Romania se teme sa nu supere Rusia si renunta, implicit, la strategia sa de securitate nationala in care isi propunea sa devina "vector" la Marea Neagra. Conflictul din Georgia este un test pentru Traian Basescu si pentru politica externa autohtona, prin care Bucurestiul putea sa demonstreze ca are pozitii si principii clare fata de o zona pe care o considera de "interes strategic". Romania opteaza insa pentru expectativa si anonimat, sub pretextul ca pozitiile NATO si UE sunt acoperitoare. Tactica elevului mediocru ar putea insa ascunde planuri curajoase, de care nu trebuie sa stie restul lumii, mai cu seama ca, dupa Statele Unite, Romania pare sa fie principalul furnizor de arme al Georgiei. Totusi, tacerea Romaniei mascheaza nu doar neincrederea in propriile forte sau subaprecierea locului sau sub umbrela Aliantei Nord-Atlantice, ci si o memorie alterata, care refuza sa faca legatura intre hegemonia fostei URSS si impulsurile imperialiste ale actualei Federatii Ruse. Dupa aproape patru ani de discursuri despre rolul important pe care Romania il are la Marea Neagra, pasivitatea presedintelui Basescu fata de conflictele care se dezgheata in aceasta regiune este cel putin ilogica, iar Bucurestiul se plaseaza din nou pe harta actorilor cu politici oscilante. Toate declaratiile dure impotriva Kremlinului facute de seful statului care in anii trecuti a blocat relatiile cu Moscova se dizolva acum intr-o discretie neangajanta. Presedintele a tipat strident cand era preferabil sa taca si tace cand, in sfarsit, ar avea ceva de spus. Romania nu mai este deranjata ca Rusia se comporta ca un camion de mare tonaj care poate parca oriunde si socoteste ca are o responsabilitate marginala in acest joc, de aceea nu condamna, nu denunta si nu reclama dramele din Georgia.
Spre deosebire de presedintii Poloniei, Ucrainei si ai statelor baltice, care nu s-au limitat sa critice Moscova, ci au mers la Tbilisi pentru a sustine Georgia, Traian Basescu se recuza in aceasta disputa la vedere, repozitionand Romania in peisajul tarilor cu pozitii dilematice. Presedintele Basescu devine astfel adeptul pragmatismului bine temperat, abandonandu-si pe moment angajamentele morale si strategice in schimbul unei iluzorii polite de reasigurare cu Rusia. seful statului crede ca poate reface in avantajul Bucurestiului relatia cu Moscova, avand in acelasi timp spatele asigurat de NATO. Lucrurile sunt insa mai complicate, iar Romania nu mai poate face echilibristica imaginata de Basescu, daca Statele Unite se decid sa mobilizeze Occidentul pentru a transforma Rusia intr-o "tara ostracizata international", dupa cum indeamna Zbigniew Brzezinski intr-o analiza din Time Magazine. Fostul consilier pe probleme de siguranta nationala al SUA demonstreaza ca, in ciuda "actiunilor dure si poate nesabuite" ale Georgiei, atacul Rusiei "este similar cu ceea ce Uniunea Sovietica a lui Stalin a facut in Finlanda in 1939: in ambele cazuri, Moscova s-a angajat in folosirea fortei in mod brutal, arbitrar si iresponsabil pentru a-si impune dominatia asupra unui vecin democrat mai slab". Vrand-nevrand, Romania va fi obligata sa urmeze Statele Unite in regiunea Marii Negre, fiindca detine baze militare americane chiar in apropierea Constantei. Desi aceste baze au fost create initial pentru a sustine logistic Statele Unite in Orientul Mijlociu, "scopul lor se va schimba subtil". Analistul britanic Jonathan Eyal a explicat la Radio Europa Libera ca "pentru moment aceste baze vor sustine efortul umanitar in Georgia propus de George Bush", dar ca, in perspectiva, "nu exista nici o indoiala ca ele vor fi largite si ca volumul de echipament militar va creste", fiindca "ceea ce s-a intamplat acum in Georgia este grav pentru toate tarile foste comuniste din Europa", care isi vor da seama ca "granita lor de securitate ca membre NATO nu poate avea valoare decat daca pe teritoriul lor sunt stationate trupe occidentale pentru a preveni orice pericol".
Traian Basescu nu poate deci sa mearga pe sarma intre Washington si Moscova, dar crede, poate, ca atitudinea sa rezervata i-ar fi folositoare in luptele politice interne si in viitoarele configuratii care implica Moldova. Presedintele a ratat insa, cu aceasta ocazie, sa-si joace propriul rol pentru care s-a pregatit in anii trecuti, dovedind ca Romania este o tara periferica si modesta, care nu vrea sa iasa in evidenta si care nu are nimic de spus nici atunci cand marile jocuri internationale se fac la portile sale.