R.L. Care au fost condiţiile de detenţie în cazul dumneavoastră?
Condiţiile de detenţie au fost aceleaşi condiţii pe care le-aţi văzut la Patriciu pe TV. Aţi văzut celula aceea în care a stat Hayssam? Ei, în prima luna eu am fost în celula lui Hayssam, care era considerată una din cele mai rele celule pe care le-avea penitenciarul de arest preventiv. Hayssam a venit după noi, dar am recunoscut celula din imaginile de arhivă cu Hayssam, date pe TV. Încăperea avea un geam foarte îngust şi nu aveai aer. Era un gemuleţ, mai degrabă ca o nişă, ceva de genul 50 cm pe 30 cm şi care numai se întredeschidea. Asta a fost în prima lună. Suprafaţa camerei era foarte mică. Nu aveai decât două paturi într-o parte, două într-alta şi nu aveai decât un culoar îngust între paturi pe unde să te mişti ca să te duci până la toaletă, care era o gaură în beton, unde nu se văruise. Gaura aia era şi scurgerea pentru duş.
R.L. Toaleta nu era delimitată în vreun fel de cameră?
Nu. Puneai tu o muşama de-aia.
R.L. Aţi avut parte de vreun act de agresiune în puşcărie?
Nu, nu.
R.L. Aţi avut probleme de ordin alimentar?
Nu mi-a trebuit nimic acolo. Am fost cu Genică Boerică în celulă şi având în vedere că eu vorbeam engleză, veneau tot felul de oameni care erau arestaţi, dar cărora trebuia să le facă transferul în ţările de origine. Eu eram traducătorul lor în relaţia cu gardienii şi cu cei din celulă. Ce mai aveam nevoie primeam de acasă, nu aveam bani la mine.
R.L. Aţi avut şi deţinuţi de drept comun în celulă?
Acolo nu se face diferenţa că eşti cine eşti şi că sunt deţinuţi de drept comun, să sunt criminali. Pe Patriciu l-a băgat cu un hacker. Noi eram la grămadă acolo. Eu eram cu Boerică ăsta, care avea probleme cu TVA-urile la Craiova. După aia mai era un băiat de la Bacău care făcuse tâlhării în Italia şi l-au transferat la penitenciarul de la Bacău şi mai era un puşti care pur şi simplu transfera şi el nişte pungi, făcea pe taximetristul de la Constanţa până acolo şi l-au băgat la crimă organizată pentru trafic transfrontalier. O nebunie din asta. Şi au mai fost străinii în tranzit. A fost un olandez două săptămâni, după aceea a fost un israelian care făcuse nu ştiu ce escrocherii cu nişte imobile prin Iaşi şi după aia l-au transferat în Israel. Au fost vreo trei cazuri din astea. Israelianul la vizetă, de exemplu, trebuia să intre cu un cordon. Vizeta care în mod normal trebuia să stea închisă, era ţinută întredeschisă ca să treacă cordonul acela, pentru că israelianul nu putea să respire decât cu un aparat în spate.
R.L. Ulterior aţi primit o celulă mai spaţioasă.
La o lună după arestarea mea, au început să vină ONG-uri pentru drepturile omului şi văzând în ce condiţii stau, au făcut presiune şi după o lună m-au mutat într-o altă celulă mult mai mare şi cu aer mult mai mult. Eu am zis că nu mă mut dacă nu ne mută pe toţi patru. Şi ne-au mutat pe toţi.
R.L. Aţi stat 3 luni închis. Ce activităţi făceaţi ca să vă umpleţi timpul?
Citeam, mă scoteau la parchet, făceam forţă, atât cât puteam să fac sport, ca să nu pierd timpul, dar cu sticle de apă minerală legate, că n-ai voie să ai greutăţi.
R.L. Cu câte sticle legate făceaţi forţă?
Două de-un kil pe-o parte, două pe alta. Asta era pe forţă, că atât puteam să utilizez şi în rest flotări, genoflexiuni, vreo oră jumate asta făceam. Când am intrat plecasem de la vreo 10 şi ajunsesem pe la 30 de flotări. Nu ai ce să faci înăuntru. Ideea e să rămâi întreg la minte ca să poţi să treci perioada aia.
R.L. Ce-aţi citit în celulă?
Eu citeam economie politică, Keynes, şi Jan Fleming, aşa noaptea, să pot adormi.
R.L. Cărţile cine vi le aducea?
Familia, cei care aveau grijă de mine.
R.L. Apropo de familie, cât de greu a fost să vedeţi că dumneavoastră sunteţi de o parte a gratiilor şi familia vine şi vă viziteazăîn arest?
Mai ales în contextual în care eu am fost absolut nevinovat. Ştie toată lumea că a fost o poliţă pe care mi-a plătit-o Băsescu direct. Campania electorală din 2004 au centrat-o pe mine, nu?
R.L. A fost centrată pe dvs., dar cineva până la urmă trebuie să plătească dacă se produce un abuz.
Ştiţi foarte bine cum stă justiţia la ora asta…
R.L. Dumneavoastră aţi fost singurul, din ce-mi aduc eu aminte, dintre afaceriştii arestaţi, care au afirmat vehement în faţa presei: “Asta e de la Basescu. Ce a dat aia va primi”.
Am zis-o în momentul în care am fost arestat. Eu vă spun trei lucruri. Primul, că a fost o discuţie între mine şi Băsescu, privată, când am avut o întâlnire la Antena 1 cu Tucă, în care Băsescu mi-a spus foarte clar să-mi iau familia şi să plec din ţară, că dacă ajunge preşedinte mă face. A fost o discuţie între noi după ce s-a terminat emisiunea.
R.L. Asta în ce an era?
În 2003 în toamnă. După aia s-a centrat cu campania pe mine în 2004, m-a făcut în tot felul: “Jafo-Rafo” şamd. Pe 12 decembrie 2004 am pierdut alegerile şi pe 16 ianuarie am fost chemat la parchet şi am fost direct învinuit. Deci n-a trecut o lună, direct învinuit, fără să fi fost chemat în prealabil de procurori să dau vreo explicaţie. Problema mea a fost, şi a lui Patriciu la fel, doar că el a avut noroc şi nu a stat decât puţin în arest, că noi am fost pionieratul. Şi atunci dacă lumea ne lua şi ne spânzura în piaţa publică, lumea ar fi aplaudat.
R.L. Sunteţi un om care s-a îmbogăţit de pe urma RAFO şi SIF Moldova.
Băsescu, care a activat toată viaţa lui în politică e ultrabogat, nu eu. Eu am fost un manager sărac şi toată viaţa mea voi rămâne un manager sărac. (n.r. Precizăm că în vara trecută fosta soţie a lui Iacobov a scos la vânzare o vilă pe care a cerut 2 milioane euro. Experţii imobiliari au definit-o ca fiind cea mai scumpă proprietate privată scoasă vreodată la tranzacţionare în oraşul Bacău).
R.L. Spuneţi-mi vă rog, copiii cum au trăit arestarea dumneavoastră?
Am o fetiţă care la vremea aceea avea 10 ani.
R.L. A venit vreodată în vizită la penitenciar?
A venit o singură dată. Nu am vrut, dar n-am avut ce să fac şi o dată a venit. Mama ei i-a spus atunci să se abţină să nu plângă, că dacă va plânge voi plânge şi eu. S-a abţinut.
R.L. Cum a decurs întâlnirea?
Întâlnirea cu fiica mea a fost într-un birou. Ea a mai văzut multe filme, eu am scos-o afară, ea se pregăteşte de mică, de pe la vreo 2-3 ani de zile pentru Oxford, a fost un copil umblat, explicat, a înţeles lumea şi viaţa şi i-am explicat cum vede ea în filme că sunt pe la închisorile americane, că aşa trăiesc, ca la închisorile americane. Ulterior, când a crescut mai mare, i-am explicat tot, nu se poate altfel. Fata mea e acum în anul trei la liceu, se pregăteşte ca să aceseze la Oxford, aşa cum v-am spus e un om umblat, face pregătire în fiecare vară la Cambridge, la Oxford. Eu i-am explicat întotdeauna totul şi înainte de a fi arestat i-am explicat că eu sunt un general care este împotriva lui Băsescu. Eu am fost director de campanie electorală atât al PSD-ului aici şi i-am explicat că e exact ca-n luptele romane. În momentul în care învingătorul câştigă, ia totul şi învinsul e târât pe caldarâm, închis într-o cuşcă şi lumea aruncă cu pietre în el. Ce puteam să-i explic?
R.L. Soţia cum a reacţionat?
Soţia mea a fost în cunoştinţă de cauză, a ştiut exact ceea ce se-ntâmplă, pentru că eu sunt un om care la ceea ce mi se întâmplă zi de zi, poate săptămânal, sigur, lucrurile mai grele nu le spun, dar creez cadrul de aşteptare, dacă e bine, dacă e rău. Se aştepta la un lucru din ăsta, ştia că sunt nevinovat, familia mea toată ştia că sunt nevinovat, ştia ce bătălii avusesem cu Băsescu şi ştiau ameninţările directe ale lui. Nimeni nu se aştepta la nimic bun din partea aceasta.
R.L. Aţi avut dreptul să efectuaţi apeluri telefonice?
Aveai o cartelă şi aveai dreptul la cinci minute o dată la două zile sau la trei zile, nu mai ştiu exact.
R.L Care e lecţia cea mai importantă pe care aţi învăţat-o în cele trei luni de arest?
Nu pot să spun că am învăţat ceva, ci am făcut un remember la nenorocirea din lume, pentru că acolo auzi tot felul de nenorociri care te fac să reflectezi la deşertăciunea vieţii aşa. Auzi foarte multă durere. Durerea oamenilor de-acolo, care fiecare în felul lui- eu n-am avut din ăştia cu omoruri- are durerea lor faţă de famile. Vă dau un exemplu. La un moment dat mă întreba nu ştiu cine, într-o scrisoare pe care mi-a trimis-o în puşcărie: «Dar cum este acolo?». Eu la celulă îi spuneam «Cuşca». Şi îi ziceam lui Boerică: «Uite ce naivi sunt. Uite ce mă întreabă: “Cum poate să fie aici?”», la care Boerică zice: «Spune-i că puţin mai bine decât mort». După gratii umilinţa şi frustrarea sunt maxime. Atunci poţi să-ţi pierzi minţile.
R.L. De ce spuneţi umilinţa?
E umilitor să-ţi pună cătuşele pe mână, să te amprenteze, să meargă jandarmul în urma ta şi mai ales, am văzut şi oameni care au zis: «Da domne, am făcut-o, cum se spune, am luat fapta», dar când ştii că eşti nevinovat, când ştii că ţi se fabrică un dosar şi când ştii că un om devrea acolo (n.r. Traian Băsescu) şi când alţii îl urmează să pună în practică lucrurl ăsta, atunci e strigător la cer. Asta te omoară cel mai tare.
R.L. Aţi spus că aţi citit Keynes, cu ce aţi rămas din lecturile perioadei de detenţie?
Dacă nu ştiţi am fost preşedinte la Camera de Comerţ de la Bacău şi am fost membru fondator, apoi am fost preşedintele Fondului Proprietăţii Private 2 Moldova şi după aceea am format un grup privat. În economie am un masterat la Georgetown la Washington. Adică sunt specialist în economie şi prin natura activităţii am început de jos de la întreprinderile mici şi mijlocii, apoi am trecut la privatizarea mare, la MEBO şi zic eu că ştiu mult mai multă economie decât alţii.
R.L. Câte ore citeaţi pe zi?
Seara, după 6 până la 9 când se dădea stingerea, trei ore.
R.L. Ceilalţi nu vă luau în râs că citeaţi în celulă, care este un mediu nu foarte academic?
Cum să vă spun? Toţi ceilalţi trei citeau. Le dădeam cărţi din astea mai uşoare, gen 007. Multe cărţi am avut. Problema era să mă adun să mă concentrez, ca ceea ce citesc să-mi treacă prin creier şi să pot să focalizez. Şi Faulkner am citit. James Clavell am mai citit. Acum m-ai luat prin surprindere şi stau şi mă gândesc. Am citit şi Tom Clancy-Ceasul de comandă. Robert Ludlum îmi place foarte mult şi am citit tot ce a scris. Am avut vreo 20-30 de cărţi care erau calate unele pe economie şi politică, altele erau calate pe sisteme politice cum scrie Ludlum, care a fost consilier pe la Casa Albă şi scrie dedesubturile politicii americane. James Bond pentru puşti şi seara mai citeam James Bond. Mai citeam cărţi din astea uşoare de vacanţă pe seară şi le mai dădeam şi la puşti. Le explicam economie, le explicam politică.
R.L Voiau să asculte lecţii de economie?
Tot. Eumă numeam Iacobov, eram celebru, ştiau toţi de mine. Un puşti, v-am spus că era de la Bacău, altul era de pe la Sinaia, iar Boerică care chiar cumpărase de la societatea mea. Nu ajunsese niciodată la mine, dar ştia foarte bine de mine.
R.L. Ce-i învăţaţi?
Le explicam cum funcţionează un sistem economic, cum e istoria postdecembristă, pentru că eu am fost la revoluţie, încă din zilelel revoluţiei am fost împuternicit în Comisia Economică, pe urmă am trecut la Camera de Comerţ, am fost consilierul lui Hrebenciuc ca prefect. Deci eu am plecat din revoluţie şi am continuat. Şi practic le-am explicat istoria ţării până la momentul acela. Şi ce va face Băsescu, cine e Băsescu. Eu îl ştiam bine.
R.L. Ce v-a lipsit cel mai mult în cele 3 luni de detenţie?
Libertatea
R.L. Care e primul lucru pe care l-aţi făcut când aţi ieşit?
Am fost să-mi văd familia, după care am plecat vreo două săptămâni într-o staţiune în care să mă refac psihic, că oricât ai fi de tare, cazi.
R.L. Staţiune din România sau din străinătate?
Din România.
R.L. Cu Genică Boerică aţi mai comunicat ulterior? V-aţi mai întâlnit după ieşirea din închisoare?
După ce a fost eliberat chiar întâmplător m-am întâlnit cu el, la Marriott, la o cafea.
R.L. Ce spunea?
Că atât timp cât am fost eu acolo a fost mai suportabil. După ce am plecat eu a devenit foarte insuportabil locul de detenţie.
Citeşte şi interviul cu Antonie Solomon, primarul Craiovei: ”Am fost primar şi în puşcărie”
