Sondajele arată că PSD şi PNL ar cumula mai multe voturi dacă ar candida separat. Nu ar fi mai avantajos pentru PSD?
Adrian Năstase: Am văzut în mai multe rânduri acest tip de analiză şi le sunt recunoscător celor care se preocupă, dar vă aduc aminte că trăim în ţara lui Băsescu. În ţara lui Băsescu există câteva reguli: un partid împreună cu altul şi cu încă unul dacă au majoritate, acest lucru nu contează. Trebuie să exise o alianţă juridică înregistrată la tribunal pentru ca astfel rezultatul votului să poată fi semnificativ pentru formarea Guvernului.
Deci faceţi această alianţă mai mult de hatârul lui Traian Băsescu?
A.N.: Nu, ci pentru că sperăm să obţinem peste 51 la sută din voturi, ca să nu mai existe un argument care să blocheze formarea Guvernului de către noi, cum s-a întâmplat până acum.
Ce se va întâmpla dacă în 2012 USL nu va reuşi să atingă această ţintă?
A.N.: Înseamnă că populaţia este mulţumită, trăieşte bine şi vrea să continue cu PDL şi cu Traian Băsescu.
E probabilă destrămarea USL în acest caz?
A.N.: Să vedem întâi ce vrea poporul şi apoi ce vor partidele. Părerea mea este, cel puţin în acest moment în care 80 la sută din populaţie crede că mergem într-o direcţie greşită, că soluţia de a forma o opoziţie unită care să ofere o alternativă este o decizie corectă.
Dacă totuşi USL nu va obţine anul viitor la alegeri 50 la sută, veţi emigra împreună cu Victor Ponta?
A.N.: În Congo?
Nu a spus exact unde vrea să emigreze, credeţi că preferă Congo?
A.N.: Eu cred că, indiferent ce se întâmplă, trebuie să te baţi până la capăt pentru o cauză în care crezi. Nu cred că el va pleca şi, la limită, toţi vom rămâne mai departe să continuăm să ne luptăm pentru ideile şi pentru obiectivele pe care le susţinem. Eu ced că e un scenariu cu puţine şanse de reuşită, de aceea ar fi mai bine să-mi puneţi întrebări despre ce vom face dacă vom câştiga alegerile.
Pe ce fotoliu v-aţi vedea într-un guvern Ponta?
A.N.: În nici unul. Şi în nici un alt guvern. Am fost ministru de Externe am fost prim-ministru, iar experienţa mea guvernamentală este încheiată.
Care ar fi următorul obiectiv al omului politic Adrian Năstase?
A.N.: Să rămân într-o echipă politică, mă gândesc la USL, care are ca obiectiv revenirea la o viaţă normală, inclusiv prin eliminarea discrepanţelor sociale. Cred, de asemnea, că în interiorul Parlamentului pot avea un anumit rol, dacă parlamentul va căpăta, la rândul său, un rol mai important, aşa cum rezultă şi din Constituţie.
Excludeţi o eventuală candidatură la preşedinţia României?
A.N.: Da, pentru că acum am 61 de ani, voi avea 64 în 2014, deci în plan personal cred că dinamica mea ar fi fost optimă în 2004 şi perioada care a urmat, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere intelectual. Regret că nu s-a întâmplat aşa, poate că multe din lucrurile din România ar fi arătat altfel, chiar dacă unii au rezerve în a accepta acest lucru. Pe de altă parte, USL are propriile proiecte în care şi PNL trebuie să aibă avantajele stabilite: dacă PSD va prelua funcţia de prim-ministru, atunci funcţia de preşedinte ar trebui să revină cuiva de la liberali. Sau invers. Deci şi din punct de vedere politic un astfel de lucru ar fi dificil, dar în România se fetişizează foarte mult funcţia prezidenţială, după modelul Băsescu.
Deci nu excludeţi total această posibilitate?
A.N.: Am învăţat că nu e bine să vorbeşti în termeni absoluţi despre viitor, dar v-am dat şi argumentele.
V-aţi dori să câştigaţi preşedinţia?
A.N.: Nici nu-mi doresc şi nici nu cred că acest lucru se va întâmpla. Nu ştiu dacă este bine sau rău. Sunt convins că sunt variante, care se vor descoperi, dacă va fi nevoie, şi de alţi candidaţi până la acel moment. În România funcţia cea mai importantă este cea de premier.
Înţeleg că o funcţie de prim-ministru nu vă interesează.
A.N.: Nu, am avut deja această experienţă. Postul acesta va fi foarte complicat.
Cu atât mai mult.
A.N.: Funcţia de prim-ministru va necesita permanent, în condiţiile unei alianţe cu PNL şi PC, ajustări şi compromisuri. Iată a apărut tema aceasta cu impozitarea proprietăţii, mă gândesc de pe acum care va fi răspunsul USL la o temă care vine din partea Guvernului socialist Boc, acela de supraimpozitare a proprietăţii. Răspunsul nostru este uşor de dat, pentru că în mod evident noi vom fi de acord, liberalii s-ar putea să fie mult mai rezervaţi. Va fi destul de complicat să găsim răs-
punsuri în comun în ceea ce priveşte fiscalitatea sau cota unică.
Deci aţi mai vrea să fiţi o dată premier, dar să guvernaţi doar cu PSD?
A.N.: N-am spus asta şi nu am introdus în judecăţile mele elemente care ţin de trecut. Viaţa merge înainte. Cred că e important pentru fiecare dintre noi să ţinem cont de trecerea vremii, de faptul că nu suntem de neînlocuit, fiecare poate avea loc în istoria unei anumite clipe, dar nu permanent. Cred că într-un guvern e nevoie de oameni foarte dinamici, de oameni capabili să stea foarte multe ore în şedinţe, să lucreze multe ore şi să coordoneze lucruri foarte complicate.
Victor Ponta va putea să lucreze multe ore?
A.N.: Victor Ponta s-a schimbat foarte mult în ultimul timp.
A câştigat şi un raliu
A.N.: Iată a fost o chestiune de orgoliu, a vrut să arate că nu este chiar copilot, ci poate fi chiar pilot. Ţine probabil de un anumit nivel de orgoliu, dar orgoliul face parte din profilul unui om politic. Cred că, după ce a demonstrat acest lucru, nu are nevoie să-l refacă în permanenţă. Pe de altă parte, este evident că s-a schimbat, fiindcă stătea la unele şedinţe doar o perioadă din timp, în ultima vreme este capabil să stea de la început până la sfârşit la o şedinţă care durează ore întregi. Oamenii se schimbă.
Vă cere sfatul, vă ascultă?
A.N.: Nici nu i-am cerut acest lucru şi nici nu cred că aşa ar trebui să arate relaţiile într-un partid. Deciziile trebuie să fie întotdeauna ale şefului partidului. Discutăm unele subiecte, spun ce cred eu, dar el face ce crede că e mai bine. Eu sunt mai moderat, poate şi datorită vârstei, el este mai impulsiv. Uneori este mai bine aşa, poate că oamenii aşteaptă o astfel de reacţie, atunci când sunt obişnuiţi cu preşedintele pe care-l avem, cu Guvernul pe care îl avem. Totuşi eu cred că nu trebuie să impunem un stil asemănător cu Traian Băsescu şi nici nu cred că oamenii aşteapă de la noi intrarea în scandalurile pe care le generează liderii PDL de nivel doi, încercând să ne provoace.
Sugeraţi că Victor Ponta copiază mai degrabă modelul Băsescu decât modelul Năstase?
A.N.: Vroiam să spun, că el fiind purtător de cuvânt al PSD o perioadă de timp, are tentaţia să reacţioneze la lucrurile care se spun.
La prea multe lucruri.
A.N.: Exact. Cred că un preşedinte de partid trebuie să iasă doar atunci când are de spus lucruri solide, pe teme importante, pentru a da greutate cuvintelor. Dar şi aici s-ar putea să mă înşel.
Dinu Patriciu, deşi susţinea că a jucat un rol important în constituirea USL, nu-i dă prea multe şanse. Aţi discutat acest subiect cu Dinu Patriciu?
A.N.: Nu ştiu dacă a avut vreun rol, poate a discutat mai mult în interiorul PNL şi nu pot eu să judec ce s-a întâmplat acolo. Înclin să cred că a sprijinit acest proiect, pentru că din 2004 el a fost mai curând în favoarea unei astfel de relaţii, pe care am observat-o, şi după aceea în judeţul Prahova, atunci când am candidat la alegerile parlamentare. Aş spune că în mod natural s-a orientat către această relaţie pentru diverse raţiuni, poate şi din cauză că relaţiile cu Traian Băsescu n-au fost niciodată excepţionale, mai ales după ce şi-a petrecut o zi la puşcărie, băniesc că ele nu au evoluat prea mult în bine. Mai departe nu cred în ideea că Patriciu ar putea forma un partid la dreapta PNL care să fie manevrat de Băsescu. Cred că orgoliul şi demnitatea îl vor feri pe Dinu Patriciu de implicare într-un proiect care să-i dea un avantaj lui Băsescu.
I-aţi spus rezervele dvs.?
A.N.: Nu cred că are nevoie să i le spună cineva.
Directorul SRI, George Maior, fost senator PSD, ar trebui recuperat de partidul dvs.?
A.N.: George Maior este o persoană remarcabilă, unul dintre oamenii pe care eu îi preţuiesc mult şi cred că a fost luat prizonier acolo. Probabil că el a putut să domolească unele tendinţe de poliţie politică din SRI, dar bănuiesc că Băsescu a lucrat cu oameni de la nivelurile doi şi trei, dar bănuiesc că multe dintre lucruri s-au întâmplat în paralel cu ceea ce ştia George Maior.
Ştiu că George Maior s-a dus la SRI cu voia PSD.
A.N.: E adevărat. A fost un moment în care Traian Băsescu a vrut să demonstreze că are un anumit tip de echidistanţă. Trebuie să fim conştienţi că punând pe cineva să stea la fereastra SRI, nu înseamnă că poate să şi controleze serviciul.
Credeţi că George Maior nu se implică? Este un om de paie?
A.N.: Cred că se implică, dar sistemul de informaţii este extrem de compartimentat şi de complicat şi sigur că unele acţiuni sunt de fond, altele sunt de protocol, altele de relaţii externe. Nu ştiu în ce măsură s-a implicat în aceste acţiuni, dintre care unele sunt de transcrieri de înregistrări audio, care ajung, se pare, în fiecare dimineaţă pe masa lui Traian Băsescu.
E vorba despre discuţii dintre politicieni?
A.N.: Nu ştiu exact.
Aţi vorbit despre înregistrări pe care le face SRI. De unde ştiţi?
A.N.: Înclin să cred că aşa este.
Dar nu ştiţi, e doar o ipoteză.
A.N.: Aşa am şi subliniat. E o ipoteză.
Cum de v-aţi pierdut oamenii de încredere care înainte de 2004 erau în apropierea dvs.: Şerban Mihăilescu, secretar general al guvernului PSD, Gabriel Oprea, ministru al Administraţiei Publice, Cristian Diaconescu, ministrul Justiţiei în 2004?
A.N.: M-am întrebat şi eu adeseori. Îţi trebuie foarte multă forţă să treci prin deşertul opoziţiei. Unii pot, alţii nu. Poate şi din cauza familiilor, a unor probleme care par greu de rezolvat în zona justiţiei. Faptul că Şerban Mihăilescu este hărţuit de ani de zile pentru nişte arme, nişte vechituri au creat nişte presiuni asupra lui. Îmi place să cred că această raţiune şi un şantaj implicit au creat presiuni asupra lui. Ceilalţi, cred că funcţionau bine într-o anumită echipă, coordonată poate cu o mână prea strânsă. În momentul în care Mircea Geoană a descentralizat puternic partidul, s-au creat condiţii pentru structuri locale puternice, iar când el a pierdut alegerile prezidenţiale, i-a făcut pe unii să abdice.
Sunteţi în amiciţii cu ei?
A.N.: E mult spus. Suntem în relaţii civilizate: ne salutăm când ne vedem.
Care a fost cea mai mare greşeală politică pe care aţi făcut-o?
A.N.: Au fost multe: de pildă am acceptat ca Mircea Geoană să candideze la Primăria Capitalei, de fapt am fost împotrivă, dar atunci dl Iliescu a fost de acord.
Deci nu e greşeala dvs.
A.N.: Ba da, pentru că eu, ca preşedinte al partidului, puteam să nu fiu de acord şi în aceste condiţii, la alegerile locale în condiţiile în care sondajele arătau aproape 50 la sută, noi am obţinut în jur de 30 la sută, iar faptul că n-am intrat nici măcar în turul al doilea la Bucureşti a creat probleme pentru turul al doilea în multe oraşe din ţară. Pe de altă parte, cred că am greşit în 2004, atunci când am acceptat ca o parte din miniştri să treacă la partid să se ocupe de campanie. Mi-a creat o serie de animozităţi cu mulţi colegi pe care le-am simţit în 2005, 2006, 2007, deşi politic a fost o decizie bună. O altă greşală a fost atunci când am contrasemnat decretul de graţiere a lui Miron Cosma, trimis de Ion Iliescu, erau zeci de documente, dar e un lucru pe care mi-l reproşez. Pot să continui.
Ce-aţi făcut cu banii pe care vi i-a lăsat mătuşa Tamara?
A.N.: Mătuşa soţiei mele: o parte dintre ei i-am folosit să-i cumpărăm fiului nostru mai mare o casă, în orice caz soţia mea ştie mai bine, fiindcă ea a fost beneficiara moştenirii. Bineînţeles, o parte din bani au fost cheltuiţi cu plata avocaţilor.
Cât v-au costat până acum?
A.N.: Destui. Deşi mulţi colegi de-ai dvs. cred că în instanţe nu se întâmplă nimic, pot să vă spun că au fost săptămâni cu şase sau chiar şapte termene de judecată în trei procese.
Este vorba de zeci de mii sau sute de mii de euro?
A.N.: Nu pot să vă spun.
Vă aşteptaţi să pierdeţi casa din strada Zambaccian pe care aveţi sechestru?
A.N.: Este vorba despre pierderea statului în afişele pe care le-au făcut colegii mei. E o întreagă nebunie. Am o mare admiraţie pentru DNA, care a reuşit să facă un dosar care nu are nici o legătură cu mine, în afară de faptul că aveam poza pe afişele electorale şi să strângă 972 de martori pentru acuzare. I-am spus la prima înfăţişare judecătorului: faţă de procesul de la Nuremberg unde au fost doar 280 de martori, acest proces probabil că este de trei ori mai important.
La ICCJ există trei dosare pe numele dvs., iar avocaţii dvs. găsesc mereu motive să ceară amânări, după ce oricum procesele au început cu întârzieri. Nu ar fi fost mai simplu să vă daţi demisia din Parlament până la soluţionarea cauzelor?
A.N.: Niciodată n-am dat dovadă de naivitate. Perioada aceea de hărţuire, în care toate ziarele primeau materiale identice despre mine, era perioada ideală pentru o judecată şi o execuţie rapidă. Este foarte clar că DNA a lucrat luni de zile doar împotriva mea.
Credeţi că a lucrat doar împotriva dvs.?
A.N.: Atunci da, dar după aceea şi-au diversificat dosarele.
Cu toate acestea, aţi reuşit să amânaţi procesele şi inclusiv raportul Comisiei Europene sugerează că ar putea urma prescripţii.
A.N.: Cei care vor o condamnare rapidă şi echitabilă în aşa fel încât poliţia politică să-şi ducă la bun sfârşit treaba, pot aştepta cu optimism. Eu am spus deja că prescrierea dosarelor e mult mai târzie şi că voi continua procesele indiferent dacă intervine sau nu prescripţia.
Da, dar dacă intervine prescripţia, soluţia nu mai contează, iar pedepsele, de pildă, nu se mai aplică.
A.N.: Nu-i adevărat. Pe mine nu mă interesează să spună cineva că s-au prescris faptele. Eu am nevie de un verdict de nevinovăţie. Eu mă consider nevinovat şi că este vorba de dosare politice.
Da, dar dacă verdictul este invers, adică vinovat, nu se va lua în considerare?
A.N.: Pe mine mă interesează din punct de vedere politic, dar vă spun, cele mai multe au termen de prescripţie 2016, 2018, 2020. Eu sper să nu ajungem chiar până atunci.
Nu credeţi că o demisie ar fi fost mai elegantă?
A.N.: Nu.
În toamna anului 2004 multă lume credea că veţi deveni preşedinte.
A.N.: Şi eu.
Cum vă explicaţi involuţia politică petrecută între timp?
A.N.: A mea?
Da, fiindcă în ultimii şapte ani, nu doar adversarii politici v-au hărţuit, ci şi colegii de partid, care în orice caz nu v-au susţinut.
A.N.: Unii dintre ei au recunoscut public că au greşit. Eu, practic, am revenit la poziţia pe care am avut-o şi ca preşedinte al Consiliului Naţional cred că această sinusoidă s-a închis şi consider acest capitol deja trecut. Nu-mi face plăcere să-mi aduc aminte de ce mi s-a întâmplat la Hotelul Confort (când, în 2006, A.N. a fost debarcat din funcţiile pe care le avea). În politică sentimentele nu sunt asociate mereu cu interesul comun.
Vă gândiţi să reveniţi? Aţi vrea să candidaţi la preşedinţia partidului?
A.N.: Nu. Cred că şi aceasta este o perioadă încheiată, am ocupat, pe rând, în cei 20 de ani, toate funcţiile ierarhice. Ce rost are?
