TOP 10 CELE MAI CITITE: Dezastrul din școală prefigurează un viitor sumbru pentru România. Lectorul universitar Mihai Maci: Mulți studenți au cunoștințele unor copii de 12-13 ani. Ce trebuie să știe un elev care termină liceul

de Maria Capelos , 31 decembrie 2016 - stire actualizata la ora 19:01, 31 decembrie 2016

Conform analytics.google.com, peste 28.000 de cititori au lecturat acest articol în luna decembrie 2016.

Ce învățăm și ce nu învățăm la școală? Care sunt putințele și neputințele sistemului românesc de învățământ actual? Și ce schimbare să cerem? RL a discutat despre toate acestea cu lectorul universitar Mihai Maci, care a publicat recent volumul „Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe“.

Un punct de plecare al cărții este că sistemul educației funcționează, din păcate, „ca o mașinărie defectă: la un capăt produce pe bandă rulantă «comisii» și formulare, la celălalt – «analfabeți funcțional» și păcăleala unor diplome fără valoare“.

Ce ar trebui să știe, în linii mari, un absolvent de liceu?

Mihai Maci: Cred că la finele liceului s-ar cuveni ca tinerii să-și potențeze optimismul vârstei cu conștiința faptului că lumea are nevoie de ei și că ei, cu capul și cu mâinile lor, pot face și pot schimba ceva în această lume. Încrederea se naște tocmai din deschiderea pe care o poate favoriza o școală autentică; la vârsta marilor pasiuni, orice tânăr are șansa de a descoperi câte continente sunt de cucerit. Și, apoi, tot școala s-ar cuveni să-l învețe că muncind onest – deopotrivă cu mintea și cu brațele – poate realiza ceea ce își propune și se poate ridica la înălțimea idealului său. Poate uităm acest lucru, dar una din funcțiile școlii e și aceea de a-l învăța pe tânăr să admire – acei oameni în care umanitatea s-a realizat deplin – și să se bucure pentru reușita altora, căci, contribuind la ea, se realizează el însuși. Mai uităm și faptul că, la finele studiilor, în clasa a XII-a, sunt câteva discipline reflexive – filosofia, partea de evoluționism din biologie, cea de fizică a particulelor elementare – menite a-i însoți pe tineri nu doar în formularea răspunsurilor, ci și în cea a întrebărilor, atât de acute, după cum știm cu toții, la această vârstă. Or, dacă noi substituim tuturor acestora niște stereotipuri al căror singur orizont e trecerea examenului – pentru ca elevul „să aibă succes“ și școala un punctaj bun –, ce obținem? Tineri cinici, care știu „cum se face“ și cât costă totul, al căror orizont se reduce la a face bani ca să se distreze și a discuta despre mașini și haine de firmă. Ei sunt viitorul nostru? Și noi – care ne revendicăm de la „școala serioasă“ de altădată – suntem trecutul lor?

În ce măsură programa, indiferent că vorbim de învățământ preuniversitar sau de universitar, îngreunează predarea?

La toate nivelurile programa e foarte aglomerată. Probabil că acest lucru provine tot dintr-o meteahnă a sărăciei: faptul de a considera că mai mult înseamnă, automat, mai bun. Ideea e că elevii, cu cât fac mai mult, cu atât le va fi mai de folos, căci nimeni – dintre adulți – nu e în măsură să le spună ce anume le va folosi din multitudinea de lucruri pe care le învață. Această aglomerare a programei impune un ritm al predării pe care majoritatea elevilor nu-l pot susține. Oricât de aplicat e profesorul, e nevoit să sară peste lecții sau, cel mai adesea, peste explicații pentru a putea rămâne în cadrele programei. Adăugați la toate acestea și caracterul abstract al cunoș-tințelor – învățământul nos-tru pune accent pe de-ducție, nu pe inducție –, succesivele modificări ale „curriculumului“ și schimbările de manuale, adesea în plin an de studiu, la fel ca și presiunea de a lucra după „auxiliare“ – pentru „performanțele“ de la olimpiade, care se cuantifică tot în punctajele școlilor – și veți înțelege de ce majoritatea elevilor abandonează școala, de facto, înainte de a o termina efectiv. Mi-am întrebat – în mai mulți ani – studenții, de la o secție umanistă, care e momentul în care au pierdut contactul cu ceea ce se făcea la disciplinele reale. Răspunsul a fost – invariabil – cândva între clasa a V-a și a VII-a. Și atunci ne mirăm de felul în care proliferează superstiții ridicole, dar cu consecințe triste, și au succes dezinformări primitive?! Se vorbește mereu de „educația centrată pe elev“, dar, în fapt, acesta nu e decât „obiectul muncii“ profesorilor, cel de care nimeni nu mai ține cont, dat fiind că dascălii trebuie să completeze mereu alte fișe, formulare și tabele și să execute întreaga programă. Cine sunt elevii aceștia, de fapt? Cu ce ies ei din școală? Ce vor face mai departe? La ce le vor folosi cunoștințele de până la Bacalaureat sau cele de facultate? Cred că lucrurile acestea nu mai interesează pe nimeni. Profesorii sunt atât de prinși în problemele lor, de serviciu sau ca părinți, încât nu mai au timp și pentru problemele altora. Iar instituțiile, ele sunt – în esența lor – neproblematice. E și acesta tot reflexul unei lumi sărace: când tu nu ai ce pune pe masă copiilor tăi, nu mai apuci să suferi pentru foamea altora. Fiecare se descurcă cum poate, cel mai adesea pe sea-ma celorlalți și, încă o dată, fără nici un scrupul.

Mulți profesori universitari se plâng de slaba pregătire a tinerilor care intră la o universitate. Ce faceți cu acești tineri?

Ce putem face?! Îi putem refuza și atunci ne închidem. Asta ar fi o soluție de samurai – ca să-i spun așa. Totuși, nu e prea clar ce vom face, după aceea, nici noi, cei din universități, nici elevii care nu mai apucă să mai fie studenți. Vom solicita ajutoare sociale? Ne vom apuca de agricultură ca pe vremea bunicilor? E ușor să spui „desființați totul“, mizând pe faptul că după momentul prăbușirii va urma o nouă înălțare. Am mai făcut o dată asta, cu industriile, și nu ne-am ales decât cu o enormă masă de pensionați înainte de termen. Am încercat mai apoi – erodând aceste pensii prin inflație – să-i convingem să lucreze. Și bună parte din ei chiar asta au făcut, dar nu în țară. Cred că, de fapt, nimeni nu știe ce e de făcut cu acești tineri și nici cu universitățile care îi înghit ca să mascheze șomajul real. Deocamdată, îi luăm așa cum vin, ei ne țin și, chiar mai mult, întrețin municipiile reședință de județ care – în multe cazuri – ar redeveni simple târguri fără universitățile lor locale. Ce putem face cu ei? Să le dăm – celor care frecventează – o spoială de cunoștințe, multe din acestea de nivel gimnazial sau liceal. Nu trebuie să uităm faptul că – după Bologna – universitatea durează doar trei ani. Adică tot atât cât o postli-ceală. Sigur, după aceea vine masteratul, însă, în general, masteranzii lucrează, astfel că orele sunt foarte… „modulare“. Ce poți să faci, în trei ani, cu niște oameni care – în multe cazuri – abia dacă au cunoștințele unor copii de 12–13 ani? De pildă, să citim „Micul Prinț“, apoi, mai încolo, „Lumea Sophiei“, să-i deprindem să spună ce gândesc – fără spaima că dacă nu dau răspunsul dorit de profesor iau 4 –, să-și spună părerea lor, și nu să recite niște tropi învățați pe de rost, să scrie – cât de cât – corect, să se uite și la un alt tip de filme decât la blockbuster-e, eventual să va-dă niște aspecte ale rea-lului cu atenția – și cu limbajul – unui domeniu specializat… Pentru cei mai mulți nu putem face mai mult. Sigur, mereu sunt câțiva mai vrednici, cu care se poate lucra altfel, însă – vai – și pe aceștia îi înghite viața și rareori câte unul izbutește, ducând mai departe o ștafetă care pentru mulți dintre noi a încetat să mai lumineze.

Mi-am întrebat – în mai mulți ani – studenții, de la o secție umanistă, care e momentul în care au pierdut contactul cu ceea ce se făcea la disciplinele reale. Răspunsul a fost – invariabil – cândva între clasa a V-a și a VII-a. Și atunci ne mirăm de felul în care proliferează superstiții ridicole, dar cu consecințe triste, și au succes dezinformări primitive?!“

Atunci când o carte te face să uiți de tine, să zbori, să râzi și să plângi și să te întrebi asupra rosturilor ta-le, atunci acea carte e literatură. În sensul cel mai plin al cuvântului. Iar alta – oricum am numi-o –, ce te face să moțăi și te ispitește să copiezi rezumate de pe Internet, e pierdere de vreme.“

Fără cultură, omul e lipsit de repere

De ce credeți că tot mai puțini copii citesc? Cauza să fie numai tehnologizarea, existența Internetului?

Nu. Cauza principală e aceea că nimeni nu i-a învățat bucuria lecturii. Pentru cei mai mulți lectura se asociază cu o corvoadă impusă. Și apoi uitați-vă la textele care li se dau spre lectură: Calistrat Hogaș sau – o spun din experiența fiicei mele – Maxim Gorki! Când ne dăm seama de enormitate, cădem în extrema cealaltă: REM-ul lui Mircea Cărtărescu la începutul clasei a IX-a. Știți care sunt primele cuvinte din REM? „Cortazar, un Marquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa…“. Copiii aceștia nu au făcut – și nu fac nici în clasa a IX-a – pic de literatură universală. Ce înseamnă această succesiune de autori și de titluri pentru ei? Probabil X, Y, Z. Nu înțeleg și sar peste ceea ce nu înțeleg, iar de la un moment dat sar direct pe referate.ro. Un alt exemplu: în clasa a IX-a, fiica mea face Logică, la Matematică are o secțiune de Logică Matematică și, de asemenea, face o materie numită Teoria Informației și a Comunicării, la care învață niște rudimente ale tehnologiilor de calcul. Ei bine, nimeni nu le spune că aceste trei discipline se leagă, că pot să-și folosească – cu efect de multiplicator – cunoștințele dintr-o parte într-alta și că în jurul acestui nucleu pot aduna și partea cu jocul de la Limba Română, și Genetica de la Biologie și poate și altele. Nu, ei le învață pe fiecare independent de celelalte, dacă se poate pe de rost pentru că „așa trebuie“ și pentru notă – dacă mai cred în ea. Și atunci ne mirăm că nu rămân mai cu nimic? Ce le oferă gadget-urile actuale? Tocmai acea fugă în imaginație – deși virtualul și imaginația nu se suprapun întru totul – pe care o oferea generației mele lectura. Dar nici generația tinerilor de azi nu e impermeabilă la lectură; mai bine de două treimi din colegii de gimnaziu ai fiicei mele au citit toate cele șapte volume de aventuri ale lui Harry Potter. De ce? Pentru că le-au plăcut, pentru că au fugit, au zburat, au râs și au plâns cu el. Și, orice am spune noi – cei trecuți prin bibliografia lui Mircea Cărtărescu – atunci când o carte te face să uiți de tine, să zbori, să râzi și să plângi și să te întrebi asupra rosturilor tale, atunci acea carte e literatură. În sensul cel mai plin al cuvântului. Iar alta – oricum am numi-o –, ce te face să moțăi și te ispitește să copiezi rezumate de pe Internet, e pierdere de vreme.

Școala mai reușește acum să scoată absolvenți cu o minimă bază de cultură?

Lipsit de cultură, omul nu are repere, e claustrat în neputința lui de a numi ceea ce i se întâmplă și e incapabil să ceară ajutorul semenilor săi. E un om singur, exilat într-o lume săracă, deoarece îi lipsesc cuvintele pentru a o numi. Școala ar trebui să fie o inițiere în marea cultură, nu o moară de comentarii prefabricate și nici o cazarmă de rezolvatori de probleme. Educația românească valorizează tot ceea ce ține de mecanic – în predare, în învățare, în redactare –, dat fiind că astfel credem noi că vom obține analogul școlar al industrializării comuniste: producția de masă. Numai că, la fel ca-n celălalt caz, prețul masificării e prăbușirea standardului de calitate. Cu cât vom formaliza mai mult educația, cu atât randamentul ei va fi mai scăzut. Întoarcerea la marea cultură are acest avantaj: personalizează cunoașterea, o adaptează fiecăruia, căci, în contact cu marile probleme ale tradiției culturale, fiecare se descoperă pus în cauză. Fiecare înțelege că, vorba poetului, „o lume-și face încercarea“ în el și existența lui nu se rezumă la această mécanique plaqué sur le vivant a câștigului și a distracției. Menirea școlii e aceea de a crea oameni adevărați, nu „utilaje de producție“ care suplinesc, deocamdată imperfect, roboții. Dacă ne vom rezuma la atât – oricât vom colora „antreprenorial“ lucrurile –, mă tem că nu vom realiza nicicând mai mult decât niște „unelte vorbitoare“, care, mai devreme sau mai târziu, se vor răscula împotriva lumii care le-a condamnat la sclavie – fie ea și aurită.

Pentru o bună educație merită să suferim

Ce șanse de schimbare credeți că există pentru sistemul educațional din România în următorii 10 ani? Sau, mai bine zis, de unde ar trebui să pornim pentru a îmbunătăți următorii 10 ani?

Instituțional, de la ceea ce au făcut trei miniștri ai Educației: domnii Mircea Miclea, Daniel Funeriu și Mircea Dumitru. Oamenii aceștia au arătat că se poate, că, în hățișul birocratic sedimentat de decenii, se pot deschide căi pentru ca învățământul să se lumineze și să se primenească. Captivi ai „sistemului“ întrupat de „șefi“, profesorii de rând au nevoie de sprijinul ferm al unui ministru sigur pe el și decis să miște lucrurile pentru a numi problemele cu care se confruntă și pentru a încerca să iasă din blocaje – deja – istorice. Invers, revenirea unui ministru care se înțelege, la vedere sau „în particular“, cu exponenții „structurilor“ existente la ora actuală i-ar arunca pe dascălii de rând într-o apatie cu efecte dezastruoase asupra întregului învățământ. S-ar cuveni, de asemenea, să ascultăm mai atent – și lăsăm să rezoneze –, îmbogățindu-le cu experiența noastră, vocile care numesc problemele educației.

Două mi se par întru totul remarcabile: doamna Oana Moraru și doamna Cristina Tunegaru; cred că dânsele sunt – astăzi – conștiința școlii românești. Se cuvine ca profesorii să știe că nu sunt singuri, „o anumită parte a presei“ a îndrăznit să se lupte cu răul imposturii – indiferent cât de puternic s-a vrut acesta – și a reușit să-l biruie: doamnele Emilia Șercan, Sidonia Bogdan, Melania Cincea și Codruța Simina au spus răspicat ceea ce multora dintre noi le-a fost frică și să gândească.

Se întâmplă ca și în funcții instituționale să se afle oameni a căror competență și probitate e dincolo de orice îndoială: academicianul Viorel Barbu sau domnii Marian Popescu și Bogdan Murgescu sunt primii care îmi vin în minte, dar – neîndoielnic – mai sunt și alții. Doamna Ioana Turcu, remarcabilă profesoară de muzică, a creat pe Faceebook un portal dedicat problemelor educației – „Schimbă Educația“ – și talentata actriță Dorina Chiriac a prezentat adesea situații și dezbateri legate de învățământ, arătându-ne tuturor ce înseamnă adevărata pasiune și solidaritate. Îngăduiți-mi să mai numesc doar doi, care pentru mine înseamnă foarte mult: domnișoara Irinela Bordea și domnul Sergiu Berian.

Am pomenit aceste nume dat fiind că ele sunt vrednice de admirație și prezența lor ne amintește că nu suntem niciodată singuri. Firește, marea schimbare ar trebui să vină de la fiecare dintre noi, acolo unde ne aflăm. În definitiv, noi suntem cei care cunoaștem cel mai bine situația „de pe teren“, noi suntem cei care pot sesiza gradul de inadecvare a unor măsuri administrative, noi suntem cei care avem de-a face zilnic cu elevii și studenții, noi suntem cei care mai păstrăm undeva – într-o tainiță a inimii – imaginea a ceea ce doream să fim în anii facultății.

Poate că, la capătul umilințelor și al spaimelor noastre, vom descoperi, așa cum spunea cu patru decenii în urmă Jan Patočka, faptul că „există anumite lucruri pentru care merită să suferim. Că, adesea, tocmai acestea sunt cele care dau un sens vieții noastre. Și că, în absența lor, literatura, cultura și toate celelalte nu sunt decât modalități oarecare de a ne câștiga existența“. 

Comentarii

  • romulus

    03 ianuarie 2017 8:18

    Sunt de parere ca in invatamant si nu numai ! politicul trebuie eliminat total si inlocuit de competenta.De la ministrull respectvi pana la directorii de liceie si scoli primare si profesori.De asemenea manualele scolare trebuiesc verificate iar toate inadvertentele eliminate.Intrarea in liceu,doar cu examen iar la patru ani din nou examen pentru asazisul curs superior.Bacul sa fie luat in serios iar admiterea la facultati exclusiv prin teste dure.Sunt foarte multe de spus si nu ma intind la vorba.Si nu pot sa nu recunosc ca domnul care semneaza "FIRUL DE PRAF" nu are mare dreptate.

    raspunde comentariului
  • Ion M

    02 ianuarie 2017 2:00

    nu numai in Ro exista situatia asta, Canada exl. sta mult mai prost DPVD al culturii generale. Dupa mine, asa e noua generatie...asa ca parerea mea mai bine lasati generatia asa cum este mai multa obligatie, fortata, va face si mai rau si reanalizati sistemul de invatamant din Ro, modernizati'l. Scoateti " umpluturile " si lasati seva, principalul...si - cel mai important - asamblati totulbin ceva ce ar putea sau trebui sa fie practic. Sa nu va imaginati ca elevii din America de Nord sunt mai inteligenti sau mai " cultivati " ca ai nostri, ci aici scoala s'a impartit in multiple mici farame, pe care farama un student e specializat, si impreuna cu alt coleg grup - asta e ideea, lucrul in grup asta fiind tipic antiromanesc... este esenta societatii... ...deci impreuna cu alt coleg sunt capabili sa faca ceva...nu mai exista Einstein ci 100 studenti fac un Einstein...pe care in special romanii ar trebui sa'i recunoasca meritele si sa'l promoveze f f f f greu, nu'i asa ?

    raspunde comentariului
  • Dorin Costan

    08 decembrie 2016 14:55

    Școala românească este ancorată în epoca industrială și funcționează după modelul benzii de montaj. Este anacronică din toate punctele de vedere. Practic nu poate fi reformată, pentru că este un colos administrativ cu o inerție instituțională imensă, care o împiedică să evolueze în orice direcție. Așa că stă pe loc cam de vreo 50 de ani nu s-a schimbat nimic esențial și devine tot mai proastă doar pentru că vremurile se schimbă.Teoretic în variantă post-industrială lucrurile se fac în felul următor1 În primul rând, îți stabilești un obiectiv. Adică ce vrei să obții, ce vrei să produci? De exemplu cum ar trebui să arate un absolvent de "liceu" la nivel mediu. Să zicem de dragul exercițiului că aș vrea ca absolventul de liceu să fie capabil să citească ziarul adică să înțeleagă ce scrie acolo, să deosebească faptele de comentarii și să se îndoiască rezonabil cu privire la ce citește. Nu-i puțin lucru...2 După ce ai obiectivul, îți trebuie un instrument o metrică cu care să estimezi distanța până la obiectiv. Desigur, metrica asta are valoare doar în dinamică sistemului, ca să aflu dacă mă apropii sau mă îndepărtez. Asta este baza pentru feed-back.3 Îmi stabilesc o strategie ca să mă apropii cât mai repede de obiectiv. Greu, dar nu imposibil. Aduci specialiști în politici educaționale din țările cele mai performante, plus ai tăi dacă-i ai, plus profesori etc. Le dai un an și ceri trei propuneri asta implică și un personal didactic pregătit pentru fiecare, necesar de materiale etc.4 Institui centre pilot și grupuri de control. Ok, astea se fac pe baze demografice... statisticienii știu cum.5 Aplici metrica pe centrele pilot și pe grupurile de control. Te asiguri că rezultatele sunt coerente. Asta va fi baza de calcul.6 Rulezi doi ani variantele și apoi faci din nou evaluările. Vezi care funcționează cel mai bine. Dacă centrele pilot nu depășesc semnificativ grupurile de control, n-am făcut nimic, revenim la 3. Altfel, o aleg pe cea mai bună, sau o combinație n-am detaliat partea de slicing, dicing, drilling etc.7 Estimare de timp și costuri de implementare. Vezi cât îți permiți și etapizezi. Stabilești pașii de tranziție în funcție de buget.8 Implementare. Pregătești profesorii, proiectezi materialul didactic, adaptezi ambiental clădirile etc.9 Funcționezi, cu feed-back și corecții permanente.---Ok, trebușoara asta ar lua vreo 10-12 ani și ar costa ceva bănet. Dar nici Roma nu s-a construit într-o zi. Să ne gândim că puteam începe ceva de genul ăsta prin 2000 toamna când deja căpătam fonduri de preaderare și astăzi ne băteam cu Estonia. Plus că pe un proiect de genul ăsta exprimat pe 1000 de pagini se puteau obține bani de la UE.Din păcate... este imposibil, datorită sistemului instituțional. Mediul politic nu este capabil de un proiect cu o perspectivă dincolo de doi ani. Alternativa ar fi să finanțezi per capita vouchere educaționale și să liberalizezi sistemul. Fiecare pe cont propriu. Oricine poate înființa o școală și vedem ce iese. După o vreme se ridică praful și școala publică se poate alege cu un ghid de bune practici.

    raspunde comentariului
  • Cartojan

    07 decembrie 2016 17:32

    Mihai Maci are evident dreptate in ceea ce spune in privinta racilelor fabricutelor de diplome de nivel liceal si universitar. dar se resimte acut la el frustrarea perifericului arondat unei fabricute de diplome provinciale, astfel incat cultiva cu inocenta intelectualului improductiv ideatic ci doar stereotipal false modele socio-culturale si educationale, dovada ghiveciul sau de exemple de virtuali reformatori ai invatamantului romanesc indiferent de nvel, de la ministrii educatiei Miclea, Funeriu si Dumitru, in realitate niste impostori plasati politic in sistem - dubioseniile CV-ului lui Dumitru sunt de notorietate publica, a tradus dintr-un filosof german fara sa stie germana de fapt, si exemplele pot continua - pana la reperele domniei sale de la Centru, recte profii enumerati de el fara functii ministeriale dintre care multi din motive de orgoliu si-au distrus domeniile de referinta prin promovarea in functii academice a unor idioti doar pentru ca au adus servicii sistemului si nu pentru ca s-ar fi remarcat prin ceva. In realitate si dansul e adeptul sintagmei noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc, eleviistudentii se prefac ca invata, in rest, descurcareala pe toata linia si sinecuri universitare si in cercetare pentru cine e cu limba lunga si tupeul aproape. Domnia sa propune palide solutii, el doar trage un semnal de alarma fara a elimina si motivele pentru care acel semnal trebuie tras, potrivit sintagmei operatia a reusit, pacientul e mort. La mai mare, maestre, si cand ti-o muri de plictiseala ultimul fraier care ti-o mai ateriza pe la curs, sa dai lumii de stire, poate o puneti d-un priveghi. Parerea mea !...

    raspunde comentariului
  • MIHAI 2

    07 decembrie 2016 14:54

    Carevasazica TANARA GENERATE ESTE MAJORITAR SEMIANALFABETA !!! Si atunci ce ne tot fu tezi la cap cu optiunile lo politice. daca ei nu stiu sa scrie si sa citeasca - ce kilu meu pot intelege din politica. Nu-i vorba - tatii si bunicii lor nu sunt mai brezi. dar macar au meritul ca s-au spetit muncind. La bee atea tinere freaca menta . Si si aia doar TEORETIC.Votati ALDE

    raspunde comentariului
  • CHARLIE

    06 decembrie 2016 17:19

    Cum poti sa ai pretentii dela elevi care intra la universitate cand ai oameni in pozitii de putere care au doctorate fabricate, plagiate etc. dela universitati care le produc. Bineinteles ca problema incepe mai devreme . Profesori de liceu educati in sistemul comunist invatati sa repete lozinci goale "pe linie". In fond trebuie edcati o noua generatie de profesori de liceu care incearca sa invete pe copii sa gandeasca chiar si critic pentru a crea o societate noua democratica si nu niste papagai care repeta lozinci. Problema educatiiei slabe de baza exista si in alte tari chiar democratice si este uneori atribuita faptului ca multi copii de minoritati au de multe ori profesori slab pregatiti. Unele universitati recurg la cursuri speciale pentru elevi proveniti din acele medii. Religia nu va rezolva problema dezvoltarii mintilor tinere mai curand le vor inchide mintile cu o noua dogma.

    raspunde comentariului
    • Alin

      06 decembrie 2016 21:35

      Dar dumneavoastră cum puteți comenta un articol al unui profesor cand, de fapt, nu aveți minime noțiuni de gramatica? Ia mai uitați-va înca o data peste text! Mie mi-ar fi rusine.

      raspunde comentariului
  • BESTE

    06 decembrie 2016 14:52

    Nu cunosc competentele autorului in domeniul invatamantului si nici pe cele ale domnului lector ca atot cunoscator al invatamantului din Romania, dar statisticile europene din cadrul sistemului Bologna privind invatamantul din Romania sunt total diferite. Poate ca ar trebui facuta o paralela si cu datele prezentate acolo.

    raspunde comentariului
  • Sorin

    06 decembrie 2016 12:24

    Electoratul psd nu are nevoie de invatamant de calitate ci doar de diplome, titluri de doctor, profesor universitar, rector. Mai are nevoie si de popi excroci pentru propaganda electorala.

    raspunde comentariului
  • Ana Matei

    05 decembrie 2016 22:10

    E bine intr-adevar sa fim o natie educata! Dar pe de alta parte, hai sa fim seriosi, cartea nu se prinde de toata lumea, in mod egal! Fiecare acumuleaza cat e in stare sa acumuleze si asta nu ar trebui sa fie o tragedie. Eu cred ca normalitate inseamna sa avem si oameni plini de cultura, dar si ceilalti sa-si gaseasca un loc onorabil in societate! Si pentru asta nu trebuie sa toceasca tone de carti, ci trebuie sa invete o meserie! In loc sa fie universitati care elibereaza diplome fara valoare, mai bine de doua ori mai multe scoli de meserii, care sa scoata tineri educati in meseria lor si in consecinta de mare valoare! Si atunci toata lumea ar progresa, nu s-ar face ca progreseaza! Munca trebuie respectata oricare ar fie ea, ca e de doctor, de profesor, de sapator de santuri, orice!

    raspunde comentariului
  • carmen

    05 decembrie 2016 21:48

    Eu cred că problemele sunt mult mai profunde prin anii 70 mi-aduc aminte că nu mai era voie ca profesorii să lase repetenți , cei în cauză se ,,descurcau cumva și profesorii îi treceau clasa . Aceștia au crescut,au avut copii și au procedat ca și părinții lor.Și cred că nu au fost puțini.Mai aproape de zilele noastre , mulți tineri au făcut copii pentru a primi o alocație de sprijin... mai bine decât să muncească dacă ar fi știut face ceva și ar fi avut unde Să nu uităm și programele de tv cu grupurile Vouă,Divertis,etc ale căror mesaje au schimonosit tot,iar în mintea tinerilor a pătruns altceva...Părinții nu mai au timp de copiii lor ! Îi lasă să se uite la desene animate sau să joace jocuri pe telefon... e un dezastru ! Iar profesorii , și ei de diferite calități , nu mai știu cum să se împartă !

    raspunde comentariului
  • Nutu Constantin

    05 decembrie 2016 20:20

    Toate bune si la locul lor.S-au discutat problemele cu parintii,educatorii,sefii ministerului?S-au pus in dezbatere publcanu 10-30 de zile Nu la modul Basescusunteti de acord?Nu!V-am consulta!.AcademiaRomana pe unde este?"Societatea civila"aia adevarata e consultata?Multi" turisti' de meserie in minister!Exista o intelegere pact intre partide,un consens pentru o reforma .N U! Fiecare Presedinte ,Prim-Ministru,Ministru,Secretar de Stat vin pe rand cu idei "originale" ca "ultimul de pe lista cu voia Dv. in decemrie 1989"

    raspunde comentariului
  • bastos

    05 decembrie 2016 13:26

    Mai bine sa ne spuna Maci, cum a ajuns sa predea la Sorbonica, dupa ce s-a maritat cu fata decanului. Ce legitimitate are un profesoras de la cea mai corupta Universitate din tara, care trebuia de mult desfiintata?

    raspunde comentariului
  • Jenu

    05 decembrie 2016 11:03

    In invatamantul gimnazial se petrece urmatorul fenomen o materie se preda dupa o programa, examenul oricare ar fi el olimpiada, concurs, examen de capacitate..etc trebuie musai sa fie din orice altceva, pentru a dovedi cat de nepregatiti si de prosti sunt copii. Adica mai pe inteles, copii se pregatesc la alergarea pe 100 m, afla inainte de concurs ca de fapt vor arunca greutatea si va castiga concursul cel care a innotat pe spate cel mai bine. Nu o data am constat acest lucru spre supararea si necazul copilului.

    raspunde comentariului
  • Radu

    05 decembrie 2016 9:49

    Am prieteni cu copii de varsta scolara. Unii dintre ei sunt copii de exceptie, la scolilicee de elita din Bucuresti. Ei bine, trist este ca NICI UNUL dintre acesti copiiparinti nu doreste ca viitorul sa se intample in Romania. Toti parintii isi indeamna copiii sa invete cat mai bine, sa obtina o bursa inca din facultate, si sa plece si sa nu se mai intoarca. Nu cunosc, repet, NICI UNUL care sa doreasca sa ramana in tara. Trist si adevarat.

    raspunde comentariului
  • Gh.Stoian

    05 decembrie 2016 9:25

    Dle Maci. Mi se pare mie, sau ati cam "luat-o pe aratura" ? Nu stiu unde sunteti lector unversitar, dar la "fabricile de diplome" se "primesc" toate scursurile din licee, sa le iasa "paralele". Acolo unde se da examen de admitere, NU POT EXISTA asemenea , practic, analfabeti !

    raspunde comentariului
  • balaurul

    05 decembrie 2016 9:22

    daca nu mai sunt studenti, adio profesorat. Asa ca, mai bine admitem tot ce prindem, leafa sa mearga, ca doar nu o fi prosti sa ne taiem singuri craca de sub picioare.

    raspunde comentariului
  • rodion

    04 decembrie 2016 23:27

    banalitatile astea le poate spune oricine, nu e nevoie sa-i faceti reclama pnl-istului de Maci, un parvenit inchipuit.

    raspunde comentariului
  • Claudiu Rimboi

    04 decembrie 2016 23:22

    Trebuie sa spun ca sunt usor intrigat de faptul ca nu a fost pusa o intrebare - cred eu - importanta De ce ne complacem intr-o situatie inflationista in privinta numarului de studenti si care sunt mecanismele care genereaza aceasta situatie? Parerea mea este ca mediul academic este expus unui conflict de interese in privinta efectivelor de studenti alocati fiecarei universitati. De asemenea si nu fara legatura cu afirmatia anterioara, mecanismele admiterii in universitatile din Romania, cu cateva exceptii UB, UBB-Cluj si UAIC-Iasi este departe de a fi eficient. Va dau un exemplu Fratele meu, absolvent al Universitatii din Essex, sectia filosofie politica si economie sau asa ceva, si-a dorit sa urmeze o a doua facultate in Romania, descoperindu-si pasiunea pentru programare. Avand domiciliul in Brasov, optiunea cea mai la indemana ar fi fost sa urmeze cursurile in cadrul UT-Brasov. Surpriza, insa, in aceasta universitate se intra NUMAI PE DOSAR, ceea ce implica - in cazul specializarilor din domeniul real - evaluarea in functie de nota obtinuta la bacalaureat la disciplina matematica. Fratele meu a urmat cursurile unui liceu intr-o clasa cu profil uman si nu a dat bacalaureatul la matematica. A fost declarat, pur si simplu, neeligibil, lucru absolut bizar, in opinia mea. A fost nevoit, asadar, sa se inscrie la una din cele 3 universitati - mentionate mai sus - la care admiterea se face in baza unui examen. A promovat cu brio examenul, fiind admis la buget inaintea multor candidati provenind din clase de liceu cu profil real. Intre timp, profesorii de la UT-Brasov se plang de nivelul slab de pregatire al studentilor de aici. Trebuie sa spun ca nu gasesc nicio coerenta in strategia UT-Brasov si nu-mi ramane decat sa conchid ca aceasta distorsiune este cauzata de conflictul de interese pomenit anterior. Argumentul este urmatorul In cazul in care admiterea ar fi facuta in baza unui examen, candidatii ar putea fi declarati admisi numai daca nota lor la acel examen ar fi peste 5. Existand suspiciunea ca o astfel de regula ar reduce numarul studentilor admisi si, implicit, finantarea, conducerea universitatii a ales calea mai simpla, care ii sustine interesul imediat admitere in baza dosarului. Va veti intreba de ce sunt mai mari notele din liceu, incluse in dosar, fata de cele obtinute intr-un eventual examen de admitere Pentru ca - alta tampenie - media generala din perioada liceului fiind criteriu de admitere la facultate, am pus o presiune enorma pe umerii cadrelor didactice din liceu. Aceasta situatie se intalneste - in mod halucinant - si la admiterea in licee, respectiv media generala din ciclul gimnazial. Pana cand nu ne vom obisnui sa reglam intrarile in sistem si in functie de o bucla de tip feedback dinspre iesiri, vom orbecai ca niste bezmetici fara orizont, pentru ca nu intelegem ca satisfacerea unor interese pe termen scurt ne poate conduce, in cele din urma, la colaps.

    raspunde comentariului
  • Ramon

    04 decembrie 2016 22:30

    lipsa de idei din politică, lupta oarbă pentru a-l distruge pe adversar duce la o lipsă de interes pentru învățământ. Ca să ai un job fără griji trebuie să nu ai concurenți, ceea ce se poate realiza printr-un învățământ fără perspectivă. Titularizarea duce la imposibilitatea înlăturării profesorilor care nu se pot readapta la o altă gândire a învățământului. Materiile sunt aceleași de acum 30 de ani, plus religia, dar elevul nu poate înțelege că în lume se dezvoltă alte activități. Dacă vestul Europei păstrează un turism pentru vizionarea de spectacole, la noi acesta este tot mai scăzut, întrecerile sportive fiind tot mai departe de dorințele tinerilor. Lipsa de perspectivă a economiei duce la implozia învățământului.

    raspunde comentariului
  • svh

    04 decembrie 2016 21:46

    Trista, e tare trista interventia dumitale de la urma d-le fir de praf . Intai am crezut ca s-a interpus un rauvoitor sub logo-ul dumintale. Vazand ca nu reactionezi, m-a cuprins tristetia.

    raspunde comentariului
  • PADUREAN LIVIU

    04 decembrie 2016 20:28

    SIMPLU NU II MAI ADMITETI IN UNIVESITATI ! SI VOR RAMINE NUMAI CEI BUNI ATI FOST IVATATI CA PE VREMEA 90 2000 SA INTRE IN FACULTATE TOTI ANAFABETI ,NU POT SA FACTA TOTA LUMEA FACULTATE ASTA TREBUIE SA INTELEGA ROMANU ESTE MAI POTRIVIT PENTU UNI TINERI SA FACA O MESERIE BUNA ,ARE MAI MULT DE CITIGAT CA UN MEDIC CARE ARE UN SALAR 1700 LEI CITARITI DUMNEVOSTA DOMNILOR

    raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 19:36

    Cu asta chiar inchei. Schimbati titlul, dezastrul din societate a generat dezastrul din scoala. Cele doua chestii se autogenereaza, asa ca intram intr-un cerc vicios. Pana acum n-au existat nici discutii serioase, nici solutii serioase la criza de sistem. S-a inventat reforma, adica woodoo-politica, in care s-a amestecat prostia noastra cu perversitatea LOR. Intai vedem formula de putere de dupa 11 decembrie, apoi stabilim coordonatele discutiei.

    raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 18:48

    De aia zic, chestia asta, cu strategia nationala pentru educatie, i-o treaba cu bataie lunga, care n-o rezolvam intr-un parlit de subsol de ziar. Spuneti clar urmatoarele. Avem o tara, cu resursele care exista, asta daca nu cumva au fost date fraudulos altora, iar noi habar n-avem. Ne propunem sa urmam o anume directie de dezvoltare, pe termen lung- numiti-o voi. Pentru asta, sistemul nostru de educatie trebuie sa ofere urmatoarele specializari, pe nivelele precizate, fixand si numarul aproximativ de absolventi. In plus, pentru asta alocam gradual resursele aferente. Este Romania in masura sa-si decida singura politica de dezvoltare ? Are voie ? Politici. Si iar politici. Cine le face, aceasta-i intrebarea. Urmarind interesele cui ? De fapt, un betivan decerebrat v-a spus ca are nevoie mai ales de tinichigii si ospatari, si nu l-a crezut nimeni.

    raspunde comentariului
  • spaniolul

    04 decembrie 2016 18:14

    Intradevar Bologna, sau limitarea universitatilor la trei ani, a fost o mare lovitura data sistemului universitar european. Traiesc de multi ani in Spania, tara in care studiul universitar era cotat ca dificil iar nivelul absolventilor de universitati, ridicat. Asta pana la Bologna. Daca inainte examenele de matematica, de exemplu, aveau nevoie de ore platite la academiile particulare, astazi intalnesti o multime de studenti care iau din prima examenele respective. Oare cui serveste o bucata de hartie care nu se regaseste in nivelul de pregatire al posesorului ei?

    raspunde comentariului
    • Firul de praf

      04 decembrie 2016 18:26

      O sa-mi schimb nick-ul in Radio Erevan. Sistemul Bologna, adica inventarea Reformei, denota intentia criminala a guvernelor de a cheltui mai putin cu ABSOLVENTUL, luat individual, marind insa numarul de absolventi per ansamblu. Adica, a-i egala in mediocritate. Qui prodest ? Pietei muncii, citeste marile corporatii, care n-au nevoie de creiere, ci de robotei corporatisti, devotati pana la moarte. Ei nu trebuie sa stie prea multe, ori Doamne-feri, sa puna intrebari, ci sa execute. De aia banuiesc io ca s-a si declansat campania asta. Nu ca n-ar fi si temeiuri reale, cum ar fi cazurile de plagiat si impostura reale, insa prea se generalizeaza. Fa-i tabula rasa, apoi ii poti face mototol si arunca direct la cos. Daca nu credeti, studiati la lupa toate pipitzele corporatiste care ne tin discursuri despre ce e bine si frumos in viata.

      raspunde comentariului
  • Julius-Viorel Jancu

    04 decembrie 2016 17:58

    Hai sa dam "Timpu' Inapoi", la vremea lui Gheorghe-Gheorghiu -Dej si a lui Nicolae Ceausescu, cind casati-era casa si masa ti-era masa si invatatura din scoli, scoli-profesionale, licee si universitati era invatatura si nu CATASTROFA din ziua de azi !!!

    raspunde comentariului
    • Gh.Stoian

      05 decembrie 2016 9:37

      J.v-J DOAR PARTIAL ai dreptate 1=In liceu se intra NUMAI cu examen de admitere 2=Bac-ul era BAC si nu conta la admiterea in inv.superior ! 3=In invatamantul superioe se intre NUMAI CU EXAMEN DE ADMITERE ca si in liceu 4=Daca intrai cu media peste 8, aveai, automat, bursa camin, cantina, 30 leiluna bani "de buzunar", iar ulterior, iti mentineai bursa NUMAI daca aveai media semestriala, tot minimum 8 era sa uit bursa includea si foi de drum, gratuite, dus-intors domiciliu-sediu universitate, in vacante 5Exista si invatamant profesional, f.bine pus la punct ! Cu restul afirmatiilor duminatale, NU, nu sunt de acord ! Viata era grea, f.grea mai ales cand s-a ajuns la cartele pt. alimente, "adidasi" si "fratii Petreus" cu coada si la ei ! !

      raspunde comentariului
    • Firul de praf

      04 decembrie 2016 18:12

      Imposibil, moncher. Si pe vremea aia circula un banc. Ghitulica, baiat capabil, termina facultatea la zi. Se duce glont la oficiul bratelor de munca, de la el din localitate, fiindca n-a vrut sa ia repartitia data. Deschide usa, intra pe hol. Inca 2 usi cu pe care scria- cu studii superioare, fara studii superioare. Intra pe usa celor cu studii superioare. Stupoare, se face un hol cu inca doua usi, fiecare cu eticheta. Absolventi de studii superioare CU RELATII si absolventi FARA RELATII. Se gandeste el, in spiritul corectitudinii, daca am facut facultatea pe bune, ce-mi trebuie relatii ? Apasa hotarat, pe clanta usii pe care scria absolventi de studii superioare FARA RELATII. Stupoare, usa dadea direct in strada.

      raspunde comentariului
      • Tamara

        05 decembrie 2016 9:25

        Indiferent de culoarea politică , dacă cineva spune ceva bun, constructiv si mai ales adevărat , de ce trebuie sa catalogăm drept ,,reclama,, la o anumită apartenența politică ?

        raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 17:50

    Deci, cred c-ati retinut care sunt datele problemei. Prea multi licentiati, prea mult master, prea mult doctorat. N-avem ce face cu voi, multinationalele va vor la nivel mediu spre scazut. Asa se explica cum inginerul electronist vinde electronice la tejghea, inginerul mecanic repara masini in service, iar profesorul de stiinte e pus sa faca alfabetizare, ba inca se incurajeaza comportamentul golanesc al elevilor si parintilor lor, pentru a-i crea probleme suplimentare. Vrei sa faci treburile sa mearga bine ? Da buzna peste ora profei de mate, la liceu, distribuind prezervative, cica vii de la ONG si vrei sa faci educatie sexuala. Va dati seama ce nenorocire s-ar intampla daca ar creste brusc calitatea absolventilor, implicit exigentele acestora fatza de angajator ? Spre deosebire de Canada, in care poti sa-ti permiti, ba chiar esti incurajat sa fii mediocru, in Romania TREBUIE sa fii si mediocru, si prost platit. Fiindca asa s-a decis, politiceste vorbind. Politici !

    raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 17:34

    Ai o bila alba de la mine, fiindca ai inteles ca chestia asta se cheama politica sectoriala. Ai aici niste date despre Canada httpwww.conferenceboard.cahcpdetailseducation.aspx. Ai sa vezi acolo Canada pe locul 2, din 16 state dezvoltate, la finalizarea liceului, iar in materie de pregatire doctorala e pe locul penultim, categoria D. Din ce cauza ? Pentru ca nivelul de venituri obtinut chiar in munca repetitiva si care nu cere nivel ridicat de calificare asigura venituri suficiente, ca omul sa poata trai decent. N-ai creiere ? Le furi, prin acceptarea de imigranti. Da, in Romania, posibilitatea absorbtiei pe piata muncii a fortei de munca inalt calificata e foarte mica. Ei sunt excelenti pentru a munci pentru altii, platiti ca necalificati sau, oricum, sub nivelul lor de pregatire. In rest discutam despre analiza de politici publice, nu despre calorifere si alte tampenii... filosofice.

    raspunde comentariului
  • Aron Pumnul

    04 decembrie 2016 17:17

    Romania va fi prima tara europeana care va pregati studenti si doctoranzi pentru muncile campului.

    raspunde comentariului
  • ionut

    04 decembrie 2016 15:25

    Triumviratul Miclea, Funeriu, Dumitru. De acord cu ei și cu dvs, dle Maci. Primul un vizionar care s-a retras constatând că... nu se poate, al doilea temerar, a aplicat ceea ce i s-a părut just, ignorând linșajul media și aversiunea propriului partid Croitoru Blaga, al treilea cărturar cu greutate mi-a fost profesor, continuator respectabil al celor doi predecesori e atacat din toate părțile, falșii doctori îl amenință cu dosare și acuzații de impostură intelectuală ca să se lecuiască. Se va retrage peste o lună, două și-l vom avea pe Liviu Pop în locul lui, spre jubilația nemernicilor.

    raspunde comentariului
  • Picatura care umple paharul

    04 decembrie 2016 14:26

    Cel care a pus pe butuci invatamantul a fost "celebrul" filosof, ministru al caloriferelor, alias Marga! El a creat si impaienjenit tara cu universitati. In toate coclaurile. El a introdus sistemul "invatamantului la distanta" pe bani, evident si a locurilor cu taxa, la cursul de zi ca nu-i mai satura D-zeu pe profi de bani, scotand astfel, pe banda rulanta analfabeti care-si cumparau diploma! Locurile in invatamantul superior au devenit nelimitate, fiind scos si examenul de admitere, intrarea a fost la liber...Tot el a desfiintat scolile profesionale, astfel incat trebuie sa dai cu bobii sa gasesti un meserias ptr micile nevoi casnice. De asemenea moda cu "studentul de profesie", azi fiind la mare moda sa ai 3-4 facultati, nenumarate masterare...iar in cap taratze! O vina o poarta si parintii care de dragul de asi vedea odrasla student, sau, ma rog, promovata, indifferent de nivelul de invatamant, sar la gatul profesorilor care mai manifesta o cat de mica exigenta...s.a.m.d.

    raspunde comentariului
    • Firul de praf

      04 decembrie 2016 14:35

      S-avem pardon, lacomia de arginti nu A. Marga a inventat-o. Scoala DOAR S-A CONFORMAT ... evolutiei cerintelor societatii. I-adevarat, vina ei este ca NU S-A OPUS, ci a acceptat, in conditiile in care politica decide. De aia s-au scos toate sistemele de siguranta ale sistemului, adica admiterile riguroase, iar cazanul presurizat poate sari oricand in aer. Ca si intreaga societate, care tot de limita de explozie se apropie. Iar o eventuala deflagratie nu se va intampla in directia dorita de politicieni, adica sa spulbere pe adversarii lor, dimpotriva. Putintica rabdare.

      raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 14:26

    Toate blestematiile care se vad in scoala sunt rezultatul politicii. Adiica, niste insi investiti vremelnic cu putere de decizie, au creat un sistem dupa chipul si asemanarea lor, trecand aici ambitiile, avantajele scontate pentru ei, inclusiv frustrarile. S-au inconjurat de oameni asijderea. Urmarile s-au vazut, de la subfinantare, la bramburirea totala a continutului si rosturilor scolii. Dupa ce au faptuit, au gasit de bon ton sa-si afiseze in vazul intregii lumi a desuurilor lor la uscat. Sa admire toata lumea finetea materialului, culorile si picatelele.Ce poate fi mai placut vederii decat sa vezi atarnate la ferestile dinspre bulevard a urmatoarelor articole- chiloti, sutiene, izmene, coltuni, camesi de noapte si alte budigai ? Nu- prea-reputatul filosof se plangea ca odrasla d-sale cara nu stiu ce ghiozdan greu, daca tiu io bine minte. Nu i-ar fi dat prin cap sa umble la continut, sa-i dea hartii selectate, ori sa le puna pe toate pe o tableta, alte asemenea artificii, care sa-i micsoreze greutatea. Nuuu, ca doar scoala scoate tampiti.

    raspunde comentariului
  • Firul de praf

    04 decembrie 2016 11:01

    Citesc panicat titlul, parcurg cu o oarecare ingrijorare articolul, gandind ca RL a obtinut probe reale si indubitabile despre tampirea generalizata din educatia din Romania. Mai precis toti, de la vladica la opinca, sunt TAMPITI, in frunte cu reputatul autor. Booon. Proba veritatii, catalogul Aleph, cu sapaturi la marile biblioteci, in cautarea operei stiintifice a denuntatorului de tampiti. Evident, dorind sa obtinem justificarea enuntului privind dezastrul din Educatie, denuntat cu indignare de un savantul obscur, de pe Crisul Repede.1. BCUB - traducere, ceva cu ortodoxia. In rest nimic.2. BCU Iasi -12 articole a cateva pagini 1 carte, cea de care se face vorbire.3. BCU Cluj - 4 studii, plus cartea amintita.4. Biblioteca Nationala - teza de doctorat, coord. A. Marga, plus 5 articole sau studii. Nu-s totuna !4. Biblioteca Academiei - bate vantul5. Library of Congress - n-a auzit nimeni de el5. BNF -necunoscut.etc.Conform CV-ului, zice ca e la reputata universitate de mana a treia, Oradea. Ma uit la om - fire albe in barba, trecut binisor de prima tinerete. Lector ? Mmmmmm. Domnu Maci, o fi scoala de tampiti, si dezastruoasa pe deasupra, insa matale te situezi, dpdv al CV-ului, la nivelul unui harnic profesor de liceu, nu ai acoperirea ifoselor pe care le afisezi. Iar ca sa iti poti permite enunturi de felul celor rostite, trebuie ceva mai mult la CV-ul personal. Cu articolase de felul celor descoperite, ceva studii publicate si una carte cu un titlu plat, cu mers leganat, de nana in opinci, nu esti in masura sa porcaiesti lumea. Facem o intelegere ? Intai mergi matale si fa-ti ordine in CV, obtine o reputatie indiscutabila, apoi vino sa te-apuci de ce se vede. Pentru ce nenorocita scoala romaneasca a ajuns in halul asta si din cauza unor oameni ca dumneata. Asa cum cred ca mai exista o posibilitate. Cand domnii filosofi vor cascaval, incep cu chestii din asta, poate-poate pica ceva, dupa cum s-au mai vazut cazuri.

    raspunde comentariului
    • Pai sigur !

      04 decembrie 2016 11:48

      Numa` tu bubui de inteligenta !

      raspunde comentariului
      • Firul de praf

        04 decembrie 2016 12:45

        N-as fi reactionat daca n-as fi constatat niste chestii de domeniul evidentei. Spre exemplu, httpwww.contributors.roeditorialcum-produce-scoala-tampiti Ca sa cutezi sa scrii asa ceva in titlu trebuie sa fii George Emil Palade. Sau Dimitrie Mangeron. Sau Stefan Procopiu. Sau macar un Titu Maiorescu, acolo. Lista poate continua, dupa gustul fiecaruia. De filosofi obscuri e plina lumea. Ce e curios e faptul ca oamenii care cu adevarat conteaza sunt retinuti, masurati in vorbe, chiar sfiosi. Ei intodeauna vor lasa tribuna libera pentru astfel de personagii. La urma, auditoriul va ramane cu un gust strepezit si cu convingerea ca ceva e cam... neispravit. Nu de alta, dar vorbim de un clasament in care Oradea se situeaza... httpwww.uzpbihor.rouniversitatea-oradea-e-vizibila-international-incat-nu-depasesete-universitati-din-bangladesh-sau-nigeria Restul sunt povesti de spus seara, la gura sobei.

        raspunde comentariului
        • Maria R.

          04 decembrie 2016 13:01

          Tocmai fiindcă știe ce și cum e cu"Sorbonica"orădeană,e bine venit interviuleditorialul.Dar de ce nu demontați dvs.afirmațiile d-lui Maci?

          raspunde comentariului
          • Firul de praf

            04 decembrie 2016 13:19

            Pentru ca ar fi foarte simplu, insa consuma timp si spatiu. In plus, nu umblu dupa victorii facile. Retineti, va rugam frumos, ca Educatia e bantuita de multe rele. Insa, cel mai ingrozitor lucru care s-a putut intampla e pervertirea venita dinspre politica. Restul nenorocirilor vin ca... bonus. Cautati similitudini terminologice cu discursurile unor politruci care au detinut puterea vremelnic, acolo o sa gasiti sursa pretioaselor cujetari ale deloc-reputatului filosof, si nu e singurul caz. Niciodata o personalitate reala, cu merite incontestatbile, din zona stiintei sau educatiei nu si-ar ingadui asemenea libertinaj de rationament si de exprimare.

            raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook