Ambasadorul Ucrainei la București, Teofil Bauer, crede că cea mai mare greșeală a Ucrainei nu a fost atunci când a renunțat la arsenalul său nuclear, ci când “a încercat să balanseze între interesele geostrategice ale Estului şi Vestului“, adoptând „politica multivectorială“. Diplomatul ucrainean adaugă că „evenimentele care s-au petrecut din februarie anul acesta şi până în prezent ne-au demonstrat încă o dată că Ucraina trebuie să-şi definească clar opţiunea geostrategică“.
Relațiile dintre București și Kiev s-au îmbunătățit nu din cauza situației complicate de pe teren, ci fiindcă România a susținut corect „suveranitatea, integritatea teritorială“ și „inviolabilitatea frontierelor de stat ale Ucrainei“. Astfel, după ani de zile de negocieri, cele două părți au putut semna tratatul privind micul trafic de frontieră. Cum poate însă Ucraina să-și redobândească teritoriul anexat de Rusia? Teofil Bauer descrie „unica strategie viabilă de reîntregire a Ucrainei“ ca fiind bazată pe „continuarea de către guvernul de la Kiev a unui program ambițios și accelerat de reforme politice și economice“. Aceste reforme „vor transforma Ucraina într-un partener privilegiat al UE și NATO“ și „într-un punct de atracție pentru populația Crimeii.
RL: Fostul președinte ucrainean Victor Iușcenko s-a declarat „dezamăgit“ de vecinii Ucrainei care nu și-au dorit să meargă prea departe cu sancțiunile împotriva Rusiei. V-ați fi așteptat la mai multă solidaritate din partea Cehiei, Slovaciei sau Ungariei?
T.B.: Pentru noi este important ca la nivelul UE să existe o strategie şi o practică unitară referitoare la politica comunitară faţă de Rusia, care în realitate a demonstrat că a devenit un stat agresor. În acest context, important este faptul că hotărârile principiale ale Bruxelles-ului în „dosarul ucrainean“ au fost susţinute solidar de către toate statele membre ale UE, chiar dacă unele state, inclusiv cele menţionate, au avut anumite rezerve față de oportunitatea aplicării sancţiunilor economice sectoriale Federaţiei Ruse.
Spre deosebire de ceilalți vecini ai Ucrainei, care au construit conducte revers pentru gaz, România a temporizat acest proiect, deși este vorba despre o strategie UE. Kievul a mai deschis acest subiect cu partea română?
T.B.: În condiţiile actuale dificile, când Federaţia Rusă realizează o politică activă care are ca scop menţinerea monopolului asupra livrărilor de gaze naturale către Europa, partea ucraineană caută diferite soluţii pentru diversificarea surselor de energie. În prezent, desigur, Ucraina are o colaborare activă cu Slovacia, Polonia şi Ungaria în domeniul livrărilor de gaze naturale în regim de revers. În acelaşi timp, şi România, care pe termen scurt poate deveni o sursă importantă de energie, este privită de partea ucraineană ca un partener promiţător în acest domeniu. Având în vedere toate acestea, s-a lansat un dialog bilateral privind cooperarea în domeniul energetic, care include nu numai îmbunătăţirea conectărilor sistemelor de transport al gazelor din cele două ţări, dar şi realizarea comună a diverselor proiecte în sectorul energetic.
Cum se va descurca Ucraina din punct de vedere energetic la iarnă?
T.B.: În ultimul timp, suntem martori ai unei presiuni politice substanţiale din partea Federaţiei Ruse asupra ţărilor care ajută în mod activ Ucraina în obţinerea independenţei energetice de Rusia şi diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale. Acest fapt este demonstrat inclusiv de încercările de a influenţa ţările menţionate prin micşorarea volumului de gaze prevăzut în contracte. Fără îndoială, aceasta se resimte şi în Ucraina, fiindcă presiunea asupra unor ţări europene complică negocierile cu ele privind problematica livrărilor de gaze în regim de revers pentru consumatorii ucraineni. În acest context, susţinem ideea Poloniei că în cadrul negocierilor pe probleme energetice cu Rusia prioritară ar trebui să fie poziţia unică a Uniunii Europene, și nu cea individuală a fiecărui stat.
Deci se vor descurca ucrainenii fără gazul rusesc?
T.B.: În ciuda dificultăţilor care există, sunt convins că Ucraina va putea trece peste iarnă fără aprovizionarea cu gaze din Rusia. Potrivit datelor guvernului ucrainean, în prezent în depozitele subterane deja sunt acumulate peste 15 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Pentru a ierna fără probleme sunt necesare încă 5 miliarde de metri cubi de gaze naturale. În acest moment, guvernul negociază diverse modalităţide a cumpăra gaz din mai multe surse.
Conform declaraţiilor reprezentanţilor companiei „Naftogaz“, Ucraina va putea depăşi perioada de iarnă fără gazele naturale ruseşti cu condiţia de utilizare maximă a capacităţilor de livrare în regim de revers din Slovacia şi utilizare medie a capacităţilor de livrare în regim de revers din Polonia şi Ungaria. În acest context, vreau să menţionez că Ucraina anul acesta, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013, a redus consumul de gaze naturale ruseşti cu 30%.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, spunea nu de mult că acum Crimeea este parte a Rusiei și că în nici o convorbire internațională nu mai este amintit acest subiect. Care sunt modalitățile prin care Ucraina va putea să primească înapoi Crimeea?
T.B.: Anexarea Crimeii este un exemplu clasic de încălcare flagrantă a dreptului internaţional. Cea mai potrivită analogie cu acţiunile Rusiei din februarie-martie a.c. ne duce cu gândul la Anschluss-ul din 1938-1939, când Germania a anexat Austria şi regiunea sudetă și când Reich-ul nu admitea că va fi nevoie să retrocedeze „achiziţiile“ teritoriale menţionate. De aceea nu aș da multă crezare celor spuse de către ministrul rus pe tema Crimiei.
Credeți că Ucraina a greșit atunci când a renunțat la arsenalul nuclear în schimbul garantării integrității sale?
T.B.: În condiţiile actuale, unica strategie viabilă de reintegrare a teritoriului Ucrainei se poate baza doar pe continuarea de către guvernul de la Kiev a unui program ambiţios şi accelerat de reforme politice şi economice. Implementarea acestor reforme va transforma Ucraina nu numai într-un partener privilegiat al UE şi NATO în această regiune a Europei, ci şi într-un punct de atracţie penrtu populaţia Crimeii, indiferent de originea etnică a acestei populaţii, care în ultimii ani a devenit o jertfă a propagandei de sorginte stalinistă din partea Moscovei.
Ar fi fost util pentru Ucraina să aibă acum arsenalul nuclear, poate că Rusia nici nu ar fi îndrăznit să se gândească la Crimeea?
T.B.: Ucraina a greşit nu atunci când a renunţat la arsenalul său nuclear, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere tehnologic el nu putea fi gestionat altfel decât ca o parte componentă a fostului arsenal nuclear sovietic, pe care l-a moştenit Rusia, ci atunci când a încercat să balanseze între interesele geostrategice ale Estului şi Vestului, promovând aşa-zisa politică multivectorială. Evenimentele care s-au petrecut din februarie a.c. şi până în prezent ne-au demonstrat încă o dată că Ucraina trebuie să-şi definească clar opţiunea geostrategică.
Premierul Victor Ponta și omologul său ucrainean, Arsenie Iaţeniuk, au semnat tratatul privind micul trafic de frontieră, care era blocat de ani de zile. Credeți că situația complicată prin care trece Ucraina poate duce la resetarea relațiilor româno-ucrainene?
T.B.: Nu situaţia pe care o menţionaţi poate duce la resetarea relaţiilor ucraineano-române, ci precondiţiile favorabile care au apărut în ultimul timp, inclusiv disponibilitatea părţii române de a reaşeza aceste relaţii. Una din principalele premise existente este susţinerea coerentă de către partea română a suveranităţii, integrităţii teritioriale şi a inviolabilităţii frontierelor de stat ale Ucrainei, precum şi a poziţiei statului ucrainean faţă de politica de ocupaţie de către Rusia a Crimeii şi de susţinere a teroriştilor din estul ţării noastre. În ceea ce priveşte Acordul privind micul trafic de frontieră, faptul că a fost semnat recent la Kiev deschide o importantă perspectivă de apropiere nu doar bilaterală pentru locuitorii ţărilor noastre din zonele respective de frontieră, ci şi una europeană pentru cetăţenii ucraineni vizaţi.
Ucraina a cerut României să renunțe la prețul de 35 de euro pe care cetățenii ucraineni îl plătesc pentru a lua viza românească și să extindă perioada de viză, care acum este de cel mult șase luni. Ați primit vreun răspuns la această solicitare?
T.B.: Conform celor discutate în timpul negocierilor şi declarațiilor publice făcute de cele două părți la Kiev, urmează ca toate acestea să se hotărască pe cale diplomatică.
Premierul Ponta a declarat la Kiev că România “nu va cere niciodată nici un fel de statut special pentru etnicii săi din alte țări“. Este, credeți, un nou punct de plecare în discuțiile despre românii care trăiesc în Ucraina?
T.B.: Deocamdată nu, dar sperăm foarte mult să avem un răspuns în acest sens în timp rezonabil, ceea ce, fără îndoială, va contribui şi mai mult la consolidarea în ascendenţă a relaţiilor noastre pe bază de prietenie, încredere şi ajutor reciproc. Declaraţia premierului Victor Ponta este foarte corectă şi, în contextul regional actual, demonstrează încă o dată diferenţa de abordare a problematicii minorităţilor naţionale în Europa civilizată şi la Moscova, ultima fiind dispusă să rezolve chiar şi problemele inventate de ea însăşi cu ajutorul „omuleţilor verzi“, al tancurilor şi al lansatoarelor de rachete. Sunt convins că România şi Ucraina vor aborda problematica minorităţilor respective pe teritoriul fiecăruia dintre statele noastre într-un mod civilizat şi vor găsi cele mai eficiente soluţii în interesul comunităţii ucrainene din România şi al celei române din Ucraina.
Președintele Traian Băsescu a spus că România “este pregătită“ să asigure apărarea cibernetică a Ucrainei. S-a făcut vreun pas în acest sens?
T.B.: Pe parcursul apropierii ţărilor noastre, în relaţiile noastre bilaterale apar tot mai multe domenii care necesită asigurarea confidenţialităţii. Cooperarea în sfera siguranţei cibernetice reprezintă unul dintre ele. Declaraţiile domnului preşedinte Băsescu au baza respectivă. Mai mult în acest moment nu pot să spun.
Angela Merkel a spus zilele acestea că reunificarea Germaniei “pe cale pașnică“ poate fi un model pentru rezolvarea actualelor probleme din Europa, explicând că va depune eforturi ca Republica Moldova, Ucraina și Georgia să beneficieze de dreptul la autodeterminare pe care l-au avut cetățenii germani. Cum percepeți acest semnal?
T.B.: În general, interpretarea exprimărilor liderilor altor ţări este pentru diplomaţi o treabă ingrată.
O să menţionez doar că Germania reprezintă pentru Ucraina un partener-cheie, şi noi suntem recunoscători Berlinului pentru poziţia sa principială şi coerentă privind situaţia din ţara noastră. Este absolut evidentă străduinţa conducerii Germaniei, în special a cancelarului Angela Merkel, de a direcţiona, în sfârşit, procesele care au loc în regiune în cadrul dreptului internaţional. Cu părere de rău, comportarea distructivă şi impredictibilă a conducerii Rusiei împiedică lucrurile.
Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a lansat recent o nouă avertizare: Rusia își va apăra cetățenii din Transnistria; „va face acest lucru fără ezitare și nu ne testați răbdarea și forța“. Credeți că este vorba despre o amenințare?
T.B.: Am impresia că în ultima perioadă Dmitri Rogozin şi-a asumat rolul de „ameninţător de serviciu“ al Moscovei. După „episoadele“ cu Crimeea şi aşa-zisa Novorosie ne putem aştepta de la Kremlin la orice sau aproape la orice.
Credeți că Rusia a testat un precedent în Ucraina prin anexarea Crimeii, fără ca nici o mare putere occidentală să intervină în vreun fel?
T.B.: Permiteţi-mi să divizez întrebarea dumneavoastră în două părţi, răspunzând la fiecare dintre ele separat. Considerăm noi oare anexarea Crimeii o provocare a Rusiei și o cale de a crea un precedent? Da, fără îndoială, este o testare specifică a unui posibil mecanism de control privind reacţia lumii la astfel de evenimente care încalcă însăşi bazele ordinii internaţionale contemporane. În afară de aceasta este un precedent periculos nu doar sub aspectul poftei expansioniste crescânde a Kremlinului, ci şi într-un sens mai extins, mondial. Dacă partea civilizată a lumii se va împăca cu încălcarea dreptului internaţional atât de brutală, atunci mâine se va trezi cu conflicte în diferite colţuri ale lumii, despre existenţa cărora noi astăzi nici nu bănuim. Este vorba despre schimbarea forţată și unilaterală a frontierelor, fiind cea mai mare provocare în Europa de după cel de al Doilea Război Mondial.
Privind neintervenţia forţelor europene, nu aş fi aici atât de categoric. Da, a fost o perioadă îndelungată de pace şi funcţionare stabilă a sistemului existent de relaţii internaţionale în Europa. Consecința este că partea civilizată a lumii s-a trezit nepregătită de provocarea care a fost declanşată de către regimul lui Putin. Însă, încet-încet, situaţia se ameliorează, având un nivel înalt de consolidare a comunităţii europene, care elaborează mecanismele ce vor impune Rusiei să înceteze încălcarea cinică a normelor coexistente civilizate în lumea contemporană. Procesul de adoptare a deciziilor convenite în cadrul lumii democratice este suficient de complicat şi extins în timp, constituind preţul achitat de Occident pentru dreptul de a se autoidentifica drept o lume liberă.
În realitate, nivelul de susţinere a Ucrainei în lume este colosal, eu l-aş numi chiar fără precedent, ceea ce ne dă încredere în viitoarea victorie.
