În scandalul legat de turnătoriile lui Mugur Isărescu la Securitate, cel mai mult m-a uimit reacția USR: tăcere totală. Nici pâs nu au zis. De la PSD nu aveam nici o așteptare, ei au făcut exact ceea ce bănuiam, l-au apărat. În fond, el e omul pe care Iliescu/PDSR/PSD l-au pus la BNR, din 1990 în 2014.
De la Iohannis/ PNL nu aveam nici o așteptare: Isărescu, un artist în a juca la două capete, l-a susținut pe președintele României atunci când a blocat reducerile de taxe și impozite propuse de Ponta, în 2015. Ca o paranteză, ar fi interesant de recitit declarațiile apocaliptice din vara lui 2015, când Isărescu s-a opus reducerii fiscalității, și ar merita remarcată tăcerea de azi, când PSD golește visteria aruncând cu pomeni în bugetari.
Însă de la USR, un partid nou, aparent fără legături cu vechea lume a Securității, așteptam o reacție. Eu nu spun că trebuiau să meargă în piața publică și să ceară capul lui Isărescu, pentru că, într-adevăr, te întrebi cu cine-l va înlocui PSD-ul lui Dragnea. Însă mi se pare inacceptabil să nu observi că scandalul Isărescu vine la câteva luni după un altul: prim-vicepreședintele BNR Bogdan Olteanu a fost trimis în judecată sub acuzația că a luat șpagă – vreun milion de euro – de la Sorin Ovidiu Vîntu. Nu e greu să te uiți pe CV-urile celor din conducerea BNR și să observi că locul e plin de rebuturi ale partidelor. A eșuat acolo Marin Dinu, fost redactor-șef la Scânteia Tineretului, una din cele mai dure oficine de propagandă a regimului ceaușist. Daniel Dăianu a recunoscut public că a fost ofițer de securitate. PSD a trimis în consiliul de administrație niște fosile din guvernarea Văcăroiu, Florin Georgescu și Gheorghe Gherghina, iar UDMR e reprezentat de o contabilă de la RENEL.
Avem, deci, niște probleme la BNR, în afară de faptul că șeful instituției a turnat la Securitate, instituția care a ținut în teroare o țară întreagă, care a omorât oameni. Spun „în afară de…” cu mult cinism, pentru că, în anii în care domnul Isărescu turna, Securitatea omora oameni. USR era un partid care avea niște principii morale, nu?
Însă, dincolo de etică, ne prefacem că nu înțelegem ce ar fi putut face un personaj amoral precum Bogdan Olteanu – sau oricare alt membru al CA al BNR – cu informațiile confidențiale la care avea acces. Măcar o parte din oamenii noi din Parlament să-și fi pus niște întrebări și să ceară răspunsuri, nu să se fofileze ca niște șobolani cu vastă experiență politică. Faptul că băgăm capul în nisip nu rezolvă criza prin care trece Banca Națională. Optimist fiind, sper să nu ajungem la un alt Bancorex, să nu vedem iar România la limita falimentului, în timp ce domnul Isărescu se uită în altă parte, nevinovat.
