România liberă continuă seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite. Astăzi, un interviu cu Otilia Ion, din cadrul Departamentului de Resurse Umane al Poliției Capitalei. Ea a cusut, până în prezent, sute de goblenuri și a avut chiar expoziții la Muzeul Țăranului Român și la Muzeul Satului. Otilia Ion nu este unul dintre polițiștii cunoscuți și nici nu intenționează să devină o ”vedetă”. Ea povestește, pentru Rl, despre pasiunea ei și cât de mult sunt apreciate goblenurile în România.
Citește și: INTERVIU cu Marian Godină: Poliția este cel mai bun punct de observare a societății cu bune și cu rele
România liberă: Cum a început totul și de ce ați ales goblenurile?
Otilia Ion: Am început să cos acum 20 de ani, după ce am născut al doilea copil. A fost pentru mine un mod de relaxare. Apoi m-a prins și am început să cos goblenuri din ce în ce mai complexe. Îmi place foarte mult ceea ce fac, deși imi ia foarte mult timp. Mă relaxează și mă scoate din tumultul cotidian. Am văzut la cineva cum lucrează și mi-am zis că pot și eu. Acum, după ce copiii s-au mărit și au plecat la facultate, am mai mult timp. Sunt amândoi în Anglia. La început ne-a fost greu să ne despărțim, dar acum suntem mândri că am făcut acest pas.
De altfel, nu am început cu goblenurile. Mai întâi am cusut pe itamină, ”la muscă”. Am făcut și mileuri. Acum, însă, nu mai sunt la modă nici unele, nici celelalte. Goblenurile sunt mai interesante.
De unde aveți înclinația artistică? Moșteniți pe cineva din familie?
Otlia Ion: Nu știu dacă pot spune că este o moștenire de familie. Sora mea mai lucrează goblenuri. Și ea este tot polițistă. Ea a încercat atunci când a văzut goblenurile mele. La început, i-a fost mai greu, dar acum s-a obișnuit și-i place foarte mult. Fiica mea nu lucrează goblenuri. Îi place însă să le admire pe ale mele, iar fiul meu chiar mi-a dat o comandă: un portret al lui Mihai Eminescu.
Casa dumneavoastră este o adevărată expoziție de artă. Câte goblenuri aveți și ce v-ați gândit să faceți cu ele? Rămân în colecție sau încercați să le valorificați?
Otilia Ion: Am peste 100 de goblenuri. Da, am expus prin casă, pe la birou, am avut și câteva expoziții la Centrul Cultural al Ministerului de Interne, la Muzeul Țăranului Român și la Muzeul Satului. Am avut parte de aprecieri din partea cunoscătorilor. Nu am vândut niciun goblen până în prezent. Foarte multe lucrări am făcut cadou la rude, prieteni, colegi. Chiar și unui fost șef i-am dăruit un goblen de ziua lui. Am înțeles că i-a plăcut. Nu i l-am dus personal.
Eu, până să vin în București, am lucrat la o casă de copii din Roșiori. Acolo am învățat, practic, să lucrez goblenuri. Apoi am venit în Ministerul Apărării Naționale, unde am fost contabil. De acolo m-am angajat la Ministerul de Interne și abia din 2007 m-am angajat la Resurse Umane la Poliția Capitalei. Peste tot pe unde am trecut, am avut măcar câte un goblen în birou.
Mi-aș dori să mai vând din ele, dar la noi în țară nu se caută. Sau poate că nu am găsit o piață de desfacere. Dar până atunci eu nu mă opresc.
În cât timp lucrați un goblen?
Otilia Ion: Cel mai puțin, într-o lună. De fapt, mie îmi ia între o lună și patru luni până termin un goblen. Depinde de complexitate, de numărul de culori și de mărime. Cel mai complex are peste 50 de culori. Am făcut un calcul referitor la numărul de împunsături pe centimetrul pătrat: sunt cam 200. Unele chiar mi-au dat de cap la un moment dat. Dar nu m-am lăsat. De altfel, eu lucrez la mai multe goblenuri în același timp – acum am în lucru cinci.
Aveți vreun goblen preferat? Ce vă place cel mai mult să lucrați?
Otilia Ion: Toate sunt preferatele mele. Am muncit la ele și le apreciz la fel de mult. Nu caut ceva anume atunci când îmi cumpăr planșele. Mi-aș dori, de exemplu să realizez un goblen cu polițiști, dar nu am găsit planșă. Cred că ar fi foarte apreciat de colegii mei. Altfel, am goblenuri cu peisaje, cu flori, portrete, replici după tablouri, personalități. Mai am unul, ”Moara pe apă”, despre care un critic de artă a spus că se vede ca și cum ar fi lucrat 3D. Foarte multe goblenuri au teme religioase. Am lucrat multe icoane; acum, am în lucru și o icoană pe care sper s-o finalizez până de Paști.
Cam câți bani ați investit până acum în realizarea goblenurilor?
Otilia Ion: Un goblen costă cam între 50 și 100 de lei. Adică achiziționarea pânzei, planșei și culorilor, fără înrămare, fără timpul alocat. Așa, la vânzare, nu știu exact cât ar costa. Probabil că mult mai mult. Până acum, nu m-am îndurat de ele să le vând. Mai bine le-am făcut cadou. Acum aș vinde câteva. S-au strâns deja prea multe.
Ce vă mai place în mod deosebit să faceți în timpul liber?
Otilia Ion: Îmi place foarte mult să călătoresc. Am vizitat aproape toată Europa. Și România. Îmi place să merg în parc, să fac mișcare. Nu am preocupări deosebite: admir natura, îmi place să stau în aer liber.
