Politica externa autohtona continua linia trasata de Ion Iliescu acum 15 ani, cand parafrazandu-l pe Titulescu spunea ca Romania are doar doi buni vecini: Iugoslavia si Marea Neagra. Desi intre timp tara a intrat in Uniunea Europeana si in NATO, unde i s-au deschis noi perspective, liderii sai au preferat sa ramana in vechea paradigma. Vechile reticente fata de Ungaria s-au transmis din guvernare-n guvernare si din presedinte-n presedinte, demonstrand o data in plus ca elitele politice autohtone sunt victimele aceluiasi stereotip. Traian Basescu a evadat pentru o foarte scurta perioada din bucla nationalismului romantic, dar s-a reintors la el, fie din convingere, fie de frica sa nu iasa in pierdere: ca nu cumva diferenta dintre ungurii castigati si sovinii pierduti sa fie negativa.

Nu a fost de ajuns sa se opreasca la propaganda electorala si sa spuna ca "este inadmisibila politica facuta de multi primari de etnie maghiara care au trecut la un proces de epurare a romanilor din primariile pe care le conduc", dar a mers chiar mai departe, intorcand din drum avionul care-l aducea pe presedintele ungar in Romania intr-o vizita privata. Relatiile romano-ungare s-au intors in acest fel la perioada sicanelor, in care Bucurestiul se temea ca Budapesta vrea sa puna mana pe Ardeal. Politica bazata pe mituri plaseaza de ani de zile politica externa a tarii intr-o zona provinciala, din ce in ce mai indepartata de curentele occidentale. Romania s-a plasat de altfel alaturi de Serbia, opunandu-se recunoasterii noului stat Kosovo, pornind tot de la mitul ca exista forte interesate sa desparta Transilvania de patria-mama, dar si de la pretextul ca nu a existat unanimitate in UE asupra acestei chestiuni.

Intre timp, Spania, Grecia si Slovacia, care la randul lor au facut opinie separata in Uniunea Europeana, se pregatesc sa-si schimbe pozitiile si cauta argumente plauzibile de uz intern. Romania ramane insa imperturbabila, declarandu-si de cate ori are ocazia solidaritatea cu Belgradul pe aceasta tema, ca si cum n-ar fi in clubul european, ci s-ar pregati sa construiasca o noua Antanta mai mica si mai vioaie. Spectator nestatornic in Uniunea Europeana, Romania nu reuseste sa-si faca amici nici la Est, nici la Vest, fiind multumita cu cei doi buni vecini traditionali. Ucraina, pe care initial o sustinea fara rezerve sa intre in anticamera NATO, a fost abandonata brusc sub pretextul ca nu respecta decizia Tribunalului de la Haga in ceea ce priveste Insula serpilor. Romania a demonstrat rand pe rand ca Ucraina nu merita sa se apropie de Occident fiindca opreste robinetul de gaze, fiindca fura secrete de la armata romana, fiindca nu blocheaza lucrarile la Canalul Bastroe.

Ucraina s-a dovedit totusi mult mai curajoasa decat Romania cand Rusia a atacat Georgia, iar Moscova nu i-a putut uita impertinentele, in vreme ce Bucurestiul a privit bravura Kievului dilematic si cu invidie neputincioasa. Pentru a paraliza si mai mult relatiile cu Estul, presedintele Basescu si-a prezentat in public viziunea asupra actualelor granite, explicand ca nu se face frate cu Ribbentrop si Molotov si ca atare nu poate semna tratatul de frontiera cu Republica Moldova. Romania se pune astfel din nou in situatia de a fi catalogata "iredentista", desi presedintele ar fi vrut poate doar sa-l puna in offside pe Vladimir Voronin. In acelasi timp Romania nu a avut o strategie consecventa fata de Republica Moldova, fiindca schimbarea legii cetateniei in favoarea celor de peste Prut putea fi facuta inca de acum cinci ani, cu mai multa precautie si eficienta si fara declaratii bombastice, care sa alerteze Bruxelles-ul.

Nici macar cu Bulgaria, tara pe care Adrian Nastase nu vroia s-o treaca strada, pe vremea cand era premier, Romania nu reuseste sa se alieze si sa traga foloase comune din partea UE. Proiectul Podului Calafat-Vidin peste Dunare, pentru care europenii ne ofera bani inca de acum 15 ani, nu poate fi facut si din cauza ca oficialii romani s-au incapatanat de mai multe ori. In locul unor vecinatati profitabile si al unui club largit de amici, Romania prefera sa se izoleze intre Serbia si Marea Neagra, asumand in paralel atasamente conventionale cu UE.