Europarlamentarul PMP Cristian Preda spune că Elena Udrea n-ar putea fi un șef de stat bun pentru că este „construită după modelul vedetelor”, iar campania pe care o face e „o excrescență a profilului de vedetă: candidata PMP își asumă proiectele de dezvoltare făcute de alții și banii veniți de la UE, plagiind refrenul rostit de un foarte mare actor, Victor Rebengiuc, în spoturile TV despre Regio. E prima dată când văd un politician imitând un actor”. „Rezultatul e grotesc”, mai adaugă eurodeputatul PMP, explicând că șefa partidului său „seamănă cel mai mult cu Ponta” și că „îi apropie narcisismul mediatic”. Cristian Preda mai mărturisește că cea care l-a impus pe Siegfried Mureșan pe locul al doilea pe listele PMP la alegerile europarlamentare nu ar fi fost Elena Udrea, ci EBA, Elena Băsescu. „El e acum în trena Elenei Udrea, nu în tabăra în care ne aflăm eu și EBA”, declară eurodeputatul Partidului Mișcarea Populară (PMP). Preda crede că Traian Băsescu greșește atunci când spune că Elena Udrea e loială: e doar „disciplinată”, „o cutie de rezonanță a mesajelor politice ale lui Băsescu”. Cristian Preda nu votează cu reprezentanta partidului său, ci cu Monica Macovei și se așteaptă ca după alegerile prezidențiale dreapta să găsească soluțiile pentru a se comasa.
Ați declarat că votați la alegerile prezidențiale cu Monica Macovei, nu cu prezidențiabilul partidului din care faceți parte. De ce nu plecați din PMP?
Cristian Preda: Dacă aș face așa ceva acum, aș crea impresia că în PMP domnește unanimitatea. De fapt, mulți gândesc ca mine, dar teama sau lehamitea blochează critica. Pe 2 noiembrie vom vedea dacă Udrea a avut dreptate atunci când a spus că ajunge în turul al doilea. Dacă nu își atinge țelul, trebuie să plece din fruntea PMP; dacă intră în turul decisiv, atunci demisionez din PMP. Doar urnele pot tranșa. Pe de altă parte, știu că libertatea mea enervează mulți politicieni, inclusiv pe președinte. Faptul că Traian Băsescu a divorțat de intelectuali mă întristează. Nu îmi schimb însă opțiunea: voi vota cu Macovei!
Elena Udrea a fost în centrul campaniei europarlamentare pe care a făcut-o PMP. Atunci nu v-a deranjat omniprezența ei?
C.P.: Nu pot fi ipocrit: nu am întâlnit pe cineva care să fie deranjat fiindcă e susținut într-o campanie. Am fost, însă, foarte mâhnit să descopăr că, pentru Udrea, campania de la europene nu era una prin care voia să sprijine lista PMP, ci propria ei pre-campanie pentru prezidențiale. Or, eu tocmai asta i-am reproșat la europene lui Ponta: că distruge scrutinul pentru PE furând startul cursei prezidențiale. Nu puteam să o menajez pe Udrea, doar pentru că m-a susținut, de vreme ce ea a făcut același lucru ca Ponta. De altfel, dacă ținem seama de ce a urmat după europene, realizăm că ea s-a folosit de noi – și de mine, și de Baconschi, și de Papahagi – pentru a-și lansa campania pentru Cotroceni. Mai e ceva: Udrea e mândră de sprijinul pe care-l primește de la cineva mult mai important decât mine. Și care e membrul unui alt partid – Emil Boc. Dacă accepți să te susțină Boc, nu poți fi supărat dacă Preda o susține pe Macovei.
De fapt, de ce credeți că Elena Udrea n-ar putea fi un președinte bun?
C.P.: Pentru că e construită după modelul vedetelor, nu ca un om politic. Ea vrea să fie văzută, nu să exercite puterea. E, de aceea, mai aproape de personaje mondene decât de profilul unui șef de stat. Campania pe care o face e și ea, în parte, o excrescență a profilului de vedetă: candidata PMP își asumă proiectele de dezvoltare făcute de alții și banii veniți de la UE, plagiind refrenul rostit de un foarte mare actor, Victor Rebengiuc, în spoturile TV despre Regio. E prima dată când văd un politician imitând un actor! Rezultatul e grotesc. Dintre cei care candidează acum, Udrea seamănă cel mai mult cu Ponta: îi apropie narcisismul mediatic.
După ce ați spus că o susțineți pe Monica Macovei, președinta PMP, Elena Udrea,a declarat că nu o surprinde alegerea dvs. și că se aștepta să întoarceți spatele partidului imediat după ce ați ajuns europarlamentar, deși fără ajutorul ei n-ați fi avut cum să fiți cap de listă. A fost într-adevăr decizia Elenei Udrea?
C.P.: Udrea nu a avut vreo influență. De altfel, ea a ezitat foarte mult să vină în PMP. Altcineva a văzut care erau avantajele pe care le puteam aduce noului partid. De fapt, am fost cap de listă din trei motive. Primo: aveam profilul de deputat european (nu suntem decât vreo trei-patru identificați ca atare în anchetele sociologice), așa că puteam conduce lista în mod credibil. Elena Udrea l-a vrut cap de listă pe Florin Popescu, care a și fost plebiscitat de “cooperativa” pusă la cale de ea, atunci când șefii PMP au fost invitați să voteze… la un restaurant. Secundo: doar eu și EBA puteam asigura PMP statutul de partid parlamentar, atât de important în gestionarea prezenței și a numărării buletinelor din secțiile de votare. De altfel, EBA – nu Udrea! – l-a impus și pe Mureșan pe liste. El e acum în trena Elenei Udrea, nu în tabăra în care suntem eu și EBA. În fine, am fost cap de listă pentru că eram foarte apropiat de MRU și, până în ultima clipă, PMP a sperat ca fostul premier să vină alături de mine pe o platformă comună. Eu visam acum un an la o listă cu MRU și Cioloș. Sunt convins că ambii ar fi fost mai potriviți acum în PE decât unde sunt. Până la urmă, a ieșit altfel…
Adică nici EBA nu o votează pe Udrea sau în ce sens sunteți în aceeași tabără?
C.P.: Suntem, în măsura în care doar ea i s-a mai opus public Elenei Udrea. Cu cine votează… ea trebuie să spună. Nu sunt purtătorul ei de cuvânt.
De ce credeți că Traian Băsescu a mizat totul pe Elena Udrea, e singura care i-a fost total loială?
C.P.: E o greșeală aici: Udrea nu e loială, ci disciplinată. Ea e o cutie de rezonanță a mesajelor politice ale lui Băsescu. Președintele a mizat pe mai multe figuri: e adevărat că unele l-au părăsit. Pe de altă parte, problema e mai complicată: sunt cinci candidați care se revendică de la PPE și doar unul singur de la socialiști, Ponta. Iohannis e sprijinit de două partide membre ale familiei populare (PDL și PNL), Udrea are susținerea altor doi membri PPE (adică PMP și PNȚCD), Hunor Kelemen e candidatul UDMR, Szilagyi Zsolt e asistentul parlamentar al lui Tökes, ales pe listele Fidesz, iar Macovei e și ea membră a Grupului Popular din Parlamentul European. Băsescu nu a putut impune un singur candidat al PPE. Dar să nu credeți că asta înseamnă că Ponta n-ar putea fi înfrânt!
În ce măsură absența unui prezidențiabil puternic de dreapta este responsabilitatea lui Traian Băsescu?
C.P.: În cursa prezidențială avem un eșantion semnificativ al elitelor postdecembriste: un premier în funcție și un fost premier, primarul unuia dintre orașele mari ale țării, trei foști miniștri cu portofolii de prim-plan (Externe, Justiție, Dezvoltare), doi extremiști români care s-au luptat cu ungurii, iar acum se sfâșie între ei, doi maghiari – unul pro-Orban, altul anti-Orban –, un populist născut de deriva TV, plus trei anonimi. Traian Băsescu nu a putut impune un succesor. Nici Iliescu, nici Constantinescu nu au făcut asta. Poate că e bine așa. Democrația noastră poate fi consolidată prin vot liber, nu prin ungerea unui urmaș. Iohannis are în spate la turul întâi alianța de partide care l-a sprijinit și pe Băsescu acum 10 ani.
Cum vedeți evoluția PMP după alegerile prezidențiale?
C.P.: Trebuie să devenim frecventabili, pentru că în acest moment mai nimeni nu vrea să stea de vorbă cu noi. Ca să fim acceptați, trebuie să subscriem ideii unui mare partid de centru-dreapta. Fărâmițarea extremă de acum e un risc. Iar dacă Ponta are, în această clipă, prima șansă e pentru că forțele PPE din România sunt atât de divizate. E nevoie de inteligență pentru a-l bloca pe candidatul socialist.
Cum poate fi blocat, cu o coaliție pro-Iohannis, care așteaptă verdictul Înaltei Curți în privința incompatibilității acestuia?
C.P.: Ponta va putea fi blocat dacă în turul al doilea adversarul său va fi susținut nu doar de către cei care îl vor vota la turul întâi, ci și de alegătorii tuturor candidaților PPE care nu se califică și, eventual, de unii alegători care nu vin la turul întâi, dar vor
realiza ce rol pot juca. O coaliție anti-Ponta e una controlată de PPE, cea mai importantă familie politică din Uniune.
Aminteați despre fărâmițarea dreptei; ar fi nevoie de o recomasare a facțiunilor care s-au rupt din cele două partide PNL și PDL?
C.P.: Cred că, indiferent de rezultatul scrutinului prezidențial, formațiunile afiliate la PPE – PNL, PDL, UDMR, PMP, PNȚCD – trebuie să aibă un proiect comun pentru 2016. Probabil că UDMR nu va accepta vreo fuziune cu un partid non-etnic, dar celelalte pot avea în vedere comasări și alianțe politice.
Dacă PDL și PNL își continuă planul de fuziune, credeți că și PMP ar trebui să adere la această idee?
C.P.: Dacă alianța cu PNȚCD durează mai mult decât campania, PMP și aliatul său mult mai venerabil ar putea avea în vedere o alianță cu PNL-PDL. Aș prefera ca în 2016 să nu mai avem cinci partide PPE care au liste separate. Asta e ce se spune și la Bruxelles.
Credeți că Traian Băsescu mai are forța politică de a transforma un partid mic într-o formațiune câștigătoare în alegeri?
C.P.: Doar acceptând participarea la un proiect care să aducă împreună forțe diverse și profiluri politice care nu urmează un șablon. Știu că președintelui nu îi plac tonomatele…
Puteți să-i preziceți Elenei Udrea un viitor politic lung?
C.P.: Nu fac profeții.
Campania electorală e dominată de scandalul Microsoft, în care este implicat și fostul soț al Elenei Udrea, Dorin Cocoș, unul dintre cei care împărțeau banii proveniți din mită. Soții Cocoș au fost mereu în intimitatea președintelui. Aruncă această apropiere o undă de suspiciune asupra lui Traian Băsescu?
C.P.: Până ce se pronunță Justiția, nu pot evalua impactul. Dar am fost surprins să aflu că Udrea nu știa nimic despre ce făcea fostul soț în afaceri.
Există suspiciuni, iar unele investigații jurnalistice chiar au adus dovezi, în privința amiciției dintre Victor Ponta și Elena Udrea. Ce credeți?
C.P.: Am citit de curând un lung articol în Le Monde despre felul în care Jean-Pierre Jouyet a trecut de la socialiști la Sarkozy, când acesta era președinte, apoi înapoi în tabăra lui Hollande, când s-a schimbat titularul funcției prezidențiale. Explicația era șirul de amiciții transpartinice întreținute de soții Jouyet. E drept că, la Paris, traseismul de acest tip funcționează în interiorul unei așa-numite “burghezii de stat”, în timp ce, la noi, amicițiile transpartinice sunt legate în culise ceva mai sordide, cu inși mândri că sunt români, deși sunt hoți, sau cu persoane care folosesc politica drept trambulină pentru a deveni vedete, nu pentru a cuceri puterea.
