Și în România se găsesc destui bărbați cu pasiuni pentru automobilele retro. Adrian Dumitru, de pildă, este un colecționar de mașini de epocă devenit deja celebru, ca și autoturismele sale care au ajuns să joace chiar și în filme. El a reușit să strângă în 50 de ani peste 10 mașini „vintage“, cum ne place să le numim astăzi.
Dacă la americanii pe care îi vedem în documentarele de pe Discovery, colecționarii se laudă cu Porsche, Mercedes sau Ford de fabricație veche, majoritatea mașinilor lui Adrian Dumitru sunt de producție rusească – Pobeda, Volga, Warszawa, Moskvic. El nu este doar un simplu colecționar, ci și cel care le dă practic viață acestor mașini. A învățat meserie încă de mic de la tatăl său, care a fost mecanic auto. Dar despre toate acestea ne-a povestit chiar colecționarul român.
Cum ați ajuns să aveți o asemenea pasiune?
Pasiunea mi-a insuflat-o tatăl meu. Încă de la 2-3 ani stăteam în garaj, printre fiare, umăr la umăr cu el. Anii au trecut și mirosul de benzină și ulei era nedespărțit de mine. E boală grea, odată ce ai pus mâna pe o mașină, nu te mai vindeci. Sunt sentimental din fire și-mi place să cred că tatăl meu trăiește încă prin ceea ce fac eu astăzi. Nu e chiar atât de ușor să repari, plus că nu orice poate fi reparat. Trebuie să ai ochiul format, să vezi dacă tabla e prea ruginită sau chiar putredă. Și nu doar tabla este importantă, motorul este esențial, el este inima mașinii.
Care este cea mai mare aventură pe care ați avut-o cu o mașină ? Este vreuna care s-a lăsat găsită cu greu ?
Pobeda este prima mea mașină, cea care mi-a oferit cele mai frumoase amintiri și aventuri. Când am dat examenul pentru obținerea carnetului de conducere, am solicitat Miliției de atunci să-mi permită să intru în examen cu Pobeda mea. Și s-a putut, iar colonelul a fost impresionat și de mașina, dar și de mine. În ῾71, tot cu Pobeda am reușit să fac traseul Piatra Arsă – Babele – Releul Omu, pe drum forestier. M-aș încumeta și astăzi cu aceeași mașină, important e să țină frânele.
Mașinile s-au intersectat cu viața mea, au fost niște ocazii, n-am căutat prea mult. Însă la mine este vorba de dragoste și nostalgie. Când am cumpărat prima Pobeda îmi amintesc că am venit cu ea pe roți și că vibram la 220. Mi-ar plăcea să am și un Rolls sau un Mercedes, însă pentru mașinile astea îți trebuie buget. Chiar dacă nu sunt ale mele, în garaj, am avut plăcerea să le conduc la diferite evenimente mondene. Mai nou, oamenilor le place să organizeze petreceri retro cu mașini de epocă, iar eu sunt solicitat să le conduc. Sunt solicitat la astfel de evenimente și fac asta cu mare plăcere. Cel mai des am condus Ford T.
Care este marca dvs. preferată? Cum trebuie să fie mașina ca să intre în topul preferințelor dvs.?
În prezent, merg cu o Volga, dar îmi sunt dragi toate mașinile. Indiferent de mașină, când mă urc la volan intru într-o stare de visare, mă intorc în timp și toate amintirile din tinerețe îmi încălzesc sufletul.
Ce părere aveți de Porsche Speedster din 1957?
Este o mașină germană elegantă, foarte la modă în Statele Unite și în ziua de azi.
Din ce în ce mai rară, este la mare căutare între colecționarii din toată lumea. La noi în țară există deja câteva modele de Speedster ‚57 și, din câte știu, avem chiar și un VW Kombi ‚63, un model de familie rar, acel minibus cu botul tăiat.
