Ministrul polonez al Mediului, Maciej Grabowski, continuă să fie un susținător al gazelor de șist, chiar și după ce marile companii occidentale au renunțat la exploatarea resurselor din Polonia, în special din cauza prețului prea mare. Varșovia atrage anual circa 3 miliarde de euro din fonduri europene prin programe de mediu, dar, cu toate acestea, Polonia continuă să aibă cel mai murdar aer din Europa: pentru că își produce 90% din energia electrică prin arderea cărbunelui și pentru că mulți consumatori casnici folosesc încă acest combustibil poluant. Cu toate acestea, Varșovia a reușit să-și reducă emisiile de dioxid de carbon cu 32 la sută față de 1989, deși și-a dublat mărimea economiei.
Ministrul Grabowski spune că e foarte greu să se reducă mai departe poluarea, în special în cazul noxelor produse de gospodării, dar speră că în următorii 5 ani lucrurile vor fi remediate.
Ministrul polonez al Mediului a fost recent în România pentru a se pune de acord cu oficialii români în privința fondurilor europene pentru mediu pe care Bruxelles-ul ar vrea să le controleze. Bucureștiul și Varșovia consideră, în schimb, că decizia în acest caz trebuie luată la nivel național, nu comunitar.
Marile companii occidentale au abandonat exploatarea gazului de șist în Polonia, dar, cu toate acestea, Varșovia speră să folosească această resursă în viitor. Care ar fi riscurile pentru Polonia, dincolo de cele prezentate de studiile ecologiștilor, care consideră că tehnologia actuală de extragere a gazelor de șist duce la poluare apelor și chiar la cutremure?
Maciej Grabowski: Am făcut și noi studii amănunțite pentru a vedea care este impactul asupra extragerii gazelor de șist și după mai mulți ani de cercetare am ajuns la concluzia că nu există nici un risc și vom trimite rezultatele studiilor noastre Comisiei Europene. Cred că reprezentanții Executivului de la Bruxelles au unele soluții în acest sens. În ceea ce privește posibilitatea de a avea o producție de masă a gazelor de șist, trebuie să recunosc că lucrurile nu sunt prea promițătoare. După 70 de foraje exploratorii, făcute de mai multe companii private, am ajuns la concluzia că producția de gaze de șist va fi limitată.
După opoziția populației în privința gazului de șist, vizibilă în special în Polonia și Marea Britanie, s-a discutat despre impunerea unui moratoriu împotriva extragerii gazului de șist. Ar putea fi o soluție de moment până la dezvoltarea unor tehnologii mai sigure?
M.G.: Cred că în acest caz, mai mult decât orice, este vorba despre o percepție socială, iar această percepție asupra tehnologiei extracției gazului de șist este negativă. Până la urmă decizia luată de administrația regională sau centrală a luat în considerare doar această percepție socială.
Dar dvs., ca ministru al Mediului, cum vedeți această chestiune a extragerii gazelor de șist, necesare pentru ca țara să fie tot mai puțin dependentă de energii din afară, dar în același timp problematice ca impact asupra mediului înconjurător?
M.G.: Percepția mea este una pozitivă, ca și a polonezilor, de altfel.
Au fost totuși proteste viguroase în Polonia împotriva gazelor de șist.
M.G.: Dintre cele 70 de sonde de explorare a gazului de șist din Polonia, pe care le-am menționat deja, localnicii au oprit una singură, iar acest lucru s-a întâmplat în special din cauza unei comunicări deficitare a companiilor americane cu localnicii. În toate celelalte cazuri, forajele au fost făcute cu succes, printr-o bună cooperare între companiile străine și autohtoni. De fapt, în aceste situații, autoritatea locală joacă un rol vital și deține principala putere pentru desfășurarea acestor activități. Problema a fost alta: cea a bugetelor limitate pentru explorare a tuturor companiilor interesate în extragerea gazului de șist din Polonia. Prețul gazului este atât de scăzut, încât bugetul pentru o nouă explorare este limitat. Până acum au fost cheltuite aproape 800 de milioane de euro pentru explorarea gazelor de șist din Polonia, fără nici un avantaj pentru companiile internaționale care au investit în acest domeniu. Nu sunt prea surprins că răbdarea acestor companii s-a epuizat aproape total, fiindcă rezultatele nu sunt conform așteptărilor.
Zăcămintele de cărbune din Polonia se situează pe locul al doilea ca mărime în Europa, iar industria poloneză a cărbunelui asigură 100 de mii de locuri de muncă. Prin arderea cărbunelui, un combustibil extrem de poluant, este produsă 90% din energia țării. De aceea Polonia are cel mai poluat aer din UE. Ce puteți face pentru reducerea poluării, după ce soluția gazelor de șist pare să fi eșuat?
M.G.: Avem într-adevăr depozite mari de cărbuni și exploatăm în fiecare an 70 de milioane de tone de carbuni. Cu toate acestea reducerea poluării este semnificativă: nu putem compara calitatea aerului de acum douăzeci de ani cu cea din acest moment. Poluarea s-a redus mult, trăim într-o cu totul altă țară, înainte aveam ploi acide și multe alte necazuri de acest fel. Am limitat foarte mult poluarea aerului, chiar dacă centralele electrice sunt alimentate cu lignit. Pe de altă parte, am redus semnificativ producția și deci consumul de cărbuni față de acum 35 de ani, când am avut un vârf de producție de 200 de milioane de tone. Astăzi folosim doar o treime din această cantitate, pentru că am crescut eficiența energetică, inclusiv prin modernizarea centralelor electrice.
Cu toate aceste eforturi, poluarea aerului din Polonia cauzează peste 40.000 de morți premature pe an. Comisia Europeană a avertizat guvernul de la Varșovia că după ani de zile de nerespectare a normelor UE Polonia ar putea fi chemată în fața Curții de Justiție a UE. De cât timp aveți nevoie pentru a reduce poluarea?
M.G.: De fapt, avertismentul a fost dat mai multor state: Comisia Europeană s-a referit la 17 state în care calitatea aerului nu este suficient de bună. Noi am luat foarte în serios acest lucru și am început să avem rezultate, inclusiv prin limitarea emisiilor de nivel scăzut, care ne cauzează o mulțime de probleme din pricină că oamenii își încălzesc casele folosind cărbunele. De aceea am cofinanțat schimbarea acestor sisteme casnice de încălzire, vechi și foarte poluante, am contribuit la izolarea mai bună a locuințelor și reducerea pierderilor de căldură, printr-o eficientizare a energiei sau prin conectarea gospodăriilor la sistemul de încălzire centralizat. Deci, cofinanțăm modernizarea sistemelor de încălzire astfel încât să scadă poluarea produsă de consumatorii casnici. Totuși, emisiile de acest fel provoacă mari probleme, pe care trebuie să le rezolvăm. Lucrurile sunt însă mai complicate decât par pentru că avem de-a face cu câteva milioane de locuitori, care trebuie convinși că e mai bine să-și schimbe felul de a se încălzi, pentru că altminteri ei se auto-otrăvesc.
De fapt, câți bani ar trebui să cheltuiască Polonia pentru reducerea poluării în limitele standardelor europene și de cât timp ar avea nevoie pentru acest lucru?
M.G.: Problema emisiilor de nivel redus, produse de consumatorii casnici trebuie rezolvată la nivel local. În general, lucrurile au avansat, dar în Silezia sau în Cracovia mai avem de lucru. În schimb, am înregistrat rezultate bune în orașe precum Gdansk.
De cât timp aveți nevoie pentru a uniformiza lucrurile și a curăța aerul?
M.G.: Țara e împânzită de stații care monitorizează calitatea aerului, dar cred că mai avem nevoie de câțiva ani pentru a face progrese semnificative. Cred că în cinci ani putem putem atinge standardele europene în privința calității aerului.
Câți bani a reușit Polonia să absoarbă din fonduri europene pentru proiecte de reducere a poluării?
M.G.: Este greu de spus, pentru că o mare parte din acești bani au fost atrași prin programe care sunt implementate la nivel regional de administrațiile locale: ar fi vorba de 20 la sută din totalul fondurilor europene care au ajuns în Polonia.
Cât înseamnă acest lucru?
M.G.: Aproximativ 3 miliarde de euro pe an, dar acest lucru nu înseamnă că vom cheltui anul viitor 3 miliarde. Vârful cheltuielilor acestor fonduri va fi, probabil, în 2018-2019, pentru că acum mulți dintre aplicanți abia își pregătesc proiectele.
De ce e important pentru ministrul polonez al Mediului să aibă înțelegeri cu România?
M.G.: În anumite situații avem o cooperare strânsă în acest domeniu între România și Polonia. De data aceasta am venit la București să discut inclusiv chestiuni globale, inclusiv despre schimbările climatice.
Care sunt punctele comune în acest domeniu între Polonia și România?
M.G.: La nivel global, negocierile sunt importante, iar România și Polonia sunt foarte implicate, mai ales că anul acesta este un an crucial, în care urmează să vedem dacă se ajunge sau nu la o înțelegere privind scăderea poluării. În al doilea rând, e important ca cele două țări să aibă același punct de vedere la nivel european: în ce fel concluziile de anul trecut în privința politicilor climatice pot fi aplicate și cum pot fi folosite fondurile de modernizare de statele noastre. Cel mai important este să stabilim cât de multă putere vor avea statele pentru astfel de decizii și cât de mare va fi puterea Bruxelles-ului. Noi credem că avem suficientă capacitate să decidem cum trebuie folosite aceste fonduri la nivel național și că nu e treaba celor de la Bruxelles. Acesta ar fi unul dintre punctele comune. Și ar mai fi Convenția Carpatică: convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, căreia ar trebui să-i dăm un impuls. De pildă, managementul pădurilor e foarte important în această convenție, care a fost semnată în urmă cu 12 ani de șapte țări din regiune (România, Polonia, Cehia, Ungaria, Serbia, Slovacia și Ucraina).
