Intr-unul dintre discursurile sale electorale, Traian Basescu a declarat ca el nu a fost infrant de "structuri", asa cum i s-a intamplat in mod nefast lui Emil Constantinescu. "Pe mine nu m-au infrant. Ce-i drept, nici eu nu am reusit sa le infrang pe ele, dar am obligatia sa continui, pentru ca tara asta trebuie data in totalitate inapoi romanilor." "Desi nu mi-a placut, mai vreau o data", a spus el in acelasi celebru discurs de la Craiova,  referindu-se, bineinteles, si la atacurile murdare ale presei dominate de moguli.
Asa-zisa remiza in partida jucata cinci ani cu "structurile" si presa negativa, dominata de moguli, par doua subiecte diferite, dar oricine traieste in Romania stie ca ambele se refera, de fapt, la acelasi lucru. Domnii Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vantu nu erau nici in urma cu 20 de ani niste cetateni oarecare. Afacerile lor au inflorit in tranzitie datorita/din cauza retelei de interese care ii lega de Securitate si datorita/din cauza expertizei economice si politice pe care o dobandisera inainte de 1989, ca cetateni privilegiati ai Republicii Socialiste Romania.

Ce nu accentueaza insa actualul presedinte este ca disfunctionalitatile vizibile ale presei romanesti isi au corespondentul in toate domeniile importante si ca translatia puterii dinspre structurile regimului comunist in toate industriile romanesti este aproape totala, fie ca e vorba de "baietii destepti" din energie, fie ca e vorba de neverosimila manufactura a autorizatiilor de constructie sau de mafiile imobiliare, fie ca e vorba de concesionari innebunitoare in agricultura, precum stapanirea lui Culita Tarata asupra Insulei Mari a Brailei etc.
Or, misiunea pe care electoratul i-a incredintat-o la sfarsitul anului 2004 lui Traian Basescu era aceea de a folosi la maximum parghiile atat de importante ale Presedintiei pentru a permite creierelor curate ale acestei tari dreptul la cetate, dreptul la concurenta loiala in economie, dreptul la existenta la nivel inalt. Iar in aceasta privinta Traian Basescu parea sa aiba un ascendent fata de Emil Constantinescu: cunostea sistemul din interior.

Cand l-am votat in 2004, inlocuind astfel un rau mai mare, multi i-am multumit pentru "Adriene, ce blestem o fi pe poporul asta, sa aleaga intre doi fosti comunisti?".  Nu ne interesa in 2004 ca dosarul de Securitate al lui Traian Basescu, capitan de cursa lunga si sef al Agentiei Navrom de la Anvers in anii ‘80, nu era de gasit, cum nu e de gasit nici acum. Nu ne interesau nici povestea cu flota, unde ne gandeam, fireste, ca "nu veti gasi nici o semnatura de-a mea", nici maniera brutala in care partidul domnului Basescu lovise guvernarea Conventiei Democratice, si nici amanuntele scenetei prin care a fost inlocuit Theodor Stolojan cel bolnav (a fost atat de eficienta, nu-i asa?). Ne interesa altceva. Ne interesa forta lui Traian Basescu, ne interesa incapatanarea lui, ne interesa expertiza lui despre maruntaiele sistemului. Ne interesa sa deschida usile subteranelor in care functioneaza mecanismele perverse ale ascensiunii sociale corupte, ne interesa sa nu ratam integrarea europeana, ne interesa sa fim noi insine.

Ultimul slogan al lui Traian Basescu va indeamna sa-l votati. "Lupta pentru tine!", ne transmite staff-ul sau de campanie. Dar va mai recunoasteti oare in titularul de la Cotroceni? Va mai reprezinta el interesele? S-a aliat el cu elitele autentice ale acestei tari, din economie, din sanatate, din agricultura? S-a inserat el inteligent intre securistii din "structuri", proaspat convertiti la NATO, pentru ca de acolo sa deschida fisierele murdare ale "doi s’un sfert" si sa le pravaleasca fara discriminare in bratele unei justitii impartiale? A reusit el sa promoveze in cercurile inalte ale puterii oameni fara pata, oameni nu numai competenti profesional, dar si capabili sa aplice clasicul "mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul", ca sa avem sanse sa iesim din marasm si din "masuri prociclice"? A reusit el, la finele anului 2008, sa le dea romanilor incredere in ziua de maine, cand criza economica mondiala facea deja ravagii pe alte meleaguri?

Reuseste el sa fie un model de seriozitate si decenta dupa ce jumatate de secol de comunism a pervertit relatiile de familie si de colegialitate in subiecte pentru delatiune, santaj sau derizoriu? Il vedeti reusind sa dea vreo garantie ca erorile imense comise din lipsa de frana culturala sau constitutionala nu se vor mai repeta in urmatorii cinci ani? NU, la toate aceste intrebari, raspunsul categoric este NU.  Respect profund pentru declaratia de condamnare a comunismului, singurul mare castig din ultimii cinci ani care ii apartine in exclusivitate. Da, momentul 18 decembrie 2006 va ramane in cartile de istorie legat, probabil, exclusiv de numele sau. Dar, pentru interesele generale ale romanilor, Traian Basescu nu mai este acum decat un vehicul uzat fizic si moral.

Presedintele spune: "Am obligatia sa continuu, pentru ca tara asta trebuie data in totalitate inapoi romanilor". E drept ca ne-am saturat sa fim venetici in propria tara. E drept ca trebuie sa fim interesati in continuare de treburile publice, e drept ca trebuie sa ne regasim suflul dupa dezastrul epopeic generat de guvernarea PDL-PSD, colaj dezgustator de slugarnicie si incompetenta, e drept ca trebuie reluata constructia negociata a unor institutii stabile. Dar Traian Basescu nu mai are ce cauta in aceasta ecuatie. N-are nici o solutie, certificatul lui de garantie a expirat demult.

Iar daca va intrebati: "Eu cu cine votez?", raspunsul trebuie sa vi-l asumati singuri. Daca intrebarea-cheie a alegerilor trecute a fost "Cine ne duce in Europa?", intrebarea-cheie a acestor alegeri este "Cine ne aduce Guvernul?". Aritmetica parlamentara nu are sanse sa se schimbe in urmatorii ani. Crin Antonescu a jurat pe Klaus Iohannis, pe ministrii PSD binecuvantati de Mircea Geoana i-ati vazut recent in actiune, cautionati cu inconstienta de Traian Basescu.

Cat despre defectele omului pe numele caruia veti pune stampila, cred ca nu e cazul sa ne mai vaicarim. Nici unul dintre candidati nu e nici mult mai bun, nici mult mai rau decat media nationala a defectelor. Mai bine ne-am gandi la ce a ramas de facut dupa mirificul mandat al lui Traian Basescu. Pentru ca, vorba lui Cantemir, citat recent de niste oameni intelepti, "romanului ii e greu pana se apuca, ca de lasat se lasa usor". Nimeni n-a pretins ca e simplu sa devenim din nou o natiune respectata. Tot ce trebuie sa facem este sa pastram  directia buna, fara sentimentalisme, dar si fara ura.