Rusia pregătește Yalta 2. Occidentul acceptă condițiile

Marile puteri atlantice sunt pe cale să accepte trasarea unor noi sfere de influență impuse de Rusia, așa cum s-a întâmplat și în Crimeea, la Conferința de la Yalta acum 70 de ani. Victimele sunt de data aceasta țări obișnuite cu violența Marelui Urs, care, sub aparența blândeții jucăriei de pluș, își ascute ghearele și se pregătește să ia în posesie noi teritorii. Moldovenii, georgienii și ucrainenii cunosc îmbrățișarea rușilor, care promit civilizație, bani și educație, dar aduc cu ei teroarea, batalioanele disciplinare și stăpânirea de lungă durată.

Rusia redevine stăpâna jocului în spațiul ei natural de expansiune și își deschide umbrela deasupra statelor sătule de jocurile Marelui Urs, care au încercat să fugă spre Vest: Republica Moldova, Georgia și Ucraina. Cele trei speraseră până nu demult că la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Riga (21-22 mai) li se va ridica bariera și vor putea scăpa de lanțurile istorice care le leagă de Rusia. Optimismul lor s-a topit însă între timp și au înțeles că trebuie să-și folosească propriile forțe, instinctele și experiența pentru a supraviețui unei noi etape în care vor fi piese de puzzle: între Vestul prosper, dar egoist, și Estul generos, dar dominant.

Cu timpul, s-ar putea să li se pară mai simplu să meargă spre Uniunea Eurasiatică, unde sunt invitate să intre necondiționat, unde pot face comerț fără să respecte niciun fel de norme și unde rubla poate fi de ajutor. Deja în Republica Moldova și în Georgia ultimele sondaje arată, în mod surprinzător, că majoritatea oamenilor preferă Uniunea aflată sub comanda Moscovei, în defavoarea UE.

Războiul de uzură în care Rusia vrea să transforme estul Ucrainei într-o regiune autonomă de felul Transnistriei, pentru a-și asigura un cordon protector în jurul Crimeii, este o dovadă pentru moldoveni și georgieni că Vestul nu-i va apăra niciodată de ruși. Sunt din nou pe cont propriu, cum au fost mai mereu în trecut: față în față cu Rusia. Știu că nu au prea multe variante, vor spera mereu că Occidentul îi va recupera, dar până atunci trebuie să se descurce cum pot, să-și demonstreze cât de cât atașamentul față de Moscova. Pentru că, dacă nu o vor face de bunăvoie, vor fi forțați.

Vasalitatea nu a fost acceptată în mod uniform – dacă moldovenii au fost mereu mai molcomi, georgienii, în schimb, sunt aproape întotdeauna gata să se revolte. Ucrainenii din vestul țării au un simț național exacerbat, în schimb cei din zonele industrializate ale estului sunt pro-ruși. În aparență, și armenii s-au lăsat încălecați de Moscova, dar cu puternica lor diasporă din Occident s-ar putea să schimbe macazul la un moment dat, oricum istoria lor e plină de atentate împotriva asupritorilor.

Rusia va dirija concertul vesticilor de reîmpărțire a lumii în sfere de influență, plecând poate chiar de la ideea pe care a avut-o președintele american Franklin Delano Roosevelt într-o discuție cu ministrul de Externe al URSS Vyacheslav Mikhailovich Molotov avută la începutul războiului, când vorbeau despre cei „Patru Polițiști“ care ar fi urmat să impună pacea după al Doilea Război Mondial: Rusia, SUA, Marea Britanie și China.

Între timp, europenii i-au anunțat cu cinism pe moldoveni, georgieni și ucraineni că „visul aderării“, după cum l-a numit președintele Consiliului European, Donald Tusk, nu a existat niciodată, dar că existența acestui vis nu le va face rău celor trei state chiar dacă nu se îndeplinește, fiindcă doar așa pot atinge „standardele europene“.