Cercetătoarea de 29 de ani Cristina Ghenoiu a primit anul acesta Marele Premiu LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate) pentru Excelenţă Academică în străinătate datorită meritelor la nivel mondial în domeniul biologiei celulare şi geneticii.

Cristina Ghenoiu este doctorand la Cornell University din New York, unde studiază biologie celulară şi cromozomială, biologie moleculară, genetică şi biochimie. Este câştigătoarea a numeroase burse de cercetare şi coautoare în publicaţii ştiinţifice de renume mondial, printre care revista Science.

Cristina colaborează şi cu Centrul de Cercetare şi Tra¬ament al Cancerului din New York, Memorial Sloan Kettering Cancer Center, şi este cercetător la un laborator al celebrei Rockefeller University, unde a fost invitată să lucreze. Instituţia reprezintă unul dintre cele mai importante centre de cercetare din lume, a avut 23 de cercetători câştigători ai Premiului Nobel şi a revo¬luţionat lumea ştiinţifică prin descoperiri precum existenţa grupelor sangvine, înţelegerea ADN-ului uman, constatarea că există viruşi care determină cancerul.

Ce visai să fii când erai copil?

C.G.: Îmi plăceau animalele şi plantele şi doream să înţeleg din ce erau făcute, şi cum ideea de cercetare nu era întâlnită des la şcoală şi în societate, în general, mi s-a spus că asta fac doctorii, şi voiam să fiu doctor.

Care este povestea plecării tale în 1998?

C.G.: Dorinţa de a călători şi a cunoaşte cât mai multe m-a făcut să caut burse pentru a putea explora lumea. Pe avizier la George Coşbuc era o reclamă pentru o bursă la un colegiu internaţional. Nu am înţeles bine despre ce era vorba, dar părea foarte interesant şi am aplicat la bursa United World Colleges. Cum pe atunci toată lumea credea că trebuie să ai relaţii pentru a primi o bursă, nu mă aşteptam să o iau, şi asta m-a dezinhibat şi m-a ajutat să fiu eu însămi în timpul celor două interviuri personale şi în grup. Ulterior am aflat că aceste colegii sunt prezidate de către Nelson Mandela şi Maestatea Sa Regina Noor a Iordaniei şi că scopul lor este să aducă la un loc tineri din toate ţările ca împreună să înveţe să treacă în mod paşnic peste diferenţele de opinie, de etnie, de cultură şi de religie. Eu am câştigat o bursă integrală pe doi ani pentru Liceul Lester B. Pearson din Canada unde se aflau în acel an 200 de tineri aleşi să reprezinte peste 83 de ţări şi de unde am luat o diplomă de Bacalaureat Internaţional.

Din nefericire bursa United World Colleges nu este nici până astăzi foarte cunoscută şi este mare păcat. Recomand celor interesaţi site-urile www.uwc.org şi www.iicbucarest.esteri.it.

Cu ce aşteptări ai plecat la momentul acela?

C.G.: În momentul plecării eram un membru foarte activ al Clubului de Biologie şi Ecologie de la Clubul Copiilor Sector 6 şi eram implicată în proiecte cu organizaţia Salvaţi Copiii. Pot să spun că eram o idealistă care aspiră să schimbe lumea cu fiecare copac pe care îl plantăm. Când am aflat de bursă am fost foarte fericită să pot să-mi reprezint ţara şi să învăţ cât pot de mult despre lume. Dorinţa mea era să mă întorc acasă pentru a împărtăşi şi cu cei de aici experienţa pe care am avut-o.

Ai ajuns una dintre acele persoane, despre care se poate spune, fără exagerare sau patetism, că oamenii îşi pun speranţe în tine. Percepi acestea ca pe o presiune?

C.G.: Absolut deloc, deoarece a avea un impact pozitiv cât mai mare asupra societăţii este un ideal şi o responsabilitate pe care mi le-am asumat singură. Pentru fiecare proiect pe care l-am efectuat am dat tot ce am putut şi atâta timp cât eu ştiu asta, nu sunt dezamăgită, oricare ar fi rezultatele.

Eşti beneficiara a numeroase burse de cercetare. Ce ţi se pune la dispoziţie printr-o astfel de bursă?

C.G.: Bursele şi condiţiile pentru doctoranzi sunt foarte variate, însă în general, în SUA, studenţii primesc un stipendiu care este aproape de salariul mediu pe economie, atât cât să ai un trai decent pentru a te putea concentra asupra experimentelor şi nu asupra asigurării nevoilor de bază. Deoarece ştiu că cercetarea se face nonstop şi pentru a nu te împiedica să faci un experiment şi la 3 dimineaţa, universităţile pun la dispoziţie studenţilor cazare subvenţionată în cămine sau case aflate foarte aproape de institutul de cercetare. Aşa se face că locuiesc chiar în inima Manhattanului, altfel nu mi-aş fi permis.

În ceea ce priveşte resursele de laborator şi suma disponibilă pentru cercetare, asta variază în funcţie de cât de faimos şi bine finanţat este profesorul cu care îţi alegi să lucrezi. La instituţiile la care îmi desfăşor activitatea, precum Cornell şi Rockefeller, fondurile sunt printre cele mai generoase şi dotările printre cele mai moderne. Concret, pentru a face cercetare de performanţă în acest domeniu, un laborator de 4-6 persoane consumă peste 250.000 de dolari pe an.