortale pentru altii fara sa pateasca nimic, daca mai admitem ca un nervos scoate pusca si ii smulge cu un glonte o ureche altui nervos, mai amarat, ne asteapta clipe teribil de grele ca natiune. Pentru ca in jurul nostru exista o apasare, o tensiune care nu poate fi ignorata. Chiar daca lumea isi va reveni lent, fara spasme sociale, noi tot trebuie sa ne dezmeticim si sa devenim mai cultivati, mai civilizati si, scuze, europeni.