Dan Marin Ștefănel candidează din partea PMP la funcția de primar al Sectorului 4. Este specialist în administrație publică, iar cea mai importantă realizare profesională de până acum o consideră a fi postul de primar general interimar al Capitalei.
R.l: De ce candidați?
Motivul principal: eu provin din mediul privat și m-am săturat să plătesc taxe și să fie administrate prost. Și nu plătesc taxe doar eu, cel din mediul privat, ci și cel care lucrează la stat. Fiecare impozit și taxă locală pe care noi le plătim sunt administrate de către un primar – administrator al sectorului sau al orașului, de multe ori după bunul plac sau, în alte situații, din ce în ce mai rare, după decizia Consiliului Local. Așa prevede legea, ca primarul să ducă la îndeplinire deciziile Consiliului Local.
Candidez pentru că, de 26 de ani, văd același joc pe scena politică, implicit în administrația locală și centrală. Anumite persoane sau grupuri de persoane – le putem denumi și grupuri de interese – își fac și își ating obiective proprii. În momentul în care se produce ruptura între alesul local (sau parlamentar) și cetățean, această ruptură este, de multe ori, iremediabilă. Pentru că mi-e greu să cred că o persoană care se obișnuiește să-și bea cafeaua în localuri de lux din afara țării, o persoană care învață să conducă doar mașini de lux, o persoană care beneficiază de aceste lucruri datorită funcției publice, datorită dirijării banilor aferenți acestei funcții publice către interese personale sau de grup – mi-e greu să cred că această persoană se mai poate îndrepta. Cel mai important lucru, pe care eu l-am sesizat din mediul privat, uitându-mă la scena politică, este că asemenea ruptură se produce datorită stilului de viață pe care persoana respectivă și l-a ales. Am avut ocazia să cunosc destul de mulți oameni politici – unii dintre ei, nelucrând nici măcar o zi, nici la stat nici în mediul privat. Unii dintre ei neștiind să-și conducă nici măcar propria mașină. Dar au pretenția să conducă o comunitate de oameni. A venit vremea să ne orientăm spre cei care au demonstrat ceva până acum și mai ales spre cei care vin cu proiecte realiste, nu cu bombe electorale. Mi-amintesc de una care a făcut parte din programul administrativ al unui fost primar: autostrada suspendată. E bine să fim realiști, să vedem nevoile oamenilor și să le rezolvăm etapizat. Pentru că ele s-au acumulat de-a lungul anilor și răbufnesc, uneori, în acțiuni de stradă. Eu candidez pentru că vreau să demonstrez tuturor că în România se poate face și o altfel de politică – o politică a oamenilor și a proiectelor concrete.
R.l: Aveți un motto?
Am un motto care mă caracterizează: “Vino alături de un om care crede în oameni”. Am învățat că, dacă mă respect pe mine în primul rând, cel cu care lucrez sau cel cu care stau de vorbă începe să aibă încredere. În calitate de consilier general, eu am avut până acum proiecte ale comunității, pe care le-am pus în aplicare.
R.l: Ce studii aveți și cum credeți că vă vor ajuta în activitatea de primar?
În anul 1999, am terminat Facultatea de Științe Politice și Administrație Publică din Universitatea București, specializarea Administrație Publică. Imediat după aceea am lucrat în mediul privat. Din anul 2012 am optat și pentru o carieră administrativă. E o realitate pe care o cunoaștem cu toții: salariile din sectorul public, din primării, sunt extrem de mici. De aceea am preferat să-mi desfășor principala activitate în mediul privat, pentru a oferi o siguranță și un trai decent atât mie cât și familiei.
R.l: Care a fost primul loc de munca și ultimul sau cel actual?
Primul loc de muncă l-am avut în anul 1996. Eram în anul doi la facultate. Bursa nu-mi permitea decât să-mi acopăr anumite cheltuieli, legate de cazarea în căminul studențesc și de masa la cantină. A trebuit să lucrez și am fost agent marketing la o firmă de promovare a produselor de igienă orală. A fost un job part time care mi-a arătat atractivitatea mediului privat. Ultimul job, cel din prezent, este acela de director comercial la o companie care se ocupă în special de produse agroalimentare. Cred că veniturile realizate în mediul privat îmi pot aduce liniște pe toate planurile.
R.l: Care este cea mai importantă realizare din viata dumneavoastră?
În plan personal, pe care îl consider prioritar, pot spune că am reușit, alături de soția mea, să întemeiem o familie frumoasă. Avem doi copii – un băiat și o fetiță. Pe plan profesional, cea mai importantă realizare este aceea de a putea avea acces la informație și a lua decizii administrative pentru cetățenii Bucureștiului. Aici mă refer la funcția de primar general interimar.
R.l: Care este cea mai gravă problemă identificată în sector?
Cea mai gravă problemă a fost identificată nu de mine, ea mi-a fost comunicată de cetățeni. Într-un timp relativ scurt, în ultimele luni de zile, am identificat drept problemă principală reabilitarea blocurilor.
Pe lângă problema reabilitării termice, pe care am identificat-o în Sectorul 4, o altă problemă reală este aceea a traficului auto, corelat cu numărul de locuri de parcare. Orașul a fost gândit pentru a suporta un trafic de câteva sute de mii de mașini pe zi, iar la ora actuală, în București sunt înmatriculate peste 1,2 milioane de mașini. Nu mai le iau în calcul și pe cele care tranzitează orașul. Ar trebui făcută o statistică, precum în marile orașe europene, asupra numărului de locuitori și a numărului de mașini care se deplasează în timpul zilei, și a numărului de locuitori și a numărului de mașini care staționează pe timpul nopții. În perioada cât am fost primar general interimar, într-o vizită efectuată într-un oraș european am discutat cu un primar care-mi spunea că ziua orașul lui e tranzitat de trei milioane și jumătate de persoane, iar noaptea sub două milioane rămân în oraș. Deci există asemenea studii, iar pe baza lor se face corelarea traficului. Acești oameni fie se deplasează cu mașini proprii, fie utilizează transportul în comun. Traficul auto nu se poate reglementa la nivel de sector, ci la nivel de capitală. Dacă vrei să dezvolți orașul din punctul de vedere al traficului auto, trebuie să ai o linie de centură, ca în toate marile orașe. Noi nu avem această linie de centură. Pentru ca această linie de centură să fluidizeze traficul, trebuie realizate și arterele care să intersecteze această linie de centură. Din păcate, fiecare sector din București a fost gândit cu una, maxim două artere către șoseaua de centură.
O altă chestiune care afectează fiecare sector este aceea a siguranței cetățeanului. La nivelul fiecărui sector găsim câte o enclavă, iar în jurul acestora se creează diverse prietenii – n-aș vrea să le spun clanuri. Aceste prietenii se manifestă mai ales noaptea, prin diverse acțiuni violente. Este vorba de acei șmecheri ai traficului, care afectează și traficul rutier. Eu personal am identificat șoferi care, mai ales după căderea serii, nu mai respectă normele rutiere absolut deloc. E de notorietate faptul că, în București, Poliția Rutieră acționează mai ales pe timpul zilei.
În Sectorul 4 sunt probleme, identificate atât de mine cât și de cetățeni, în ceea ce privește sistemul educațional. Nu există module școlare tip after-school. Întrucât cei mai mulți dintre părinți lucrează de la orele 7 sau 8 până la 16 sau 17, ne punem problema ce facem cu copiii noștri după perioada de curs, care se termină în jurul orelor 12 – 13. Și-atunci apelăm la bunici, la cunoștințe sau la alți părinți. Strângem mai mulți copii iar unul dintre părinți are grijă de ei. Dacă ar exista unități after-school, contra unei sume modice, copilul și-ar putea continua activitatea după școală.
Există și problema salubrizării, a curățeniei. Se pare că firmele de salubritate, care fac și deszăpezirea pe timp de iarnă, acționează doar atunci când e scos un bici de către edilul de sector. Dacă există un contract, clauzele prevăzute în contract trebuie respectate, iar verificarea respectării lor este îndatorirea primarului.
Multe dintre neregulile pe care le-am semnalat din sector au legătură cu factorul politic, cu administratorul sectorului. Dacă intru într-o piață agroalimentară constat că mai mult de 70 – 80 la sută din spațiile comerciale sunt ocupate de cetățeni care sunt doar intermediari, deși cei mai mulți ar trebui să fie direct producători. Odată ce un primar a acceptat acești intermediari, mi-e greu să cred că va mai avea vreodată puterea să intervină asupra lor ca să-i dea afară.
Unul dintre proiectele mele, la care țin foarte mult, este construcția de module comerciale. Este vorba de mici magazine, sub forma unor containere, amenajate în scop comercial, care să fie amplasate pe domeniul public, în zonele în care locuitorii solicită așa ceva. Aceste module comerciale vor putea fi închiriate în urma unor licitații, la prețuri decente și vor avea mai ales caracter sezonier.
R.l: De ce credeți că predecesorii dumneavoastră nu au făcut mai multe pentru sector?
Pentru că au existat în jurul primarilor anumite grupuri de interese. Care au roit în jurul primarilor ca în jurul borcanului cu miere. Scopul a fost obținerea de contracte prin licitații cu dedicație. Mulți primari au ajuns pe posturile pe care le-au deținut, până de curând, fiind susținuți de aceste grupuri de interese. De ce primarul n-a făcut mai mult? Pentru că n-a știut să spună ”nu”.
R.l: Care este cel mai important proiect pe care vreți să îl implementați în mandatul dumneavoastră ?
Primul proiect este cel pe care mi-l solicită toți cetățenii cu care mă întâlnesc în Sectorul 4, este reabilitarea termică a blocurilor. Din 1620 de blocuri, sunt reabilitate 200 și ceva de blocuri, extrem de puțin. Dar pe Programul Mediu 2016 – 2020 există Axa 5 , care ne oferă nouă, primarilor, posibilitatea de a atrage bani europeni. Eu țin foarte mult la obiectivul reabilitării termice, va fi o bătălie pentru banii europeni, o bătălie pe care știu să o duc și pot să o duc. Astfel ca, în termen de 6 – 8 ani de zile, să putem vedea reabilitate aproape toate blocurile din Sectorul 4.
R.l: Ați studiat proiectele contracandidaților? De care dintre ei vă temeți?
Până la un punct, proiectele contracandidaților sunt asemănătoare. Identificarea problemelor este aceeași. Soluțiile diferă. Eu, când deschid un proiect de reabilitare termică a 20 de blocuri, vreau să pot vedea graficul de execuție a lucrărilor și termenul de finalizare. Mie îmi place să stau pe șantier, e bine să vezi cu ochii tăi cum se desfășoară lucrările. De niciunul dintre contracandidați nu-mi este teamă. Dacă mi-era teamă, nu intram în luptă. Ceea ce cunosc despre contracandidații mei, și ceea ce știu și ei, sunt lucruri care i-ar dezavantaja într-o bătălie corectă – dacă ea va fi corectă. Eu am convingerea că voi câștiga bătălia electorală în Sectorul 4.
R.l: Cât de important este sprijinul unui partid politic? Ați candida ca independent?
Nu m-am gândit niciodată și nu aș candida ca independent. Într-un partid politic, avem ocazia de a ne regăsi persoane care avem aceleași obiective. Toți suntem cetățeni și avem ocazia de a lua atitudine atunci când ceva nu ne convine. Putem face asta ieșind în stradă, și acesta e un lucru deosebit, a fost unul dintre scopurile Revoluției din 1989. Sau avem posibilitatea de a ne înscrie în formațiuni politice sau în organizații neguvernamentale, pentru a promova ideile în care noi credem. Societatea românească s-a schimbat foarte mult în ultimii 5 – 6 ani. Dacă observ că bugetul unei localități nu este cheltuit eficient, eu vin într-un partid și apoi mă prezint în fața electoratului. Iar electoratul te acceptă sau nu. Este testul suprem.
Eu am convingerea că va fi ales primar al Capitalei candidatul PMP ceea ce va aduce avantajul comunicării între noi. Dar există un proiect destul de vechi, inițiat de președintele Traian Băsescu, proiect numit Legea capitalei. În cele din urmă acolo se va ajunge, să-l punem în practică. Pentru că nu se poate ca Bucureștiul să se dezvolte individual, la nivel de sector, pe baza unor relații de prietenie între primarul general și primari de sectoare, pe baza unor bugete extrem de diferite. Este de notorietate că Sectorul 1 are un buget dublu față de Sectorul 4. Nu e normal ca doi cetățeni care trăiesc în puncte cardinale diferite să plătească aceleași taxe dar să beneficieze unul de servicii mai bune, altul de servicii mai proaste.
Această Lege a capitalei ar însemna o dezvoltare unitară, uniformă a Capitalei. Avem cele două mari Regii, RATB și RADET, în toate sectoarele Capitalei. E normal să existe o singură entitate care conduce Bucureștiul. Aș prefera să văd, la nivelul Capitalei, un singur conducător, nu șapte împărați. Fiecare dintre ei își imaginează că, având în spate un vot, este conducător suprem în sector. E fals !
R.l: Ce obiective turistice din sector ați promova în fața turiștilor?
Cele mai importante obiective turistice din Sectorul 4 sunt administrate de Primăria Capitalei. Mi-ar fi plăcut să vorbesc despre Delta Văcărești, despre Parcul Carol, despre Observatorul Astronomic și despre Arenele Romane, despre Castelul Țepeș – care din păcate nu este deschis vizitatorilor.
În administrarea Primăriei Sectorului 4 se află parcul Lumea Copiilor. Ne mândrim cu toții de modul cum a fost îngrijit. Sper ca din data de 5 iunie să fie conservat și, de ce nu, dezvoltat. Toți copiii trebuie să găsească aici un loc total diferit de ceea ce găsesc în alte parcuri bucureștene. Aș implementa un proiect prin care fiecare alee să fie redenumită și destinată unei anumite activități – aleea artiștilor plastici, a muzicienilor, a mimilor. Aș interzice activitățile cu sonorizare ridicată, iar tarasele care oferă celebrii mici românești să-și schimbe destinația și să ofere alimentație pentru copii. Parcul Lumea Copiilor va fi principalul brand al Sectorului 4, până când se va implementa, la nivelul Guvernului, proiectul Delta Văcărești. Mă voi bate ca să promovez acest proiect la nivel guvernamental. Delta Văcărești poate promova turistic atât Bucureștiul cât și România, la nivel european.
R.l: Ce soluție aveți pentru lipsa locurilor de parcare?
În Sectorul 4 există circa 4500 de locuri de parcare de reședință, comparativ cu 60.000 de locuri câte există în Sectorul 3. Eu am pornit, acum o lună de zile, un program în interiorul partidului, pentru identificarea rablelor din Sectorul 4. Unele sunt abandonate pe domeniul public – pe artere de circulație, altele pe locuri de parcare de reședință. Am inventariat până acum 500 de asemenea vehicule. Vreau să se facă ridicarea gratuită a acestor mașini și depozitate pe terenul ADP, unde pot fi și păzite – pentru că unele dintre ele au început să fie dezmembrate.
Locurile de parcare au fost create de multe ori în defavoarea zonei verzi. Am identificat o soluție practică. În Sectorul 4 există foarte multe locuri de joacă între blocuri, fără copaci plantați. Sub aceste locuri de joacă, cu acordul vecinilor, eu pot face o parcare subterană, cu unul sau cu două nivele.
Pe de altă parte, între blocuri, eu pot face parcări supraterane, pe verticală, care pot găzdui 6, 8, 12 sau 16 locuri de parcare. Costurile sunt de 20 – 25.000 de euro pentru o parcare de șase sau opt locuri. O astfel de parcare ocupă 8 sau 10 metri pătrați. În primele luni de la preluarea mandatului nu vreau să realizez decât două – trei asemenea parcări, pentru că oamenii mi-au spus că vor să le vadă. Le realizez din banii primăriei de sector. Iar în regulamentul de parcare vreau să introduc obligația de ITP valabil. Iar pe arterele rutiere care țin de Primăria Sectorului 4 permit doar staționarea vehiculelor cu ITP valabil, și aici mă îndrept către problema acelor mașini abandonate.
R.l: Ce propunere aveți pentru a avea un sector mai curat?
Din anul 2012 până la finalul lui 2015 am fost membru în Comisia de salubrizare din cadrul Primăriei Municipiului București. În Sectorul 4 acționează societatea Rebu, având doi acționari – Primăria Capitalei și o firmă din Germania. Este o societate cu o dotare tehnică mai învechită decât a altor societăți. Pe perioada verii observăm celebra zeamă, extrem de toxică, care se scurge din autogunoiere. Societatea Rebu încasează circa 50 de milioane de lei pe an, pentru salubrizare și deszăpezire, indiferent că plouă sau ninge. Vreau ca viitorul contract de salubrizare, care va fi semnat anul acesta, să stabilească și un Tel Verde prin care cetățeanul să poată sesiza operatorul de salubritate. Iar sesizările să ajungă nu doar la firma de salubrizare ci și la Primărie. Iar eu verific această chestiune.
R.l: Cum va gândiți să îmbunătățiți protecția locuitorilor din sector?
Una dintre modalități este verificarea mea asupra Poliției Locale. Cetățenii se plâng că dacă anunță Poliția Locală ori nu vine, ori vine și nu ia nicio măsură. Poliția Locală trebuie să poată să comunice un termen fix de intervenție. Vreau să știu dacă mașinile Poliției Locale au GPS montat pe ele. Poate că într-o noapte o să verific timpul și modul de intervenție. Vine, se uită și pleacă, sau vine și aplică legea? Am un program de montare a camerelor video la toate asociațiile de proprietari. Un alt program este ca la fiecare școală să fie prezent, cel puțin pe durata orelor de curs, un polițist local, pentru că uniforma unui polițist impune mai mult decât aceea a unei firme de pază. Un alt proiect este realizarea de patrule mixte între Poliția Locală și Poliția națională.
R.l: Ce părere aveți despre construirea unei moschei în București? Dar Catedrala Neamului credeți că este necesară?
Legat de construirea unei moschei – categoric nu. Există deja la nivelul Municipiului București patru – cinci moschei. Nu am nimic împotriva acelei religii, dar nu agreez ideea turismului ecumenic, de zeci de mii de oameni, la o viitoare mare moschee din București, pentru că s-a dovedit că unii dintre cei care îmbrățișează acea religie practică și anumite acte dezorganizate.
Despre Catedrala Neamului, m-aș fi bucurat să aflu că fondurile necesare construcție provin în cea mai mare parte din donații sau din mediul privat. Eu, în octombrie 2015, când eram primar general interimar, am supus aprobării Consiliului General rectificarea bugetară anuală. Biserica Ortodoxă ne-a solicitat un surplus bugetar de zece milioane de lei noi, din care, pentru Catedrală, erau vreo cinci milioane de lei noi. Eu am analizat, am și discutat cu parte din reprezentanții bisericilor, le-am prezentat prioritățile orașului – în viziunea mea, Bucureștiul avea nevoie de bani urgent pentru susținerea RADET. Iar la rectificare le-am dat 400.000 de lei din cele zece milioane.
Pe de altă parte, nu-mi place ideea, vizibilă în ultimii ani, de a lovi în Biserica Ortodoxă Română și în preoții ortodocși. Dacă este vorba de un plan de a decreștina, de a schimba opțiunea religioasă a românilor, de a deveni mai întâi atei și mai apoi de alte religii, nu-mi place deloc ideea asta. Nu merg în fiecare duminică la biserică, dar am fost botezat creștin ortodox și copiii mei sunt la fel.
R.l: Vă temeți de DNA? Aveți vreun dosar?
De DNA, ca instituție, nu mă tem. Nu am niciun dosar și nu cred că sunt motive pentru care aș avea vreun dosar. Mă tem mai mult de modalitatea prin care instituțiile statului ne oferă acest spectacol al cătușelor. M-aș fi bucurat dacă fiecare instituție ar fi făcut de-a lungul anilor ceea ce scria în fișa postului – identificarea și reținerea celor care au furat din banul public. Se dorește inducerea ideii că toată clasa politică este coruptă și că este necesar un sistem unic de control ca pe vremea lui Ceaușescu. Dacă se va ajunge aici, nu e bine cum lucrează DNA. Nu suntem toți la fel. Nu înseamnă că fiecare preot sau fiecare polițist sau fiecare procuror ia mită. Nu toți furăm!
R.l: Ați luat vreodată mită? Dar ați dat?
Mită nu am luat niciodată. În primul an de facultate mă deplasam cu trenul, în grup de studenți. Puneam fiecare câte doi – trei lei și se chema că mergem cu nașul, mai ales când mergeam la mare de 1 Mai. Dar nu era mită în sensul pe care-l dăm azi. Eu am fost educat în ideea că dacă furi îți faci de rușine familia și vei fi prins.
R.l: Puteți fi șantajat cu ceva?
Doar de fetița mea, care are patru ani și dacă o chem să mă joc cu ea, îmi mai cere câte un ou Kinder.
R.l: Ce avere aveți?
Eu în declarația de avere din 2012 am avut ce să scriu – casă, mașină și niște bani în cont. În mediul privat am putut strânge atâția bani încât să îmi pot cumpăra o casă prin credit ipotecar și o mașină a cărei valoare nu depășește jumătate din valoarea unui autoturism Logan. Merg în fiecare vară în același loc, la Eforie. Îmi asigur o existență decentă mie și familiei. Niciodată nu am trecut prin momente dificile, astfel încât să ajungem să facem lucruri pe care ulterior să le regretăm.
R.l: Ce întrebare lipsește din acest interviu ?
“Credeți că puteți schimba ceva?”, m-a întrebat un tânăr, într-un parc. Dacă nu mă implic, sigur nu se va schimba nimic. Dar lucrurile se pot schimba și ele trebuie să se schimbe. Noi putem schimba ceva și de aceea am intrat în bătălie.
Citește și: Interviuri cu candidații la primăriile de sector ale Capitalei
