Sunt deja cateva zile bune de cand suntem bombardati pe toate canalele de informare cu stiri despre "situatia umanitara critica" creata in Gaza de ofensiva militara israeliana. Auzim cum civilii sunt supusi unor privatiuni inacceptabile in ceea ce priveste resursele de hrana si aprovizionarea cu energie, cum spitalele sunt suprapopulate si cum un dezastru umanitar este iminent. Vestile despre persoanele care detin cetatenie romana si care nu au putut fi evacuate din enclava palestiniana au amplificat resentimentele fata de actiunile israeliene in Gaza. In numele alinarii suferintelor civililor, tarile arabe, dar si Uniunea Europeana au cerut Israelului incetarea imediata a violentelor.

In conditiile in care stirile care ni se ofera provin in majoritatea lor covarsitoare din surse sensibile fata de "cauza" palestiniana, este necesar un efort de restabilire a claritatii morale in aceasta cacofonie.
In primul rand, nu poate fi afirmat suficient de limpede si de apasat ca actiunea israeliana in Gaza este una defensiva. Faptul ca Bruxelles-ul si Parisul au fortat presedintia ceha a UE sa revina asupra unei declaratii similare nu schimba cu nimic acest adevar simplu. Diplomatia europeana, atata cata exista, nu face – atunci cand vine vorba de situatia din Orientul Mijlociu – decat sa joace acelasi joc contraproductiv al relativismului etic. Or, Hamas este, dupa standarde europene, o organizatie terorista care atat in perioada dinaintea ofensivei israeliene, cat si in prezent continua sa lanseze tiruri de rachete din Gaza asupra oraselor din sudul Israelului. Dupa toate regulile internationale, aceste tiruri reprezinta o agresiune si statul Israel are tot dreptul sa se apere.

In al doilea rand, cele 1,5 milioane de civili din Gaza traiesc, intr-adevar, in conditii extrem de precare. Punctul de vedere "oficial" este ca aceasta situatie este imputabila Israelului, care blocheaza accesul resurselor in enclava. Adevarul este, din nou, altul. Gaza este un teritoriu fara economie. Hamas, care reprezinta autoritatea in Gaza, descurajeaza orice investitii in economia si infrastructura locala si mentine in mod deliberat populatia in stare de dependenta fata de asa-numitele servicii caritabile conduse de organizatia islamista, care dispune in acest fel de masa de manevra politica in confruntarea cu Autoritatea Palestiniana condusa de gruparea rivala, Fatah. In afara acestor servicii caritabile, banii pe care Hamas ii primeste sub forma de ajutor se duc in principal pe arme care sunt utilizate in jihadul contra Israelului.

In al treilea rand, utilizarea populatiei civile pe post de scut uman este una dintre "semnaturile" Hamas, la fel cum este si teroristul-kamikaze. Sa ne amintim numai ca intr-unul dintre aceste atacuri sinucigase savarsit de Hamas la Tel Aviv in 2003 au fost ucisi doi muncitori romani, cartierul romanilor poreclit "Micul Bucuresti" fiind una dintre tintele preferate ale teroristilor islamisti. Din acest punct de vedere, grija statului roman fata de cetatenii sai aflati in Gaza, oricat de laudabila, trebuie dublata de o grija similara fata de bunastarea cetatenilor romani aflati in Israel care nu sunt mai putin indreptatiti sa traiasca in siguranta.
"Incetarea violentelor" solicitata atat de insistent de Europa ar echivala cu o infrangere pentru statul Israel la fel de rusinoasa, daca nu chiar mai rusinoasa decat esecul suferit in 2006, cand o campanie prost conceputa impotriva Hezbollah a fost oprita inainte de atingerea obiectivelor, la presiuni europene si americane. De aceasta data, Israelul este condamnat sa castige, ceea ce inseamna, in termeni strategici, nici mai mult, nici mai putin decat distrugerea Hamas.

Esecul din vara anului 2006 a avut drept efect intarirea considerabila a influentei Iranului, care a devenit tot mai agresiv atat in raporturile cu tarile arabe din Golf, cat si cu Occidentul. Daca, asa cum a promis, viitorul presedinte american, Barack Obama, doreste sa convinga Iranul ayatollahilor sa renunte la programul nuclear, atunci ar trebui sa se roage ca Israelul sa castige razboiul impotriva Hamas in cat mai scurt timp si cu victime civile cat mai putine.

Daca rezultatul acestui razboi va fi altul decat desfiintarea Hamas si restaurarea puterii Autoritatii Palestiniene in Gaza, amenintarea lui Mahmud Ahmadinejad privind stergerea Israelului de pe harta ar putea deveni realitate, iar atunci Statele Unite si presedintele Obama ar avea cu adevarat o problema serioasa. Mentinerea statu quo-ului nu foloseste decat Hamas si sustinatorilor sai secreti de pe continentul european. Infrangerea gruparii islamiste, dincolo de beneficiile evidente in materie de securitate pentru Israel, ar reprezenta un excelent cadou de inaugurare pentru viitorul presedinte american.