Victoria lui Iohannis în lupta pentru Cotroceni influențează temele politice majore ale anului 2015. Principala întrebare este dacă PNL va reuși, în 2015, să preia și guvernarea sau va rămâne în Opoziție.
Pe parcursul anului 2015 sunt așteptate o serie de clarificări ale vieții politice românești, atât la nivelul exercitării puterii în stat, cât și în interiorul fiecărei formațiuni. Președintele Klaus Iohannis a fost ales cu un mesaj de schimbare a clasei politice. În aceste condiții, în centrul atenției va sta bătălia pentru guvernare între PSD, care a păstrat majoritatea după înfrângerea în prezidențiale, și PNL, ai cărui lideri au anunțat depunerea unei moțiuni de cenzură. Această bătălie va fi legată și de supraviețuirea sau nu a lui Victor Ponta în fruntea PSD. De asemenea, Traian Băsescu ar urma să își definească rolul pe scena politică, după zece ani ca președinte al României.
Klaus Iohannis l-a învins în cursa pentru Cotroceni pe Victor Ponta, cu o diferență de un milion de voturi. Votul anti-Ponta i-a oferit lui Iohannis un mandat legat de respectarea independenței justiției, orientarea euro-atlantică sau introducerea votului prin corespondență. Însă, noul președinte are în față o serie de obstacole de natură juridică și politică. Pe de o parte, are un proces de incompatibilitate pe rol la Înalta Curte. În cazul unui verdict negativ, părerile juriștilor sunt împărțite legat de pierderea sau nu a mandatului. Însă, chiar dacă s-ar găsi portițe juridice pentru rămânerea la Cotroceni, prestația sa ar putea fi contestată.
Scenariul coabitării
Pe de altă parte, la momentul actual, Iohannis nu are majoritate parlamentară, ceea ce poate fi un obstacol major în calea îndeplinirii obiectivelor politice. Situația din Legislativ îi oferă lui Iohannis două posibile răspunsuri. Primul scenariu ar fi coabitarea cu premierul Victor Ponta, care poate prezenta o serie de complicații. Deja Iohannis a avut două întâlniri la Cotroceni cu Victor Ponta, una fără agendă publică, iar cealaltă dedicată bugetului de stat și fondurilor pentru apărare. Un asemenea comportament poate fi justificat instituțional, dar poate ridica semne de întrebare propriilor alegători. Este de așteptat ca lucrurile să se complice atunci când vor trebui luate decizii cu greutate. De exemplu, numirea noului șef al DIICOT, în condițiile în care Alina Bica este suspendată din magistratură și și-a dat demisia din funcţie. Potrivit legii, procurorul-șef al DIICOT este numit de președinte la propunerea ministrului Justiției, post deținut în prezent de social-democratul Robert Cazanciuc. Un compromis cu PSD îi poate aduce președintelui prejudicii de imagine. Absența unui compromis poate bloca numirea. La fel de delicată se poate dovedi situația și în privința numirii noului șef al SIE, după demisia lui Teodor Meleșcanu. Potrivit Constituției, propunerea făcută de președinte trebuie aprobată de Parlament, unde PSD are, încă, majoritatea.
În scenariul coabitării, arma principală a lui Iohannis ar fi presiunea publică asupra majorității, procedeu care a dus, până acum, la respingerea legii amnistiei sau la aprobarea unor solicitări ale DNA de urmărire penală în cazurile unor parlamentari. Rămâne de văzut dacă această strategie va mai fi eficientă atunci când PSD va trebui să voteze împotriva propriilor interese electorale, de exemplu pentru introducerea votului prin corespondență, cunoscută fiind lipsa de popularitate a social-democraților în rândul românilor din diaspora. Deja Parlamentul a respins un proiect în acest sens, în schimbul promisiunii că o comisie specială va elabora alt act normativ.
Calculele moțiunii PNL
Un alt scenariu ar fi schimbarea majorității parlamentare, proclamată declarativ de Klaus Iohannis. Nici această operațiune nu este lipsită de riscuri. Pe de o parte, PSD are o majoritate solidă – 377 de voturi, față de cele 287 necesare. Dizlocarea a aproape 100 de parlamentari poate fi complicată și presupune negocieri cu formațiuni precum UNPR sau UDMR, ceea ce va duce la un alt compromis.
Pe de altă parte, preluarea guvernării nu depinde exclusiv de președinte, ci și de voința și de capacitatea de negociere a liderilor noului PNL. Unii lideri ai PNL consideră că trebuie folosit valul de la prezidențiale pentru a strânge o majoritate care să dărâme Guvernul la reluarea sesiunii parlamentare, în februarie. Orice altă strategie poate provoca deza-măgiri în rândul propriului electorat. Alți lideri ai partidului consideră că PNL riscă enorm mergând pe scenariul unei majorități „cârpite“, în condițiile în care partide precum UNPR sau UDMR s-ar putea alătura PNL, dar ar putea schimba, din nou, tabăra, atunci când interesele le-o vor dicta. Scenariul alegerilor anticipate, invocat de lideri ai PNL este greu de pus în practică, fiind greu de crezut că parlamentarii vor vota pentru încetarea mai rapidă a propriilor mandate. O altă variantă ar fi preluarea puterii în 2016, în cazul unei victorii la parlamentare.
Strategia opoziției este complicată și de faptul că fuziunea dintre PNL și PDL s-a realizat doar pe hârtie, prin protocolul validat de tribunal în octombrie. Abia astăzi, liderii celor două partide vor avea o reuniune dedicată modului în care se va petrece, concret, fuziunea.
Supraviețuiește Ponta?
Dacă PNL nu va avea forța de a trece o moțiune de cenzură prin Parlament, nu înseamnă automat că Victor Ponta va supraviețui la Palatul Victoria. El poate fi debarcat de propriul partid, iar o altă variantă ar fi să demisioneze dacă va fi acuzat în dosarul votului din diaspora. În bătălia internă pentru șefia PSD, programată pentru luna martie, Ponta se va confrunta cu nemulțumirile din partid, provocate de pierderea prezidențialelor și de multiplicarea dosarelor baronilor locali ai PSD. Pe de altă parte, Ponta este avantajat față de predecesorii săi, debarcați de partid după pierderea prezidențialelor. La momentul sacrificării, Năstase era președintele Camerei, iar Geoană conducea Senatul. În schimb, Ponta este premier, ceea ce îi permite împărțirea fondurilor guvernamentale. Debarcarea lui Victor Ponta din fruntea PSD poate atrage și pierderea funcției de premier, fie prin retragerea sprijinului politic, fie prin retragerea unor partide din coaliție. Însă, PSD ar pierde puterea executivă. Este greu de crezut că, odată „executat“ Ponta, Iohannis va numi tot un premier de la PSD.
O altă temă a anului 2015 va fi „reforma“ PSD. Dacă în trecut, tema era preluată de opozanții candidatului învins, care începeau cu debarcarea acestuia, acum Ponta a acaparat subiectul. Ponta și Dragnea au cerut ca președinții consiliilor județene să nu mai poată fi lideri de filiale, invocând separarea funcțiilor administrative de cele politice. În numele acestui principiu, Ponta a promis chiar că el, personal, va alege între funcția de lider al PSD și cea de premier.
Pe de altă parte, Ponta a propus ca persoanele urmărite penal să fie suspendate din partid.
O asemenea propunere ar lovi în baronii locali ai PSD. Mai mult, Liviu Dragnea ar dori să preia șefia partidului, dar acest plan se poate lovi de problemele juridice pe care le are, el fiind trimis în judecată în dosarul fraudării referendumului din 2012. În ciuda disponibilității declarative de a face un pas înapoi, Ponta pare hotărât să rămână la butoanele guvernului și partidului. Totuși, el are și un plan de rezervă. Deja unul dintre apropiații săi, Sebastian Ghiță, a demisionat din PSD cu intenția de a forma un nou partid.
Rolul lui Traian Băsescu
Un alt mare semn de întrebare este legat de rolul pe care îl mai poate juca Traian Băsescu, după ce a fost, timp de zece ani, președinte al României. Băsescu a vorbit despre înscrierea în PMP după terminarea mandatului, dar a evitat să meargă la sediul partidului, în 22 decembrie, când era așteptat de liderii formațiunii. Lipsa de grabă în implicare a alimentat scenariile potrivit cărora Băsescu ar pregăti schimbări radicale pentru Congresul PMP din luna martie.
Marea problemă a fostului președinte este modul în care se va raporta la Elena Udrea, pe care a sprijinit-o în timpul campaniei pentru Cotroceni. Însă, susținătorii săi o consideră nepotrivită pentru rolul de reformatoare a clasei politice.
Misiunea lui Traian Băsescu și a PMP va fi îngreunată și de planurile Monicăi Macovei de a înființa a un nou partid.
Așa cum au demonstrat alegerile prezidențiale, cele două formațiuni se adresează aceluiași electorat.
