Stam prost! Economia merge din ce in ce mai rau, nimeni nu mai produce nimic, oamenii sunt dati afara pe capete, iar tara a ramas fara bani si traieste pe imprumut. In plus, bancile nu dau credite pentru investitii – n-au dat ele nici in vremuri mai bune, de ce ar face-o acum? –, iar Guvernul, in pofida onestitatii si bunei-credinte remarcabile a prim-ministrului, nu ajuta cu nimic, dimpotriva, mai mult strica. Stam din ce in ce mai prost si, dupa cum se vad lucrurile, vom fi printre ultimii care ne vom reveni, pentru ca nu avem nici vointa, nici stiinta de a reforma acest stat care – trebuie sa-i dam dreptate presedintelui – este muribund. Suficiente motive de ingrijorare? Nu? Topirea unei economii care s-a nascut stramb si a crescut si mai stramb nu pare sa fie un subiect serios de dezbatere publica pe la noi. Da-o-n ma-sa de economie, asadar! Da-o-n ma-sa si de guvernare, vorba lui Iliescu!

Poate politica externa a tarii sa fie un motiv de preocupare? Sa zicem, de exemplu, alegerea unui comisar european al carui portofoliu sa reflecte statutul  Romaniei de a saptea tara ca marime din UE, nu gluma proasta care este multilingvismul, condus de alta gluma proasta, Leonard Orban. Nu? Prea putin? Ce-ar fi, atunci, situatia din Moldova – ca tot se fac duminica 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov –, unde criza politica se cronicizeaza, iar Romania nu pare sa aiba nici un fel de idee ce sa faca pentru a sprijini fragila coalitie democratica pe cale sa se formeze? O Rusie tot mai agresiva si o Romanie tot mai singura? Nu? Da-o-n ma-sa si de politica externa, atunci!

Sa facem, in schimb, ceea ce fac intreaga natiune TV, Parlamentul Romaniei, Guvernul si mogulii la unison: sa ne concentram intreaga energie si toate resursele, putine, pe care le mai avem asupra unei chestiuni cu adevarat vitale pentru tara: Elena Udrea. Udrea sa fie, atunci.

Sa spunem din capul locului ca Elena Udrea este unul dintre cele mai nocive personaje politice, care risca sa devina in foarte scurt timp un simbol pentru tot ceea ce este urat si murdar in viata publica: incompetenta absoluta, smecherie sordida, tupeu ordinar, golanie cu panas, nesimtire cu staif. Planturoasa si inconstienta, Elena Udrea face rau, prin insasi aparitia ei publica, ideii de politica. La drept vorbind, nu e nevoie de o comisie parlamentara care sa cerceteze cum a cheltuit Ministerul Turismului banul public pentru ca, in principiu, toti banii publici alocati acestui minister – care n-ar fi trebuit sa existe si care a fost inventat exclusiv pentru fasonul doamnei Udrea – sunt o cheltuiala inutila si un abuz impotriva buzunarului cetateanului.

Acestea fiind spuse, nu inseamna ca ceea fac PSD, PNL si UDMR cu aceasta comisie este mai putin dezgustator. Inregistrarea – scursa, probabil, din anturajul doamnei Udrea, dar acest lucru are mai putina importanta – demonstreaza foarte limpede cum se incearca fabricarea unei vinovatii penale de catre o institutie politica. Cand Ludovic Orban (fara indoiala, sunt prea multi Orbani in viata noastra!) vrea "sa ia la suturi" nu-stiu-ce functionar, iar Aura Vasile (tata primordiala) se arata increzatoare ca "omul, de frica, face orice", nu mai exista multe de spus. Orice politician cu bun-simt ar fi trebuit sa se autorecuze si sa lase locul altuia sau unei alte comisii in intregime pentru ca ancheta a fost compromisa. Da, ati fost lucrati de Udrea, doamnelor si domnilor! Asta e, viata e dura! Inghititi si lasati-i pe altii pentru ca ceea ce conta era, parca, banul public, nu persoana doamnei Udrea sau a lui Orban. Prin refuzul de a isi recunoaste infrangerea, membrii comisiei sunt principalii responsabili pentru decredibilizarea Parlamentului pentru ca ei i-au permis lui Udrea sa aiba toata indreptatirea sa le dea cu flit asa cum a facut ieri. Dar asa se intampla cand, pentru anchetarea unui rechin mare cum este Udrea, faci o comisie cu Orban, Banicioiu (un zero taiat cu drujba) sau Adriana Saftoiu, de departe, cea mai mare dezamagire politica de la Mona Musca incoace. E ca si cum te-ai duce la curse de masini tunate cu trotineta.

In final, doua cuvinte despre asa-zisul scandal al inregistrarii. Lasam deoparte sugestia ca ar fi vorba de un Watergate romanesc, pentru ca este de tot rasul. Cei care afirma asa ceva fie habar n-au care a fost povestea Watergate-ului, fie nu au simtul ridicolului. Acestor nefericiti li se poate raspunde cu doua cuvinte: spatiu public. Parlamentul si comisiile sale sunt spatiu public, nu sunt CSAT, asa ca oricine o fi facut inregistrarea – SRI, SPP, CIA sau Mossadul – a facut-o intr-un spatiu public. Punct. Ceea ce este mai grav este ca prin diversiunea "cine a facut inregistrarea" s-a pornit la o vanatoare de surse fara precedent. Stai si te crucesti cand vezi la televizor oameni care se pretind jurnalisti – si care ar trebui sa aiba o idee sau doua despre ce inseamna protectia surselor – cum se avanta fara rusine in vanatoarea autorului inregistrarii. Dar asta-i o chestiune de constiinta, deh… Aiuritor este ca in aceasta vanatoare a fost implicata institutia Parlamentului, care a hotarat sa formeze o alta comisie de ancheta pentru a identifica faptasul. Or, de cand e treaba Parlamentului Romaniei sa deconspire surse de presa pe banii contribuabilului? In cazul asta, sa faca o comisie de ancheta pentru identificarea celui care a scurs stenogramele PSD, alta pentru cei care dau dosarele de la DNA etc. si asa, inchidem ziarele si nu mai raman decat televiziunile lui Vantu si Voiculescu si toata lumea e fericita. Sau nu?