23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialINTERVIU. Un român, doctor în drept al Universității Harvard, condamnă sistemul care...

INTERVIU. Un român, doctor în drept al Universității Harvard, condamnă sistemul care a permis ”Cartelul plagiatorilor”. Vlad Perju, consultant Nature, în cazul Ponta: Pentru politicieni, doctoratele sunt un ornament al puterii

Vlad Perju, doctor în drept al Universității Harvard, este şi profesor de drept la Boston College.

A fost unul dintre experții consul­tați de „Nature“ înainte de publicarea articolului în care Victor Ponta era acuzat de plagiat.

Vă așteptați ca un verdict în cazul Ponta să fie dat după patru ani?

Vlad Perju: Sunt două lucruri incredibile în legătură cu această situaţie. Primul: faptul că au trecut atâţia ani. Fiind atât de evident, oricine îşi putea da rapid seama că teza lui Ponta e un plagiat. Mă aşteptam ca instituţiile statului să reacţioneze repede, dar ele au fost complet aservite politic. Îmi amintesc de un ministru al Educaţiei, o figură vulgară (Liviu Pop – n.red.), care a desfiinţat o comisie de expertiză și a numit alți membri care să dea un verdict de neplagiat. Mi s-a părut scandaloasă și prima reacţie a Facultății de Drept a Universităţii București, care a anunțat că nu are competenţa să se pronunțe.

După ce decanul și-a anunțat demisia, Comisia de etică a Universităţii a dat un verdict de plagiat, ceea ce mi s-a părut onest. Apoi, al doilea aspect prea puțin discutat este că Ponta a obținut titlul de doctor „summa cum laude“, deși teza sa de doctorat nu aduce nici o contribuţie în domeniul dreptului penal inter­național, chiar având în vedere standardele momentului redactării tezei. Cu alte cuvinte, teza nu ar fi trebuit acceptată de Facultatea de Drept pentru titlul de doctor, nu mai vorbim de acordarea calificativului „summa“.

Ponta a intrat în Barou pe baza titlului de doctor, fără examen. Baroul spune că, pentru a acţiona, trebuie să aştepte o decizie a instanţei. Cum vedeți această decizie?

V.P.: Nu sunt surprins de decizia Baroului, care mi se pare validă. Oricine poate contesta în instanţă o decizie administrativă. Însă, după părerea mea, justiţia nu poate decât confirma verdictul de plagiat. În ce privește efectele acestui verdict, sunt aproape convins că niciunul dintre procesele în care Ponta a reprezentat pe cineva nu va putea fi redeschis. Legat de banii câştigaţi, aici se pune problema obținerii unor foloase necuvenite, de bani câştigaţi ilegitim. Există prevederi în lege referitoare la consecinţele retragerii titlului de avocat, și acestea trebuie consultate. 

De ce se bucură de un nivel de încredere ridicat din partea populației?

V.P.: Eu trăiesc în SUA, unde un candidat la președinție tocmai a câștigat alegerile în ciuda faptului că este un xenofob narcisist, ale cărui politici și poziţii publice sunt ignorante şi resentimentare. Așa că reacția electoratului în raport cu plagiatul lui Ponta nu mă surprinde. Este o tragedie însă modul în care cazul Ponta se răsfrânge asupra mediului academic din România, a instituţiilor implicate, asupra întregului sistem pentru care reputaţia și onestitatea sunt esenţiale.

Cum a fost posibil să avem un fost vicepremier care a şi plagiat, dar a avut și doctoranzi plagiatori?

V.P.: Trebuie întrebate instituţiile universitare care au permis această situaţie. Trebuie să răspundă conducătorii de doctorate și instituţiile sub tutela cărora s-a plagiat. Spre exemplu, nu îmi dau seama de ce Ministerul Educaţiei nu contestă capacitatea instituţiei unde Gabriel Oprea și cartelul lui au devenit doctori de a organiza studii doctorale în viitor.

Câți doctoranzi ar trebui să aibă un coordonator?

V.P.: Există un model american şi diverse modele europene. Cel puţin un coordonator de doctorat direct şi un grup de coordonatori mai mult sau mai puţin implicaţi. Apoi, există o comisie de profesori externi pe care universitatea îi invită şi care citesc lucrarea de doctorat. Ei decid dacă lucrarea aduce o contribuţie originală, examinează candidatul şi dau un verdict în privința acordării titlului de doctor, care reprezintă momentul de vârf al recunoașterii academice. Coordonatorii de doctorat ar trebui să ştie tot ce se publică în domeniul respectiv pentru a se putea pronunţa asupra contribuţiei unei lucrări. S-a vehiculat, în cazul domnului Ponta, informația că doctoratul în drept este diferit pentru că nimic nou nu se poate inventa în legătură cu legile – o afirmaţie scandaloasă. Dacă domnul profesor Adrian Năstase, care a coordonat teza lui Victor Ponta, ar fi avut o minimă onestitate sau ar fi cunoscut domeniul pe care îl coordona, nu i-ar fi acordat titlul de doctor. Năstase și ceilalţi membri ai comisiei doctorale trebuiau să realizeze primii că lucrarea lui Ponta e un plagiat.

Numeroase scandaluri au apărut la Academia Națională de Informații, componentă a SRI. De ce?

V.P.: Orice aș spune ar fi o speculație. Bănuiesc că mentalitatea ierarhică a jucat un rol. Faptul că instituțiile universitare legate de unități militare sau de informații sunt extrem de ierarhizate e posibil să fi avut o implicație în acordarea acestor titluri de doctorat.

Sunt 67.000 de doctori din 1990 încoace. Sunt mulți?

V.P.: Mi se pare mult. Exista prin anii ’90 percepția că doctoratul e un lucru pe care îl puteai obține foarte ușor. Dar, de fapt, un doctorat cere să studiezi ani în șir, să înveți limbi străine, metodologie, să înveți cum se citesc textele canonice ale domeniului tău de cercetare. În acest timp este foarte greu (nu imposibil, dar greu) să faci și altceva, de pildă să lucrezi full-time. În România, mulți deținători de doctorate nu au trecut prin aceste etape metodologice, absolut necesare pentru a putea face cercetare serioasă.

Pe de altă parte, drama cea mare este că există cercetători onești și de mare calibru care s-au dedicat studiului și ale căror teze de doctorat sunt contribuții importante în domeniul pe care îl studiază. Iar acești oameni, atunci când au încercat să își găsească poziții academice, pe care le meritau pe deplin, s-au lovit de cartelurile care domnesc în universități.

Un primar obține două doctorate în timpul mandatului, parlamentarii sunt doctoranzi. Care să fie explicația?

V.P.: Pentru ei, doctoratul este un ornament al puterii. Însă, repet, important nu este să te concentrezi exclusiv asupra persoanelor implicate, ci să privești insti­tuțiile care au girat doctoratele de genul ăsta: facultăți, comisii, minister. Acolo trebuie intervenit. Cum a putut, de exemplu, Facultatea de Drept a Universi­tății București să acorde un docto­rat „summa cum laude“ în drept internațional public lui Ponta pe o lucrare de o calitate nulă?

Mi-ați spus că nu ați citit teza Codruței Kövesi. Credeți că verdictul ar putea fi dat comparativ cu plagiatul masiv din cazul Ponta?

V.P.: Este foarte greu de discutat fără a avea cazul și teza în față. Este imposibil de apreciat fără a cunoaște diversele surse, fără un studiu comparativ. Experți independenți trebuie să analizeze situația. Înțeleg că în cazul Kövesi există un grup de cercetători cu reputație, am auzit numele lui Vlad Constantinesco, profesor la Facultatea de Drept, Universitatea „Robert Schumann“ din Strasbourg. În cazul tezei lui Ponta, concluzia de plagiat a venit în urma unui studiu atent pe marginea lucrării sale. Nu se pot discuta cazuri concrete la modul general.

Cine ar trebui să judece suspiciunile de plagiat?

V.P.: Trebuie să contextualizăm, dată fiind situația universităților din România. Dacă verdictul rămâne la universități, iar mare parte din ele continuă să fie carteluri, coordonatorii de doctorate nu vor da verdicte care ar fi împotriva intereselor proprii. Un verdict de plagiat în cadrul aceleiași universități ar confirma că profesorii-coordonatori fie nu au citit teza, fie nu știau ce coordonează, fie erau subordo­nați politic.

Ca atare, este important să implici o instituție independentă, formată din oameni de integritate. În CNATDCU există, cred, așa ceva, specialiști care să judece suspiciunile de plagiat, cel puțin până când universitățile vor fi aduse pe linia de plutire din punct de vedere al reputației. Nu cunosc situația în domeniul științelor exacte, dar în domenii cum este dreptul mă tem că normalizarea va dura mult timp. 

Cum explicați faptul că rapoartele universităților care recomandau menținerea titlului de plagiat au fost respinse de CNATDCU?

V.P.: Vorbim de instituții academice unde conducerea este aservită politic, sau de universități unde factorii de conducere încearcă să se protejeze, sau care pur și simplu nu împărtășesc valorile academice care sunt onestitatea și cunoașterea.

Se câștigă și bani în plus la salariu dacă ești doctor. Să fie o explicație?

V.P.: Nu știu câtă nevoie avea Gabriel Oprea de sporul de 15% oferit prin lege. Poate pentru Ponta obținerea doctoratului era mai importantă, deoarece, în absența titlului de doctor, era obligat să intre în Barou după un examen pe care nu sunt convins că l-ar fi trecut.

Sunteți de acord cu softurile antiplagiat care oferă procente?

V.P.: În lumea în care eu funcționez, plagiatul este o chestiune de neimaginat. La câțiva ani mai găsești un student care a copiat câteva fraze dintr-o lucrare pe care nu a citat-o. Și atunci, îl zbori din facultate. Dar să ai o problemă masivă de plagiat la nivel de teze de doctorat este de neconceput.

Cum vedeți retragerea unilaterală a titlului de doctor?

V.P.: CCR a spus că legal nu este în regulă. Nu sunt un admirator al CCR, dar cred că de data asta au dreptate. Pe de o parte, plagiatul e furt intelectual. Nu poți scăpa aducând înapoi ce te-au prins că ai furat. Pe de altă parte, având în vedere numărul masiv de plagiate în România, poate o soluție excepțională ar fi ca Ministerul Educației să ofere o perioa­dă de grație în care doctorii plagiatori să poată recunoaște, pe propria răspundere, că au plagiat fără a suporta toate con­secințele legale.

Instituțiile universitare implicate ar trebui să facă dovada măsurilor luate pe viitor, inclusiv prin concedierea sau excluderea de la conducerea doctoratelor a cadrelor universitare implicate în aceste situații. Iar, după acea perioadă de grație, cine va fi găsit că a plagiat sau că a permis plagiate să plătească scump. 

cv

2001: absolvent Facultatea de Drept, Universitatea București

2007: doctorat în drept constituțional comparat, Universitatea Harvard

2008: profesor invitat, Academia Europeană de Teoria Dreptului

2011: profesor invitat de drept european, Harvard Law School

2012: profesor titular și directorul Centrului pentru Studiul Democrației Constituționale la Boston College

Cele mai citite

Declarațiile lui Cristiano Bergodi, înainte de Universitatea Craiova – Rapid

Cristiano Bergodi, antrenorul Rapidului, spune că formaţia sa trebuie să joace cu încredere şi curaj pentru a câştiga toate cele trei puncte în meciul...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...

România aniversează 20 de ani de apartenență la NATO. Mesajul președintelui Klaus Iohannis

La celebrarea a 20 de ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, președintele Klaus Iohannis a declarat că NATO este...
Ultima oră
Pe aceeași temă