In plina criza, doar o seceta ne mai trebuia. Pentru aceasta vara de foc, se estimeaza ca 4 din 7 milioane de hectare arabile vor fi afectate de seceta. Recoltele sunt compromise. Practic, seceta va parjoli Romania. In secolul tehnologiilor avansate, Romania dovedeste capacitate redusa de a infrunta o seceta prelungita. Mereu ne aflam intre seceta extrema si inundatii. Daca inundatiile sunt fenomene locale, seceta se poate generaliza. N-ai cum sa previi gerul, inghetul culturilor care trec iarna ori inghetul la infloritul pomilor. Dar seceta o poti combate. Nu mai devine hazard climatic daca asiguri apa prin irigatii. Cu ce retea hidrografica are Romania, n-ar trebui sa ne plangem de seceta. Avem si infrastructura de baraje, si lacuri de acumulare. Consumul de apa pentru culturile irigate este insa neinsemnat.
Se crapa pamanturile de seceta si ar trebui sa ne inghita de rusine, cum am reusit sa ne batem joc de agricultura cu alibiul hazardului climatic.

Se vorbeste despre desertificarea Romaniei – n-o sa ajunga o Sahara –, dar devenim raspunzatori ca nu suntem in stare sa facem fata climatului secetos. Mereu vorbim despre deficitul de apa. Fenomenele extreme au devenit permanente in Romania. Parca vad ca se vor infiinta "comitete de seceta" si se vor alcatui "pachete de masuri" si "planuri speciale". Ni se va vorbi ca totul se face la bine si la greu. In tarile civilizate, irigatiile sunt folosite cu succes in agricultura. Metodele de irigare a culturilor agricole s-au diversificat. Numai la noi nu se poate. Ungaria importa apa pentru irigatii din Romania, pentru ca si acolo este seceta si merita salvate culturile, in vreme ce noi importam grau din Ungaria. Nu ne molipsim de vehementa Israelului, care cultiva pe nisip, nu pe pamant ca untul, cum este cel romanesc. Israelitii au reusit sa indulceasca apa de mare, au inventat metoda cu picatura, care permite irigatii planificate. China are un vast program de vreme artificiala, cu 7.000 de lansatoare de rachete care aduc ploaia.

Notiunea de irigatii nu mai exista, cum nu se spune nimic despre utilizarea apelor uzate pentru irigarea culturilor agricole. Sistemele de irigatii sunt in paragina, asupra lor s-a aplicat tactica parjolului. Au ajuns de multa vreme in Turcia, la retopit, iar dalele – prin curtile oamenilor. Cele mai prospere afaceri cu fier vechi au gravitat in preajma retelelor de irigatii. Exista sate si cu zece centre de colectare a fierului vechi si nimeni nu vede cum sunt carate tevile si motoarele. Degeaba ne lamentam ca sistemele de irigatii au fost devalizate, daca nu cream altele, mai moderne si mai eficiente, nu cu motoare rusesti energofage, din anii ’60, depasite tehnologic. Hei-rupism a existat si inainte, cand functionarii erau trimisi la tara sa ude plantutele cu cana, de iesise vorba despre metoda "ia cana, na cana". Greseala de neiertat si ordinul lui Ceausescu de a defrisa jnepenisurile, pentru extinderea pasunilor montane.

Au fost distruse exact "rezervoarele" de apa ale tarii, cum mai sunt cunoscute jnepenisurile, unde zapada si gheata se topesc greu. N-am intalnit seceta la promisiuni electorale, serbari campenesti, sarbatoriri de localitati, porti deschise, lansari electorale, petreceri, tombole. Mereu avem alte prioritati. stirea dramatica, seceta, este pe ultimul loc. si subventiile pentru irigatii sunt greoaie. Sa ne gandim totusi ca ANAF are in administrare amenajari de irigatii pentru trei milioane de hectare. Macar de-ar functiona acestea! Luptele politice ar trebui canalizate acum spre agricultura. Dar cine mai are timp de agricultura, in afara sa-l puna pe Don’ Costel mai-mare peste irigatii? Amputarile bugetare au inceput cu agricultura, in favoarea tichetelor de vacanta. Cercetarile au dovedit ca nu mai putem cultiva aproape nimic fara irigatii. Sistemele de irigatii presupun insa pompe, instalatii electrice, electromotoare, utilaje. Asigurarea starii de functionare a infrastructurii de imbunatatiri funciare ramane vorbe goala.

Mai curand imbunatatirile funciare inrautatesc finantele. Seceta, indeobste, ridica inflatia sau franeaza dezinflatia. Am vazut panouri cat casa cu incepatoarea in politica EBA, care ia atitudine. Oricum castiga, ca este fata lu’ Tata. Ce lovitura ar fi dat daca ar fi anuntat pe toate ecranele ca banii pe care i-a rezervat afiselor (de departe cele mai numeroase in toata tara) si campaniei electorale ii redirectioneaza pentru pornirea imediata a sistemelor de irigatii pentru zece sate. Sau un partid sa fi facut acelasi gest, macar cu un milion de euro, pentru o zona cu iminenta a starii de calamitate. Adica la greu. Presedintele, si el, este prezent in toate locurile unde se tunde oaia, dar nu l-am vazut pe santierele secetei. Se multumeste cu "am atentionat". si ’mnealui a asteptat sa apara pamant crapat, sa se minuneze ca situatia este "arzatoare", desi seceta a fost anuntata din ianuarie.

Dar nu l-am auzit sa spuna ca renunta la "mersul prin tara", sa se hlizeasca la clopuri cu pene de paun, nici la vizite repetate la soacra cu elicopterul statului, ba sa ne mai si spuna povestioara hahaita cu "niciodata nu-ti vezi suficient soacra". Sa-l fi vazut pe presedinte la lansarea unui program antiseceta. Acum, cand nu se mai poate schimba nimic, presedintele recomanda Guvernului sa dea drumul la apa. Nu ne mai raman decat rugaciunile si ritualurile la sfintii care aduc ploaia. Sa cautam si paparudele. Poate i se organizeaza presedintelui un dans ritual, cu chiuituri, ca tot ii plac acestuia grafica cu oi vazuta din elicopter, scrisul pe versanti muntosi cu mioare. Iar in final dl presedinte sa ne spuna: "Sa traiti bine!". Dupa ce au fost tinuti cu ochii tintiti la tunsul oii Gabriela, multi romani isi amintesc ca le este foame.