Pe de altă parte, oamenii au tendinţa să vadă sistemul de justiţie ca pe o instanţă morală absolută, care trebuie să împartă lumea în buni şi răi. Chiar dacă cineva este un personaj imoral, când în procesul analizat de judecător nu se probează vina acestuia, înseamnă că e nevinovat.

RL Înţeleg că acţiunile publice ale DNA conţin mult PR. Cum aşa? Să luăm recentul scandal Morar - CSM.

R.N. Cred că declaraţiile recente ale lui Daniel Morar vin să consolideze percepţia simplistă că cei buni se bat cu cei răi. Cred că procurorul şef a făcut declaraţii care depăşesc atribuţiile sale şi pot fi interpretate ca încălcări ale codului deontologic al magistraţilor.

RL Spre exemplu, cu ce şi-a depăşit Daniel Morar atribuţiile?

R.N. Spre exemplu, nu cred că are căderea să facă afirmaţii cu privire la soluţiile judecătorilor, cum că acestea nu sunt date cu discernământ, sau cu privire la ştiinţa de carte a judecătorilor. Există căi legale de atac prin care procurorii pot contesta soluţiile judecătorilor. Procurorul este o parte interesată - partea acuzării.

Totodată, declaraţiile prin care aruncă umbre de îndoială asupra tuturor judecătorilor sunt contra-productive. Chiar dacă unii judecători pot greşi, trebuie reţinut faptul că judecătorii sunt independenţi - având în vedere modul în care ajung pe acea funcţie. Pe de altă parte, procurorul sef al DNA este numit de politicieni - de către Preşedintele României la propunerea Ministrului Justiţiei.

RL Cine ar trebui să numească procurorul şef al DNA sau procurorul general?

RN: Numirea lor ar trebui să se facă de către Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu de către oameni politici. Altfel, îşi pierd din credibilitate.

RL În 2005, aţi avut un rol important în semnalarea averilor nejustificate în cazurile Dan Ioan Popescu, Dumitru Sechelariu şi Lucaş Laurian. Cât de eficient este reglementată astăzi legislaţia privind confiscarea averilor?

R.N. Pe de o parte, are mari probleme de constituţionalitate. Pe de altă parte, acum există un mecanism foarte complicat prin care o sesizare privind o avere nejustificată este cercetată întâi de Agenţia Naţională de Integritate, apoi de o Comisie de Cercetare a Averilor, după care dosarul ajunge în instanţă.

RL Cum ar arăta un bun mecanism pentru confiscarea averilor nejustificate?

R.N. CRJ a propus de la bun început ca activitatea de control a averilor să fie făcută de Fisc, aşa cum se întâmplă în toate statele europene.

Fiscul are instrumentele prin care poate să compare stilul de viaţă şi proprietăţile deţinute cu veniturile impozabile. Atunci când constantă mari diferenţe nejustificabile, de sute de mii, milioane de euro, fiscul poate cere oricărei persoane să aducă dovada veniturilor impozabile.

Politicienii nu mai scapă justificând că au primit banii cu împrumut de la rude sau prieteni, pentru că fiscul poate să îi controleze şi pe respectivii pentru a vedea de unde au avut banii pe care i-au împrumutat.

Pe termen lung un astfel de mecanism ar putea prelua comptenţele ANI în acest domeniu.

RL Cum ar putea fi îmbunătăţită activitatea fiscului, astfel încăt să poată îndeplini un asemenea scop?

RN: Pe de o parte, ar trebui să fie schimbat modul de numire în funcţie: faci o comisie de concurs, în care aduci şi experţi europeni şi evaluezi obiectiv candidaţii. Concurenţii ar trebui să poată fi şi din străinătate, nu doar români, important fiind profesionalismul lor.

Totodată, sunt necesare stabilitatea legislativă, crearea unei baze de date care să ofere declaraţiile fiscale din ultimii 5-7 ani, precum şi corelarea bazelor de date existente.

Pe de altă parte, la sfârşitul lui 2010 salutam iniţiativa fiscului de a lansa un departament care să studieze declaraţiile de avere ale bogaţilor României. A fost o declaraţie dată în preajma Crăciunului, şi de Crăciun a rămas - nici până astăzi nu am constatat vreun demers al departamentului respectiv.

RL În cazul Dan Ioan Popescu, abia după 6 ani s-a decis confiscarea averii, însă i s-a lasat posibilitatea unui recurs. Pare că în cazul „VIP-urilor" procesele nu se termină niciodată.

R.N. Din păcate nu doar procesele VIPurilor durează foarte mult ci şi procesele oamenilor obişnuiţi. Aglomerarea dosarelor, insuficienţa magistraţilor şi slaba capacitate administrativă sunt probleme reale ale sistemului de justiţie pe care noile Coduri nu le rezolvă.

În cazul Dan Ioan Popescu, e normal să existe şi posibilitatea unui recus.

Nu cred că, în combaterea corupţiei, trebuie să renunţăm la drepturile fundamentale ale omului, precum este dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Mijloacele cu care combatem corupţia sunt la fel de importante ca şi scopul urmărit.

RL Faceţi parte din CRJ, un ONG consultat pentru noua Strategie Naţională Anticorupţie. Ce aduce nou?