Romania Libera a aflat din interior cat de afectat de lipsuri a ajuns sistemul juridic romanesc. Intr-un interviu acordat R.l., o judecatoare aflata la inceput de cariera explica deschis mecanismele prin care justitia de la Bucuresti a devenit o capcana nu doar pentru cetatenii care isi cauta dreptatea, ci chiar pentru magistratii care visau la o cariera onorabila. La numai 28 de ani, Ana-Maria Puiu isi face meseria la Judecatoria Sectorului 1, din Capitala. Lipsurile cronice din sistem au trezit-o brutal la realitate si i-au aratat ca intre teorie si practica discrepanta poate fi uneori uriasa. De la idealurile cu care a debutat, tanara judecatoare simte acum ca se deprofesionalizeaza si recunoaste ca, nu rareori, se rusineaza de modul superficial in care, din lipsa de timp, motiveaza sentintele pe care ea insasi le da. Magistratul intervievat de R.l. nu cruta insa institutiile responsabile pentru soarta actului de justitie: Ministerul Justitiei administreaza prost sistemul; Consiliul Superior al Magistraturii nu prezinta credibilitate si incurajeaza adesea servilismul, dupa modelul patentat de politrucii "Epocii de Aur". In Romania, asemenea gesturi publice reprezinta insa raritati. De teama ca-si vor periclita statutul, multi magistrati evita sa vorbeasca, in nume propriu, despre situatia reala din justitie. Un lucru, si el, de natura sa accentueze decaderea constanta a celei de-a treia puteri in stat.

Cat este de eficienta si competenta justitia din Romania? Rapoartele anuale intocmite de Comisia Europeana, statisticile care ne infatiseaza campioni la capitolul condamnarilor suferite la CEDO, dar si tergiversarea a mii de procese dau intrebarii un aer mai degraba retoric. Romania libera a aflat cum se reflecta bucataria interna a justitiei de la Bucuresti in ochii unui tanar magistrat, intrat in sistem de numai trei ani. Ana-Maria Puiu este, in prezent, judecator la Judecatoria Sectorului 1 din Capitala si, cel putin de cand isi practica meseria la Bucuresti, simte ca sistemul a pervertit-o. Tanara de numai 28 de ani recunoaste deschis ca se rusineaza ea insasi de felul in care da sentinte si de faptul ca, din cauza supraincarcarii cu dosare, acumuleaza continuu restante in procesul de motivare a hotararilor judecatoresti. Magistratul intervievat de R.l. nu cruta insa institutiile responsabile pentru soarta actului de justitie: Ministerul Justitiei administreaza prost sistemul; Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu prezinta credibilitate si incurajeaza adesea servilismul, dupa modelul patentat de politrucii "Epocii de Aur".

» Romania libera: Care sunt principalele dificultati pe care le intampina un judecator in practica?
Ana-Maria Puiu: Resursele umane insuficiente, in primul rand. In momentul de fata, nu avem hartie, nu avem toner, nu putem emite adrese, nu putem comunica hotarari judecatoresti. Procesul este intarziat. Pe mine ce ma apasa la nivelul judecatoriei din Bucuresti este personalul insuficient. Grefierii sunt de doua ori mai putini decat noi. In conditiile in care judecatorii intra o data la doua saptamani cu o suta de dosare, grefierii intra saptamanal cu acelasi numar de dosare. Or, in aceste conditii, cand regulamentul ii spune grefierului: "Ai de facut incheieri in trei zile, practicale in doua zile", in trei zile ar trebui sa faca 100 de lucrari. si, automat, se suprapun lucrarile judecatorilor.

» R.l.: Cate dosare aveti dumneavoastra in acest moment?
A.M.P.: Se intra la doua saptamani cu 120 de dosare. Din ele, se presupune ca solutionezi la acel termen o parte, cam 25%. Ca atare, din tot ceea ce spune regulamentul nu se respecta nimic, din lipsa de timp. In plus, daca vad o suta de dosare in patru zile, nu pot fi ipocrita sa spun ca le analizez profesionist.

» R.l.: Conduce acest lucru si la trenarea dosarelor in instanta?
A.M.P.: Repercusiunile nu sunt neaparat acestea, dar pot fi. De pilda, daca eu, omeneste vorbind, n-am avut timp sa vad bine un dosar, se poate intampla sa uit sa emit o adresa fara de care procesul nu poate merge mai departe si imi dau seama abia la urmatorul termen, cand apuc sa studiez mai bine dosarul. Repercusiunile cele mai grave se rasfrang asupra calitatii analizei dosarului. Eu, una, nu pot sa va spun ca am vazut toate cele o suta de dosare in mod profesionist si ca am dat solutiile OK, ca le motivez in 30 de zile, termenul prevazut de lege. Nu poti, omeneste, in asemenea conditii, sa motivezi la standardele cerute de CEDO. Mai e si procedura: dupa ce am intrat in sala cu o suta de dosare, dupa ce am tinut o sala in tensiune timp de opt ore, eu trebuie sa dau solutia, fiindca asta spune Codul de Procedura. si, dupa ce dai aceasta solutie, in 30 de zile trebuie sa o motivezi. Este absurd.

» R.l.: Asadar, exista dosare care nu prezinta garantia ca au fost analizate temeinic?
A.M.P.: Da, si suntem foarte revoltati. Insa picatura care a umplut paharul a fost faptul ca iei doua-trei luni un salariu, iar in a patra luna afli ca nu mai iei acelasi salariu. In special cei care lucreaza in marile orase au un ritm infernal de munca. Presiunea este enorma, responsabilitatea este enorma, mie imi crapa obrazul cand la motivare realizez ca n-am facut tocmai bine ce am facut. Se intampla…

» R.l.: Care e cauza deficitului de judecatori?
A.M.P.: Prostul management. Ministerul Justitiei invoca faptul ca nu exista fonduri pentru posturi noi in sistem.

» R.l.: Asadar, numarul magistratilor nu se calculeaza in functie de o statistica a dosarelor.
A.M.P.: Candva, aceasta schema s-a construit dupa niste statistici, insa ele nu mai corespund realitatii.

» R.l.: Dincolo de presiunile obiective, exista si alte cauze pentru care un judecator nu solutioneaza drept un dosar?
A.M.P.: La mine nu au ajuns astfel de presiuni subiective.

» R.l.: Dar in sistem exista cazuri demonstrate de magistrati corupti.
A.M.P.: Nu stiu. Nu mi-a ajuns la ureche, fiindca sunt o persoana de ocolit din punctul acesta de vedere. Insa, daca ma intrebati omeneste, nu exclud posibilitatea ca unii sa incerce ceva. Nu coruptia caracterizeaza sistemul judiciar, ci incompetenta creata de conditiile de munca. Pe care am ajuns sa le resimt si eu si care ma fac sa ma simt extrem de prost. Imi place ceea ce fac, dar nu in conditiile astea. Judecatorul are obligatia de a  studia continuu, de a fi la curent cu legislatia, care apare continuu. Or, eu nu am timp sa motivez, in cele 30 de zile, solutiile pe care le dau. Sunt cu restante. Nu mai spun stresul care ma apasa. Am intrat cu niste dorinte si principii in sistem si am ajuns sa-mi dau seama ca, in practica, totul e altfel. Cum pot eu, in opt zile pe luna, sa motivez o suta de dosare convingator, sa raspund la argumentele partilor? Imi dau seama ca nu mai ai puterea sa vii sa dai lectii cand tu stii cum motivezi o sentinta. Aveam si eu un ideal.

» R.l.: V-a pervertit sistemul?
A.M.P.: Nu credeam asta la inceput. Acum insa nu-mi recunosc dreptul de a vorbi.

» R.l.: Cum poti ajunge, ca judecator, corupt?
A.M.P.: Totul tine de natura omului. Daca accepti un compromis, il accepti si la salariu mare sau in conditii optime de munca.

» R.l.: Ca magistrat, cata incredere aveti in CSM?
A.M.P.: In raport cu experienta pe care am avut-o, in care am sesizat o nedreptate si mi s-a aratat cu degetul ca in alte vremuri, nu am incredere. Dar strict raportandu-ma la acea experienta.

» R.l.: Persista in sistem practici mostenite din perioada comunista? Psihologia sefului, de pilda?
A.M.P.: Judecatorii nu sunt la mana presedintilor de instanta. Nu exista o structura, o ierarhizare. Presedintele meu are mai degraba atributii administrative. Insa pot afirma ca se poate ceda usor in fata unui presedinte de instanta. Dar asta tine de structura omului, de cum se raporteaza el la ideea de sef. Un alt tip de subordonare de neinteles ar fi cea a instantelor fata de CSM. De pilda, un exemplu recent ar fi instanta din Galati. Cei de acolo au intrebat CSM-ul in legatura cu interpretarea unei legi. Dar CSM-ul nu are cum sa interpreteze legea. Legea trebuie aplicata doar de judecator. Pe de o parte, acea intrebare nu-si avea locul. Pe de alta, CSM-ul formuleaza un punct de vedere, in loc sa spuna: "Stop! Voi sunteti cei  care trebuie sa interpretati legea!". Exista chiar si o cauza la CEDO, Hirschorn impotriva Romaniei, pentru ca presedintele Curtii de Apel, Daniel Lupascu, si-a permis sa dea un punct de vedere, o nota, unui executor, care era chemat sa faca o executare. si, culmea, executorul respectiv s-a oprit.

» R.l.: Exista in continuare magistrati care se tem de CSM?
A.M.P.: Da. Teama aceasta inexplicabila fata de sef, de CSM, isi are radacini in anii anteriori.

» R.l.: Cum va vedeti evoluand in acest sistem in urmatorii zece ani?
A.M.P.: Mi-am propus ca din 1 septembrie sa incepem sa ne autoguvernam noi, cei de la Judecatoria Sectorului 1. In conditiile in care tu, minister, nu gasesti de cuviinta sa actionezi, sa pui in practica ceea ce ai promis fata de institutiile europene, e timpul sa facem noi ceva. Ne vom stabili un numar de dosare nou-intrate. Mie, ca judecator, n-ai sa poti sa-mi imputi decat faptul ca nu am dat o solutie corecta, in conditii normale. si atunci, imi asigur eu conditiile normale. Voi spune ca mai mult de atatea dosare eu nu pot sa judec pe sedinta. In ceea ce priveste resursele umane, CSM  a constatat de fiecare data ca da, e nevoie de oameni. Dar ministerul decide daca se aduc sau nu oameni noi in sistem. zMie imi crapa obrazul cand, la motivare, realizez ca n-am facut tocmai bine ce am facut. (...) Cum pot eu, in opt zile pe luna, sa motivez o suta de dosare convingator,
sa raspund la argumentele partilor? Imi dau seama ca nu mai ai puterea
sa vii sa dai lectii cand tu stii cum motivezi o sentinta." Ana-Maria Puiu,
judecator

Eu, una, nu pot sa va spun ca am vazut toate cele o suta de dosare in mod profesionist si ca am dat solutiile OK, ca le motivez in 30 de zile, termenul prevazut de lege. Nu poti, omeneste, in asemenea conditii, sa motivezi la standardele cerute
de CEDO." Ana-Maria Puiu, judecator