Dr. Saleh.A.Wahb este preşedintele Asociaţiei Egiptenilor din România. A venit la studii în 1973 şi a rămas până în 1976. Apoi s-a întors în Egipt să lucreze la Universitate.

După o perioadă petrecută în Libia, unde a fost tot profesor, s-a stabilit definitiv în România în 1986. De atunci predă la Universitate, vorbeşte bine româneşte, este politicos, pasional şi ospitalier.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru romanialibera.ro Dr. Saleh.A.Wahb face o radiografie a evenimentelor din Egipt şi îşi spune părerea despre ce va urma în zonă dacă Mubarak părăseşte poziţia de preşedinte.
 

Ţineţi legătura cu rudele din Egipt în momentele acestea?

Desigur, toţi egiptenii stabiliţi aici avem rude în ţară, dar este foarte greu să luam legătura cu ei zilele acestea. Suntem îngrijoraţi pentru că situaţia de acolo este un haos. Lumea este speriată, s-au organizat în grupuri de frica deţinuţilor eliberaţi intenţionat şi a poliţiştilor sub acoperire. A fost o tactică ca să terorizeze populaţia şi să se întoarcă la casele lor. Trenurile nu mai ajung la Cairo, pentru a nu se înmulţi demonstranţii. E criză şi au crescut preţurile la alimente. 

Regimul dictatorial al lui Mubarak este foarte agreat de Occident şi de Statele Unite ale Americii, însă cum trăiau egiptenii de rând până să înceapă revoltele din ultimele zile?

Revoltele care au loc acum s-ar fi întâmplat oricum mai devreme sau mai târziu. Mubarak este agreat de Europa şi SUA, şi a fost o perioadă când avea de partea lui şi poporul egiptean. Este unul din liderii militari care a luptat pentru Egipt, însă nu a ascultat dorinţa poporului. Ori voinţa poporului nu a ajuns la urechile lui, ceea ce este şi mai rău, ori a ignorat-o pur şi simplu.

Mubarak deţine toată puterea în Egipt de 30 de ani şi este principalul responsabil pentru situaţia de acum. Ultimele trei-patru alegeri care au avut loc de când este el la putere au fost falsificate. Partidul Democrat al lui Mubarak taie şi spânzură, iar partidele de opoziţie sunt partide marionetă, deşi unele dintre ele sunt mai vechi decât partidul preşedintelui. Sunt partide fără activitate, păstrate numai să arate Occidentului că în Egipt este democraţie.

Parlamentul actual este un fals. Mubarak a promis încă de la primul mandat că va avea şi un vice-preşedinte, însă abia zilele trecute l-a numit pe primul. Poporul egiptean a fost sub tensiune permanentă, sub stare de urgenţă din 1967.

De pildă, un poliţist te poate opri pe stradă pentru că nu îi place de tine. Sau te poate convoca la sediul poliţiei fără explicaţii. Sunt mulţi oameni care au intrat în puşcărie fără să fie vinovaţi, poate şi dintr-un exces de zel al poliţiei.

Care este opinia dumneavoastră în legătură revoltele din ultimele zile?

Din păcate, presa naţională din Egipt nu vorbeşte deschis despre ce se întâmplă acum în ţară. Nici televiziunile de stat, nici ziarele. Presa egipteană scrie elogii despre Mubarak şi nu arată suferinţa poporului. Mai mult aflam din presa din România şi de la televiziunile internaţionale. Nemulţumirile poporului nu sunt niciodată prezentate în presa egipteană, aşa că suntem obligaţi să căutam alte posturi.

Acum stau cu televizorul pornit permanent să văd ce se întâmplă la Cairo şi în celelalte oraşe. Dacă Mubarak iubeşte această ţară şi dacă mai are un dram de demnitate, ar trebui să demisioneze. Când s-a adresat acum două zile poporului, toată lume a aşteptat să spună că îşi dă demisia imediat cum îşi termină mandatul. Şi că nu va mai candidat pentru un alt mandat şi nu îl va lasă nici pe fiul lui să candideze. Asta am aşteptat şi eu, şi poporul egiptean. Noi vrem un parlament ales 100% de popor, constituţia schimbată şi maxim două mandate pentru un preşedinte.

Asta ar fi trebuit să spună Mubarak oamenilor şi toată lumea de pe străzile Egiptului ar fi plecat acasă. El a schimbat guvernul, lucru care nu mulţumeşte pe nimeni. Oamenii nu vor ca Mubarak sau fiul lui să mai poată candida, vor democraţie şi libertate, vor să scape de legea de urgenţă care pune presiune pe ei. Recent au retras poliţia de pe străzi şi au eliberat tâlharii din închisori ca să creeze haos pe străzi. Să arate că este nevoie de Mubarak ca să restabilească ordinea şi că de fapt nu este vorba de o revoluţie, ci doar de dezordine şi de acte de vandalism.

Astăzi pe străzi va fi un număr record de demonstranţi.Vă este teamă că evenimentele ar putea degenera, că armata ar putea să deschidă focul?

Armata egipteană este de partea poporului. Chiar ieri, purtătorul de cuvânt al armatei a declarat că nu va trage în popor şi că a înţeles dorinţa acestuia. Armata păstrează liniştea şi apără Egiptul, iar acum are şi rol de menţinere a ordinii pe străzi. Dacă ai observat, ieri au fost demonstranţi care s-au urcat pe tancuri şi militari purtaţi în spate de oameni. Chiar dacă va primi ordin de la Mubarak să tragă, asta nu o să se întâmple.

Armata nu ar putea să răstoarne regimul lui Mubarak?