Acum două săptămâni, România a semnat un acord prin care gazul din Azerbaidjan să ajungă prin Georgia şi apoi, lichefiat, cu vase de mare tonaj până la Constanţa. Experţii spun că în final preţul va fi mai mare. Cu cât va fi mai scump gazul adus astfel decât cel prin traseele clasice?

A.V.: Nu va fi mai scump deloc. Acum România este dependentă de o singură sursă externă, gazul rusesc, care, din păcate, nu ţine cont de regulile economiei de piaţă şi nu avem o piaţă a gazului în România.

Ce-i lipseşte României pentru a avea o piaţă liberă a gazelor?

A.V.: Am avea nevoie de o diversificare a surselor şi a rutelor de aprovizionare cu gaz a ţării. AGRI - Azerbaidjan, Georgia, România Interconnector - va putea conduce la o piaţă concurenţială a gazelor.

Aţi făcut calcule? Cât va costa gazul adus din Azerbaidjan şi cât de sigur este că această ţară va furniza toată cantitatea necesară în proiectul AGRI?

A.V.: Avem angajamentul ferm al autorităţilor azere de a furniza gaze, dar nu avem încă un preţ prestabilit. Studiul de fezabilitate final va fi gata cel mai târziu în iunie 2011 şi tot atunci începe să fie pus în aplicare proiectul.

Va fi un proiect al celor trei guverne?

A.V.: Va fi un parteneriat pu­blic-privat, iar marii jucători din zonă şi-au arătat deja interesul. Între timp terminăm şi conexiunea conductelor Szeged-Arad.

Veţi aduce gaz nordic pe această cale?

A.V.: Da, din Norvegia, din Germania...

Preţul gazului din Azerbaidjan va fi mai mic decât cel nordic?

A.V.: Deocamdată sunt confi­denţiale aceste date. Sunt foarte multe proiecte în această zonă şi nici South Stream, nici Nabucco nu şi-au făcut publice rezultatele studiilor. Pentru România, AGRI este cel mai rapid şi mai eficient proiect.

Când estimaţi că veţi semna acordul cu South Stream, conducta prin care Rusia vrea să aducă gaz în UE prin ocolirea Ucrainei?

A.V.: Pentru România pro­iectul principal este Nabucco, prin care se urmăreşte aducerea gazului caucazian în UE, prin ocolirea Rusiei, dar aşteptăm cu interes rezultatele studiilor de fezabilitate pe care partea rusă le face pentru South Stream.

Nu aveţi o dată pentru South Stream?

A.V.: Avem un memorandum de colaborare între Gazprom şi Transgaz. Suntem dispuşi să discutăm orice soluţie care poate să ofere siguranţă energetică României şi aşteptăm ca Gazprom să finalizeze studiile.

South Stream ar putea deschide uşile Kremlinului

Cam cât ar costa participarea României la South Stream?

A.V.: South Stream este unul dintre cele mai scumpe proiecte şi este evaluat la 17 miliarde do­lari: între 5 şi 10 la sută ar fi o participare rezonabilă din partea României. Romgaz şi Transgaz ar avea suficiente lichidităţi, astfel încât statul român să nu aloce alte resurse în South Stream.

Participarea României la South Stream ar însemna şi reluarea relaţiilor politice dintre România şi Rusia?

A.V.: Cred că în momentul în care apare elementul de încredere într-un proiect economic important foarte multe uşi se pot deschide.

Oficialii ruşi au spus de mai mute ori că oamenii lor de afa­ceri ar vrea să investească mai mult în România. În discuţiile oficiale pe care le-aţi avut, aţi primit semnale de acest fel?

A.V.: Am constatat în această perioadă de criză o solidaritate mare a investitorilor ruşi cu propriii angajaţi: deşi n-au funcţionat o perioadă de timp, n-au făcut disponibilizări. Prezenţa investitorilor ruşi în sectoare strategice este foarte importantă pentru România, pentru a menţine o relaţie de încredere între investitorii ruşi şi statul român.

La ce fel de sectoare vă gândiţi?

A.V.: Mă refer, în primul rând, la sectorul siderurgic şi la cel producător de aluminiu. România poate fi atractivă pentru foarte multe industrii şi fiindcă este producător de aluminiu; industriile auto, aeronautică, electronică folosesc aluminiu.

Dar interesul investitorilor ruşi în sectorul energetic se menţine?

A.V.: România a pierdut câteva momente importante în care putea să privatizeze sistemul energetic. Compania rusească Mechel Steel a vrut să cumpere hidrocentrala de la Doiceşti şi să o retehnologizeze în 2006-2007, interesul lor a dispărut o dată cu apariţia crizei. Totuşi, partea rusă şi-a manifestat interesul pentru noua centrală nucleară pe care vrea să o construiască România.

 Adică ar vrea să devină acţionari la această centrală nucleară?

A.V.: Da, dar şi alţi investitori - canadieni, coreeni, europeni -, care au expertiză în acest domeniu.