Dacă s-ar fi aplicat o lege a lustraţiei, România ar fi evoluat mai repede?
J.S. Nu sunt sigur dacă este mai important să existe o lege a lustraţiei sau o transparenţă totală despre ce s-a întâmplat în timpul comunismului şi în perioa-da imediat de după decem-brie 1989. Doar după atingerea unei astfel de transparenţe va fi posibil să se ajungă în România la un nivel de încrede-re reciprocă menit să permită funcţionarea eficientă a demo-craţiei. În cazul unei astfel de legi, există pericolul ca ea să se focalizeze pe măsuri de excludere şi/sau sancţiuni împotriva anumitor persoane şi, astfel, să devină un instrument politic.
Unii experţi internaţionali susţin că raportul făcut anul trecut de Dominique de Villepin, prin care fostul premier francez avertiza că Bulgaria ar putea recădea în sfera de influenţă a Moscovei, s-ar putea aplica şi României. Există un astfel de pericol?
J.S. N-am citit raportul lui Dominique de Villepin, de aceea nu pot să comentez în detaliu. Dar nu există nimic care să indice că politicienii români ar dori să plaseze România în aşa-zisa „sferă de influenţă a Moscovei" - un termen cam demodat în Europa Centrală de astăzi.
Aţi stat în România cinci ani şi aţi avut ocazia să cunoaşteţi bine ţara. Care ar fi locul în care v-aţi retrage?
J.S. Deşi îmi place mult România, îmi iubesc şi ţara de origine, Anglia, şi presupun că mă voi retrage acolo. Dar dacă ar trebui să aleg un loc anume în România, aş alege Maramureşul, cu riscul de a-i supăra pe cei din celelalte regiuni.
V-aţi gândit vreodată să vă mutaţi în România?
J.S. Uneori, dar nu sunt sigur dacă aş putea să suport în fiecare zi nivelul de agitaţie al vieţii din România.
De ce ar rămâne un occidental în România?
J.S. Pentru că, în ciuda tuturor problemelor sale, România este o ţară occidentală care a fost întotdeauna apropiată din punct de vedere cultural Europei de Vest. Şi am citit recent o carte minunată - „Along the Enchanted Way" -, care explica de ce un compatriot de-al meu - William Blacker - a ales să locuiască în România. În cazul lui a fost vorba despre o iubire atât pentru România, cât şi pentru o frumoasă româncă.
Vi se pare că există ceva ce-i diferenţiază în mod expres pe români de ceilalţi?
J.S. Românii au o istorie diferită faţă de istoria noastră, a celor din alte parţi ale Europei - de exemplu, au cunoscut ocupaţia otomană şi apoi comunismul. Toţi suntem afectaţi într-o anumită măsură de istoriile noastre, astfel că, în sensul acesta, românii -sunt- diferiţi. Dar cetăţeanul român obişnuit împărtăşeşte aceleaşi valori şi multe dintre aspiraţiile persoanelor din alte ţări, şi asta, indiferent dacă clasa politică românească este sau nu capabilă să le îndeplinească. Alt-fel spus, răspunsul meu este „şi da, şi nu".
Ce vă place cel mai mult la români?
J.S. Căldura şi ospitalitatea lor. Românii ştiu să petreacă. Şi capacitatea lor de a face, chiar dacă în ultimul moment, ce au promis că vor face.
Ce vă displace cel mai mult la români?
J.S. Tendinţa lor de a face totul în ultimul moment - şi nu întotdeauna în totalitate. Cum puteţi vedea, am dobândit obiceiul românesc de a mă contrazice, care e un bun exemplu al complexităţii ţării. Mi se pare, de asemenea, regretabilă lipsa de încredere a românilor în capacitatea lor şi a ţării de a se comporta corect.
Adesea românii reuşesc mai bine după ce pleacă din ţară. Credeţi că în România nu este încurajată meritocraţia?
J.S. Aveţi oarecum dreptate spunând asta, dar cred că e vorba mai mult de un anumit stil local de conducere decât de locul geografic în sine. Românii au dovedit faptul că, atunci când beneficiază de un mediu de conducere corect, pot să obţină rezultate foarte bune oriunde ar locui. Să luăm exemplul mul-tinaţionalelor prezente aici, în România: majoritatea lor sunt conduse de echipe formate în întregime din români şi per-formanţa lor este egală sau chiar mai bună decât în ţările din care provin firmele respective. Chiar şi la nivel individual, românii sunt perfect capabili să creeze şi să dezvolte întreprinderi mici şi mijlocii fără să recurgă la corupţie pentru a reuşi; cunosc chiar eu astfel de persoane.
E adevărat că femeile din România ar fi mai atractive decât celelalte europence? De ce s-ar spune asta?
J.S. Cred că sunt mulţi cei care cred asta; din păcate, cei care fac trafic cu femei şi copii au aceeaşi părere.
2009-2010 Cercetător la Centrul European de Studii al St. Antony's College, Universitatea Oxford. 2001-2006 Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România. 1999-2001 Şeful Diviziei „Asia de Sud", director general pentru Relaţii Externe al Comisiei Europene. 1993-1999 Şeful Diviziei „Relaţii Internaţionale", director general pentru Transporturi al Comisiei Europene. 1989-1992 Director general pentru Relaţii Externe, Comisia Europeană. 1982-1988 Consul al Delegaţiei Comisiei Europene la Geneva. 1976-1982 Director general pentru Relaţii Externe al Comisiei Europene. 1974-1976 Director General pentru Afaceri Industriale al Comisiei Europene. 1973-1974 Analist de vânzări şi marketing la Austin-Morris, Birmingham. 1970 Obţine un master în ştiinţe mecanice la Trinity Hall, Cambridge.
Jonathan SCHEELE, CV









