Interviu cu Cristian Păun, prodecan al Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la ASE: Criza, suportată în mare parte de profesori și medici

de Florin Budescu , 04 ianuarie 2017 - stire actualizata la ora 11:00, 04 ianuarie 2017
Interviu cu Cristian Păun, prodecan al Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la ASE: Criza, suportată în mare parte de profesori și medici

Universitarul Cristian Păun, prodecan al Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la ASE, arată, într-un interviu acordat „României libere“, că sistemul de salarizare a favorizat serviciile secrete și i-a defavorizat pe medici și profesori.

Rl: Cum trebuie cuantificate aceste salarii din sectorul public?
Cristian Păun: Salarizarea în sectorul bugetar se loveşte de problema eficienţei, a productivităţii, profitabilităţii. Dacă într-o companie privată poţi să stabileşti salarizarea în funcţie de succesul celui pe care-l angajezi şi-l poţi măsura prin varii metode, în sistemul public te loveşti de această dificultate.
 
Rl: Adică? Daţi câteva exemple concrete.
Cristian Păun: Unui medic din sectorul public îi poţi seta mai greu nişte indicatori de performanţă. La fel, unui profesor din sectorul public. Dificultatea vine din faptul că acela ce trebuie să facă acest lucru nu este motivat să o facă, fiind de aceeaşi parte a baricadei. Apare o problemă de etică.
 
Rl: Care pot fi criteriile de luat în calcul?
Cristian Păun: Profitul nu trebuie luat în calcul când vorbim despre analiza eficienţei unui serviciu din sectorul public. Avem şi chestiunea unui serviciu din siguranţa naţională. De exemplu, un soldat care nu a fost niciodată în război şi nici nu există perspectiva să fie.
 
“În final şi la rigoare, vom observa că nu avem aceeaşi claritate şi aceleaşi criterii din mediul privat, unde, dacă greşeşti, se vede imediat în situaţia companiei. La stat, dacă greşeşti nu înseamnă neapărat şi falimentul instituţiei.”
 
Cum îi setăm eficienţa a ceea ce face? Dar la un spion sau la cineva care lucrează în serviciile secrete, cât timp e secret ce face acolo? De unde ştim că criteriile sunt corecte sau cuantificabile? Câţi spioni pe metrul pătrat trebuie să detecteze?
 
Rl: Se pot face calcule? Îndeobşte, ştim cât de bun este un medic sau un profesor, ori când unul dintre aceştia este mai puţin competent.
Cristian Păun: Pentru anumite poziţii putem face calcule. Câţi kilometri de autostradă a administrat această persoană? Câte proiecte publice a iniţiat? Câte investiţii a iniţiat? Câte contracte din fonduri europene a iniţiat? Câţi studenţi pe care i-a avut s-au angajat ulterior? Câţi pacienţi au trăit după operaţie? Dar în final şi la rigoare vom observa că nu avem aceeaşi claritate şi aceleaşi criterii din mediul privat, unde, dacă greşeşti, se vede imediat în situaţia companiei. La stat, dacă greşeşti nu înseamnă neapărat şi falimentul instituţiei.
 
Unii bugetari au privilegii, alţii nu
 
Rl: Cum este în momentul de faţă sistemul public de salarizare din România?
Cristian Păun: Are următoarea dificultate: anumite grupuri de interese, de-a lungul timpului, având o anumită afiliere politică şi reprezentare politică la vârf, cum ar fi de exemplu serviciile secrete, parlamentarii, Armata, Poliţia, au beneficiat de o putere şi de anumite privilegii, pe care şi le-au câştigat tocmai din această apartenenţă şi reprezentare politică mai bună decât profesorii şi medicii.
 
În timp, aceste categorii bugetare au câştigat privilegii înzecit, în condiţiile în care cei din sistemul public de sănătate şi educaţie le-au pierdut. Unii le-au pierdut sau nu le-au câştigat deloc, iar alţii le-au câştigat cu vârf şi îndesat. Sistemul a ajuns puternic dezechilibrat. Consecinţele directe: oamenii sunt mai prost trataţi în spitale, ori netrataţi deloc.
 
Studenţii sunt greu angajabili sau avem de-a face cu un sistem public de educaţie care nu e conectat la viaţa reală şi produce ceea ce piaţa nu doreşte sau produce lucruri pentru piaţă insuficient pregătite calitativ. Avem un haos general, calculaţional, venit inclusiv pe filiera acestui dezechilibru.
 
Rl: De ce se vorbeşte atât de mult despre cazul medicilor şi profesorilor?
Cristian Păun: Avem şi un fel de nedreptate istorică. A existat acest dezechilibru, perpetuat de-a lungul anilor, prin forţa politică a unor categorii de bugetari. Cei mai mulţi salariaţi din sistem sunt din Educaţie şi Sănătate. Întotdeauna când a fost o criză, acestora li s-au refuzat ajustările cu inflaţia sau creşterile naturale de salarizare, ca să se ţină pasul cu puterea de cumpărare.
 
Ceilalţi fie n-au fost loviţi de criză, fie lor li s-a conservat venitul într-o formă sau alta. Avem a doua problemă: criza a fost în  mare parte suportată de cele două categorii: profesori şi medici.
 
Erau cei mai mulţi bugetari. Ceilalţi, încetul cu încetul, şi-au refăcut relativ rapid situaţia. Mult mai repede ca medicii şi profesorii. Nu s-a făcut “dreptate până la capăt", cum se spune. Şi nu cred că o să se facă destul de repede, pentru că e vorba despre resurse.
 
Toată lumea, salarii mărite
 
Rl: Există un sistem motivaţional, o grilă de lucru motivaţională în sectorul bugetar?
Cristian Păun: A treia problemă: creşterile salariale în oricare dintre aceste domenii se fac fără să se ţină cont de calitate. E dificil să faci asta, dar măcar să încerci. Nu dai la toţi salarii mărite în zona medicală. Indiferent de ce faci primeşti acelaşi salariu mărit, acelaşi beneficiu? Mi se pare incorect.
 
“Nu se face nici un pas spre întărirea sistemului privat de Educaţie şi Sănătate, care să preia, încetul cu încetul, din angajaţii din sistemul public şi să îndrepte România spre ceea ce e normal: spre o economie de piaţă, în care aceste două servicii şi altele sunt cvasiprivate, nu cvasi - de stat.”
 
Cumva, în felul acesta îi determini pe toţi cei ce lucrează în sistemul bugetar să fie la fel. Să nu aibă iniţiativă. Eu, dacă aş avea o iniţiativă care îmbunătăţeşte situaţia la locul meu de muncă şi sunt plătit similar cu cel ce nu face aceasta, de ce să mai am iniţiative?
 
Rl: A mai fost această discuţie despre privatizarea Sănătăţii în anul 2012. Care e poziţia dv.?
Cristian Păun: Înţeleg (şi se pare că nu doar eu am simţit) nevoia acută de dreptate în salarizarea bugetarilor. Dar de foarte multe ori creşterea acestor salarii nu a ţinut cont de ceea ce poate bugetul.
 
Nu se face nici un pas spre întărirea sistemului privat de Educaţie şi Sănătate, care să preia, încetul cu încetul, din angajaţii din sistemul public şi să îndrepte România spre ceea ce e normal: spre o economie de piaţă, în care aceste două servicii şi altele sunt cvasiprivate, nu cvasi - de stat.
 
Nu am făcut nimic schimbând doar pe hârtie statutul României, de ţară comunistă, socialistă. Am trecut la o ţară care are economie de piaţă pe hârtie. De fapt, în continuare apărăm cu toţi dinţii sistemul public. Nu avem o autostradă privată. Nu avem o cale ferată privată.
 
Nu avem concurenţă între sistemul privat şi cel de stat
 
Rl: Când nu ai concurenţă reală... 
Cristian Păun: Sectorul public de sănătate nu are o concurenţă din partea spitalelor private. Sistemul Educaţiei nu are o concurenţă reală din partea universităţilor  private, ce nu sunt ajutate de nici un fel, măcar cu facilităţi fiscale, să facă faţă subvenţiilor masive care se acordă sistemului public de educaţie. Nu poţi să ai performanţă în sistemul public. Cel din sistemul public îşi ia banul foarte uşor, fără să facă mare lucru şi fără să fie realmente concurat de piaţă şi să simtă diferenţa. 
 
"Uite, îmi ia pacienţi un spital privat, o universitate privată ne ia studenţii şi îi pregăteşte mai bine decât noi". Nu avem aşa ceva. Evident, şi pretenţiile din sistemul public sunt de natura pe care o vedem.
 
Totul e politic, totul e “care are gura mai mare”, care are puterea politică mai mare şi, în final, ajungem la un dezmăţ total pe banul public şi un haos general, care nu ne duce foarte departe de locul unde a ajuns Grecia în ultimii ani.

Comentarii

  • Ella

    07 ianuarie 2017 16:02

    Sistemul privat de sanatate e f bun ca pricipiu dar in realitate omul simplu un muncitor sau un pensionar nu poate suporta cheltuielie din sist privat si nici sa-si cumpere medicamentele la pret intreg nu are din ce. E bun competitiv nimic de zis dar romanii nu toti isi pot permite consultatii si tratamente in sistemul privat Si in situatia asta sint majoritatea romanilor.

    raspunde comentariului
  • Garneata

    04 ianuarie 2017 12:05

    cand un economist de la A.S.E. spune asemenea tampenii, nu ma mai mir de halul in care este aceata tara.eu credeam ca cel mai mult au avut de suferit cei din mediul privat, sutele de mii de locuri de munca pierdute prin inchderea de mici afaceri, imm, pfa, etc.

    raspunde comentariului
  • Jan

    04 ianuarie 2017 9:54

    Faptul ca Economia inca mai functioneaza arata ca nu cei ce se impauneaza economisti se ocupa de ea. Probabil ca si nea Caisa asta este doctor in firfirei.

    raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook