Daca stam sa ne gandim bine, vrajeala – termen care nu exista inca in dictionar – a devenit cotidiana. Mereu aflam despre clienti creduli si firme care storc bani de pe urma lor dupa ce le-au ascultat vrajelile. Vrajeala este mama falsului. Cacealma pusa la cale de cel bun de gura. Vrajeala este o povestioara, o nascocire care sa fie luata in serios. Numai scumpirile pe banda nu sunt vrajeli – vor atinge gazele, electricitatea, rovinietele, utilitatile, alimentele, vacantele, tigarile, locuintele, transportul, apa potabila, viciile si toate industriile.
Suntem in coada Europei, cu cele mai mici puteri de cumparare din regiune, cu cele mai mari cheltuieli pentru mancare si bauturi. Preturile mari de la noi sunt efectul politicilor economice inconsecvente, al deciziilor din domeniul gestionarii resurselor (inclusiv cele de munca), privatizarilor, sistemului ticalosit (si mereu suntem pusi in situatia de a alege intre sistemul ticalosit si cei care il blameaza). La noi preturile cresc in orice sezon, in conditiile in care, in alte parti, scad pe timpul verii.

Consultarile de la Cotroceni cu tema pompoasa "stingerea efectelor negative ale scumpirilor survenite la 1 iulie asupra segmentului de populatie defavorizat" s-au dovedit vrajeli si lacrimi de crocodil pe umarul romanului sarac, promitandu-i ajutoare de moment.
"Solutiile" s-au concretizat intr-o adevarata licitatie de pomeni, care vor duce la sporirea inflatiei. Salarii mari la tot poporul! Toata lumea ar trebui sa stie ca pretul populismului este inflatia. Partidele se intrec in solutii pentru atenuarea efectului scumpirilor energiei si alimentelor, cand stim bine ca statul nu are prea multe parghii sa tempereze preturile. Multe "solutii" pot fi trecute de pe acum la capitolul "vrajeli". Daca luam, de pilda, reabilitarea termica a locuintelor, constatam ca s-a dovedit si ea, pana acum, basm.
N-am auzit insa de solutii pentru agricultura noastra arhaica. si cand te gandesti ca la Braila se stabilea pretul international al graului! si cand te gandesti ca, in urma cu 150 de ani, la Rafov, langa Ploiesti, se ridicase prima distilerie (rafinarie) din lume, cu o productie de 250 de tone pe an! Acum, Romaniei i-a cazut sonda pana si din stema.

Cand o sa mai vorbim despre prosperitate, cu milioane si milioane de asistati?
Pe de alta parte, si in vara trecuta eram amenintati ca seceta va scumpi mancarea. N-a murit nimeni de foame. La cum arata recolta acestui an, n-ar trebui sa se mai scumpeasca alimentele. Sa ne spuna partidele cum intervin sa sfarme intelegerile monopoliste in domeniul preturilor! S-a creat insa climatul favorabil scumpirilor, comerciantii fiind cei care impun preturile. La noi n-a aparut inca axioma "cu cat vinzi mai ieftin, cu atat castigul va fi mai mare". In schimb, au aparut bancuri pe tema preturilor bezmetice ("Mamico, gainile beau benzina?" "Nu, Bulisor." "Atunci, de ce se scumpesc ouale de cate ori se scumpeste benzina?"). Scumpirile creeaza adevarate psihoze in randul cetatenilor, mai ales cand isi dau seama ca declaratiile de genul "totul este sub control" sunt vrajeli.
si guvernele din UE sunt puse in dificultate de scumpiri (mai ales la alimente si carburanti), dar acolo se cauta surse alternative de energie, nu sloganuri in discordanta cu recolta de scumpiri.

Hitul "Sa traiti bine!" nu tine de cald cand preturile la gaze, electricitate si gigacalorie cresc. Poate ceva-ceva beneficiarilor "ajutorului de incalzire".
Ne mai putem consola ca sloganul de campanie "Sa traiti bine!" exista si intr-un epitaf din Cimitirul Vesel din Sapanta (de altfel plin de "vrajeli"): "si cat traiti voi pe lume/ Va doresc sa traiti bine".
Suntem un neam inca haituit de vrajeli, ale caror chintesente au fost adunate in acest "Sa traiti bine!". Ce diferenta o mai fi intre urarea epistolara adresata de un poet de curte, "Sa traiti, Maria Voastra!", si sloganul "Sa traiti bine!"? N-ar putea fi insa vrajeala cartea "Cum sa traim mult si bine" de Christoph Bamberger.
Bine ca mai traim.