Greva magistratilor – care nu se numeste asa pentru ca nu permite legea, dar cum sa le pretinzi judecatorilor sa respecte legea? –, asa revoltatoare si ilegala cum este, scoate in evidenta o carenta fundamentala a statului de drept in Romania: absenta oricarui mecanism de control asupra justitiei. Practic, Guvernul va trebui sa cedeze santajului magistratilor pentru ca nu are nici un instrument constitutional de constrangere. Alternativa ar fi sa raspunda unui gest arbitrar si ilegal cu un alt gest arbitrar si nesanctionat de lege, ceea ce ar fi inacceptabil. Daca se intra intr-o logica de acest fel, chiar si intr-un scop aparent pe deplin justificat (oprirea abuzurilor judecatorilor), si Executivul raspunde cu o masura de forta, atunci ne luam adio de la domnia legii si fie proclamam dictatura, fie esecul contractului social si, in acest caz, ne intoarcem la starea naturala hobbesiana de razboi al tuturor impotriva tuturor.

Trebuie sa gandim, prin urmare, si inca urgent, o modalitate de exercitare a unei forme de control asupra puterii judecatoresti fara a-i submina independenta. In mod clar, actualul sistem, in care CSM actioneaza ca organizatie de casta (sindicala sau, mai curand, mafiota), nu ca institutie de supraveghere a actului de justitie, este falimentar. Propunerea presedintelui Basescu din discursul de marti – ca o treime din membrii CSM sa provina din societatea civila – este modesta ca anvergura si problematica: cine decide, de exemplu, ce reprezentanti ai societatii civile sunt suficient de reprezentativi si de merituosi incat sa faca parte din CSM?
O solutie ar fi exercitarea controlului de catre celelalte doua puteri ale statului, fie de cea legislativa, fie de cea executiva, fie printr-o forma mixta, bunaoara prin constituirea unor comisii speciale, agreate de toate cele trei ramuri ale guvernamantului, care sa numeasca si sa verifice activitatea magistratilor.

Inamovibilitatea ar trebui, desigur, abolita si inlocuita cu un sistem obiectiv si clar de criterii si merite pe baza carora activitatea magistratilor sa poata fi apreciata. Aceasta solutie ridica insa cateva probleme de neocolit. Mai intai, exista riscul de a se sterge separatia puterilor in stat, iar acesta nu este niciodata un lucru bun. Puterile in stat trebuie sa fie separate, pentru ca trebuie sa se controleze si sa se limiteze una pe cealalta. stergerea liniilor de demarcatie dintre ele risca sa produca, in locul coerentei asteptate, o cardasie extrem de periculoasa, care sa adanceasca prapastia dintre stat si societate. In al doilea rand, daca dam posibilitatea puterii politice sa intervina in afacerile justitiei, riscam sa ne intoarcem la situatia de dinainte de 2004 sau chiar la cea de dinainte de 1989 si ne putem trezi ca verdictele sunt dictate de la Guvern, cum facea Nastase, sau – Doamne fereste! – ca sunt votate in Parlament.

Mai exista insa o solutie, propusa de Alina Mungiu-Pippidi in comentariul domniei sale de ieri: alegerea unor judecatori si procurori de catre populatie, ca in America, si incredintarea controlului asupra puterii judecatoresti votantilor. Perfect de acord!
Magistratii detin o putere enorma in societate. Din nefericire, la noi inca nu se realizeaza faptul ca aceasta putere nu este nici innascuta, nici dobandita o data cu absolvirea facultatii de drept. Singura sursa de putere acceptabila intr-o societate libera si democratica este poporul si este absolut firesc ca poporul sa detina, in cele din urma, si controlul asupra justitiei. Obiectia ca "in Europa nu se obisnuieste" ca magistratii sa fie alesi de populatie nu face doi bani. si ce? Cine a hotarat – si cand – ca modelul statului paternalist francez e mai potrivit pentru Romania decat cel anglo-saxon? Cine a decis pentru mine – si cand – ca nu am discernamantul si competenta sa ii aleg pe cei chemati sa imparta Dreptatea?

O obiectie mai serioasa ar fi ca hotararile judecatorilor si anchetele procurorilor aflati intr-o pozitie eligibila sa fie influentate de calitatea lor de candidat. Ca s-ar putea sa dea sentinte influentate electoral sau s-ar putea sa isi aresteze adversarii. Riscul exista. Dar cred ca putem trai foarte bine cu faptul ca, in an electoral, un hot primeste 15 ani de inchisoare in loc de 3 sau ca apare vreun procuror care sa faca putina curatenie in serparia din justitie. In schimb, a-i incredinta comunitatii controlul direct asupra modului in care se administreaza dreptatea si cresterea gradului de responsabilitate atat al cetatenilor, cat si al magistratilor reprezinta castiguri incomparabile. In plus, legitimitatea obtinuta prin vot ar face irelevanta discutia despre avantajele si dezavantajele inamovibilitatii. Nimeni nu ar indrazni sa se atinga de un magistrat care are un mandat din partea alegatorilor, cu exceptia alegatorilor insisi.

Da, pentru asta trebuie sa schimbam Constitutia si sa regandim poate intregul sistem de drept, dar beneficiile depasesc cu mult costurile. Problema este sa gasim si omul politic curat, care sa nu se teama de eventualele dosare pe care o casta a magistratilor incoltita s-ar putea sa le deschida si care sa indrazneasca sa isi asume promovarea unei reforme atat de importante si radicale. Ne temem insa ca acest om politic este un personaj fantastic, la fel ca Mos Craciun.