Candidata USB pentru funcția de primar al Sectorului 2, Antoaneta Bugner, consideră că una dintre marile probleme ale administrației locale este disoluția responsabilității. Antoaneta Bugner consideră că între Primăria Capitalei și cea de sector trebuie să existe o coordonare a proiectelor, iar funcționarii din Primării trebuie angajați pe criterii de competență.
R.l: De ce candidați?
Candidez pentru că sunt lucruri de făcut. Și dacă nimeni nu face nimic, rămânem cu toții tetanizați. E o situație pe care o întâlnesc adesea, și la tineri, nu numai la oameni de vârsta mea, și mă doare sufletul. E ideea că nu e cazul să meargă la alegeri pentru că jocurile sunt deja făcute. Această idee îi face pe cei mai mulți oameni să se retragă și rămâne o minoritate care se joacă cu soarta noastră după bunul plac. Cuvântul administrație vine de la verbul adminitio, care înseamnă a sluji, a organiza. Iar administrație publică înseamnă a organiza pentru public, pentru a-l ajuta. Dar s-a denaturat sensul, iar administrația publică face, de multă vreme, numai ceea ce vrea.
R.l: Aveți un motto?
Ceea ce mă aduce pe mine în acest loc este compasiunea. Am lucrat 40 de ani în domeniul transfuziei, am făcut promovare de donare și am creat o fundație – Fundația donatorilor benevoli de sânge, care ajută oameni aflați în situații limită, promovând donarea benevolă și neremunerată. Cred că motto-ul meu ar fi “Ajută fără să te aștepți la recompensă”.
R.l: Ce studii aveți și cum credeți că vă vor ajuta în mandatul de primar ?
Am absolvit Facultatea de Psihologie.Psihologia te învață să lucrezi cu oamenii, să cunoști oamenii și să înțelegi ce vor și ce e bine să faci pentru ei.
R.l: Care a fost primul dumneavoastră loc de muncă și care este ultimul sau cel actual?
Am lucrat aproape 40 de ani la Institutul Național de Hematologie. Mai nou, nu mai lucrez acolo. Am rămas la Fundația donatorilor benevoli de sânge, pe o funcție neremunerată. Nu primesc salariu de la Fundație, toți cei care lucrăm acolo suntem voluntari.
R.l: Care este cea mai importantă realizare din viața dumneavoastră?
Poate faptul că am creat Fundația, poate faptul că am doi copii sănătoși și un nepot sănătos. Poate faptul că am fost șef de proiect la numeroase proiecte cu fonduri europene și americane, toate pentru a promova donarea sau pentru a face din cartierul acesta un loc mai bun. De exemplu, am avut un proiect denumit “Istorie și tradiție în Lacul Tei”. Acest sector, care este sfârtecat și condus prost, trebuie să-și redobândească în ochii locuitorilor un pic din farmecul de odinioară, în așa fel încât locuitorii să iasă din resemnare și să înceapă să vrea ceva pentru locul în care stau. Eu merg foarte mult pe ideea că omul sfințește locul. Un loc oricât de prost, dacă începi să-l cureți și să-l lustruiești, înseamnă că începi să faci ceva.
R.l: Care este cea mai gravă problemă identificată în sector ?
Sunt multe probleme, aproape la fel de grave. Circulația rutieră extrem de proastă, lipsa locurilor de parcare – există o lege din anul 1996, prin care orice clădire nou construită trebuia să aibă un număr de locuri de parcare egal cu cel al proprietarilor sau, dacă nu se respecta această condiție, constructorul trebuia să dea o sumă de bani Primăriei pentru a amenaja locuri de parcare. S-a construit într-o veselie dar nu s-au respectat aceste condiții, pentru că persoanele care au construit au avut o relație cu cei de la Primărie și au făcut ce-au vrut. Asta mă supără cel mai tare. Este o țară a bunului-plac! Fiecare face ce vrea. Ne-am trezit chiar cu blocuri construite pe spațiul verde!
R.l: De ce credeți că predecesorii dumnevoastră nu au făcut mai multe pentru sector?
Pentru că nu i-a interesat să facă pentru sector. I-a interesat să facă pentru ei. Pe vremuri, marii primari ai orașului București sau ai sectoarelor , cum au fost Pache Protopopescu și alții, erau oameni care proveneau dintr-o familie cu puțin cheag. Dar și cei care nu aveau puțin cheag aveau dăruire. Voiau să realizeze ceva pentru orașul care îi alege. Își respectau caietul de sarcini – “eu trebuie să fac asta și asta”. În schimb, astăzi, dacă ai ajuns într-o funcție administrativă înseamnă că ți-ai tras un geam între tine și restul lumii, iei niște fonduri, e treaba ta cum le administrezi, îți înzestrezi toate neamurile, faci tranzacții oneroase, faci licitații trucate și nu răspunzi pentru nimic. Disoluția responsabilității, acest lucru este cel mai grav! Avem locuri reabilitate până la jumătate și lăsate așa. Există locatari care de ani de zile se duc umili, cu o hârtie în mână, pe la diverse foruri, pentru o problemă rămasă nerezolvată, dar pentru care s-au primit bani. De exemplu blocul Millenium Tower, de la Armenească – arhitectul a dat vina pe constructori, constructorii pe arhitect, unii și alții au dat vina pe beneficiar, și în final nimeni nu răspunde pentru nimic.
R.l: Care este cel mai important proiect pe care vreți să îl implementați în mandatul dumneavoastră?
Ordinea în Primărie. Cei care lucrează acolo trebuie să fie angajați în funcție de niște criterii și calități pe care le au. După aceea, când ai niște oameni ca lumea în niște posturi ca lumea, lucrurile încep să se rezolve. Ca într-o casă murdară – îmi aduc o echipă bună de curățenie. Mai întâi îți trebuie o echipă.
R.l: Ați studiat proiectele contracandidaților? De care dintre ei vă temeți?
De temut nu mă tem de nimeni, pentru că eu nu fac o treabă în folosul meu. Sunt un om care își sacrifică timp ca să facă o treabă pentru obște. Despre proiectele controversate ale contracandidaților, spun că mi se pare greșit să radem Gara de Est și să facem locuințe – eventual iarăși fără parcare, cum ne-am obișnuit. Văd că în alte orașe, orice clădire veche este pusă în valoare. De ce nu încercăm să transformăm gara într-un centru cultural ? Aveam în Floreasca un cinematograf, aveam în Ștefan cel Mare cinematograful Volga. Acum toate s-au transformat în săli de jocuri de noroc.
R.l: Cât de important este sprijinul unui partid politic? Ați candida ca independent?
Nu cred că aș candida ca independent. Și așa greu m-am decis să candidez, acum trei luni nu știam că voi fi candidat. Uniunea Salvați Bucureștiul este un partid la fel de nou ca și ideea mea de a candida. Noi am avut foarte puține fonduri. Eu n-am banner de-acela uriaș. Dar sunt afișate alte șapte. Am avut doar câteva pliante, pentru că nu avem bani. În schimb, semnăturile noastre au fost luate corect, sunt reale, de la oameni care mă știau, care știau cum am făcut miting ca să salvez Parcul Circului. Oamenii aceia care știau cum muncesc, oamenii aceia mi-au dat semnătura!
Dacă la Primăria Capitalei va fi ales candidatul USB, iar eu voi fi aleasă primar de sector, vom avea o relație de coordonare, pentru a asigura o continuitate a proiectelor. Lipsa de continuitate este o crimă! De exemplu pe Șoseaua Iancului s-a săpat. Oamenii de acolo au stat doi ani de zile cu pământul răscolit, nu aveau pe unde să intre în case. S-a pus pământul la loc, oamenii au răsuflat ușurați, dar acum se sapă din nou pentru metrou. Oamenii aceia sunt niște oameni sacrificați, un sector este sacrificat ! Este necesară coordonarea. Dacă la Primăria Capitalei este un arhitect cu mințile în cap, care discută cu Sectoarele, se face un plan coordonat între Sectoare, văzut de sus, de cineva care se pricepe la asta.
R.l: Ce obiective turistice din sector ați promova în fața turiștilor?
Avem trei lacuri foarte frumoase, Fundeni, Plumbuita și Tei, dar care sunt într-o mizerie cruntă. În afară de câteva viluțe făcute pe malul lor. E mare păcat, pentru că aici, odinioară, era o pădure de tei. În cadrul proiectului pe care l-am derulat, denumit “Istorie și tradiție în Lacul Tei”, am descoperit testamentul lui Grigore Ghica, care a fost domn al Țării Românești. Palatul Ghica avea un parc, o pădure de tei pe malul Lacului Tei. Când a murit, Grigore Ghica a scris în testament: “Las această zonă spre preumblare și desfătare locuitorilor orașului, fără plată”. Dar acum se construiește un parc de distracții, deja s-au tăiat copaci cu vârste venerabile, pentru această oroare de Luna Park, pe un sol mlăștinos. Nu știm când o să cadă, sperăm să nu cadă cu lume în ea. Și bineînțeles, totul va fi cu plată.
R.l: Ce soluție aveți pentru lipsa locurilor de parcare?
Să se caute beneficiarii acelor blocuri construite fără parcare, să li se ceară acele sume de bani și cu acei bani să se facă parcări subterane.
R.l: Ce propunere aveți pentru a avea un sector mai curat ?
Să se rezolve această disoluție a responsabilității. Avem în Sectorul 2 două firme care fac curat: Supercom și Rebu. Supercom mătură trotuarele cu oameni care n-au nicio responsabilitate, pentru că nimeni nu-i controlează. Ajung cu tomberoanele goale la capătul bulevardului pentru că nu iau nimic în tomberon. Iar gunoiul ajunge între cele 7000 de gărdulețe, iar pentru gunoiul dintre gărdulețe nu răspunde Supercom! O dată pe săptămână vine o mașină cu un om care stă pe o treaptă și ia sacii mari de gunoi. Dar nu are cum să intre și între gărdulețe. Mizeria rămâne acolo și șase luni. Iată cum nu se îmbină niște lucruri făcute fără cap și care duc la un oraș murdar.
R.l: Cum vă gândiți să îmbunătățiți protecția locuitorilor din sector?
Nu trebuiau date atâtea ok-uri penturu firme de jocuri de noroc. Una e la parterul blocului meu. Într-o seară, la ora 10, am ieșit afară cu câinele. În acel moment, doi indivizi ieșiseră de la sala de jocuri și se fugăreau cu cuțitele, pe motiv că unul furase un telefon celuilalt. Asta se întâmplă și nu ține de un sector anume. Dar Sectorul 2 este micul Las Vegas, între două stații de autobuz avem șase săli de jocuri de noroc! Dar n-am o mercerie, n-am o fierărie. Am în schimb săli de jocuri de noroc, făcute fără acordul Asociației de Proprietari, pentru că ei sunt proprietari separați și n-au nevoie de acordul Asociației.
R.l: Ce părere aveți despre construirea unei moschei în București? Dar Catedrala Neamului credeți că este necesară?
Eu am citit în “Bucureștiul de altădată” că exista o moschee, undeva pe malul lacului Cișmigiu sau Herăstrău. Pentru că existau și atunci turcii și tătarii noștri, care sunt cetățeni, și care au nevoie de lăcașul lor de cult. Eu știu că viitoarea Moschee este plătită de statul turc și că, în schimb, ne-au făcut o construcție pentru adăpostirea pelerinilor care se duc la Istanbul. Iar la Istanbul există mai multe biserici ortodoxe, le-am văzut cu ochii mei.
Catedrala Neamului o consider o construcție făcută în spirit ceaușist, mult prea mare, mult prea mâncătoare de bani. Avem multe biserici și multe mânăstiri în București. Nu cred că era nevoie de încă una, care să fie în concurență cu Casa Poporului ! Hai să ne uităm cum arată orașul. Circulăm cum circulăm, murdăria e atât de mare în oraș. Banii aceia nu puteau fi folosiți la ceva mai urgent ? Nu mi se pare normal să dai bani pe așa ceva. În spiritul ortodox, ideea principală este de umilință în fața lui Dumnezeu, nu de a ne trâmbița credința. Bisericile din Maramureș sunt micuțe și sunt foarte frumoase, iar oamenii se roagă foarte bine și acolo. Iar noi avem deja biserici mari și frumoase în București. Catedrala Neamului este un lucru care se face inutil, pentru a se cheltui niște bani publici.
R.l: Vă temeți de DNA? Aveți vreun dosar?
Nu am motive să mă tem. Nu am avut niciodată dosare.
R.l: Ați luat vreodată mită? Dar ați dat?
Nu am luat mită, nici n-am dat. Am lucrat în Sănătate.
R.l: Puteți fi șantajată cu ceva?
Am dus o viață umilă, nu are nimeni cu ce să mă șantajeze.
R.l: Ce avere aveți?
Am acest apartament, pe care l-am cumpărat în 1978 și l-am plătit 25 de ani. Și mai am un apartament de două camere, moștenit de la mama și de la mătușa mea, care o să fie al copiilor mei. Nu mai am mașină, pentru că a pocnit-o fiul meu anul trecut. Acum se laudă că-mi cumpără una la mâna a doua.
R.l: Ce întrebare lipsește din acest interviu ?
Nici una.
Citește și: Pe cine alegi? Interviuri cu candidații la primăriile de sector ale Capitalei
