Avalanșa de propuneri de reducere a unor taxe, impozite și contribuții, multe dintre ele cu bătaie până în 2019, cuprinsă în proiectul de Cod Fiscal prezentat ieri de Guvernul Ponta, trebuie privită și din perspectivă politică.
Să nu uităm, în primul rând, că anul 2016 (în care ar urma să scadă TVA, accizele la carburanți și băuturi alcoolice și ar fi eliminat impozitul pe venituri din dividende) este un an cu două rânduri de alegeri: locale și parlamentare. Cu alte cuvinte, promisiunea făcută acum de premierul Ponta sună astfel: dacă mă mențineți la guvernare până în 2016 și mai încolo (măcar până în 2019), veți avea mai mulți bani la salariu și la pensie, veți plăti contribuții mai mici și, implicit, vă va crește nivelul de trai! Cui se adresează premierul? Electoratului și, implicit, colegilor de partid și partenerilor de guvernare.
La urma urmei, includerea în Codul Fiscal a măsurilor enumerate ieri cu mare tam-tam nu înseamnă și garanția că ele se vor aplica. Nimic nu împiedică Executivul să amâne sau chiar să desființeze, ulterior, printr-o ordonanță de urgență, toate aceste reduceri de taxe și impozite.
Conservarea funcției de la Palatul Victoria
Victor Ponta știe foarte bine că va rămâne în fruntea Guvernului și a PSD atât timp cât are ce oferi colegilor și, respectiv, aliaților săi de la UNPR și PC. Să ne amintim că, în cadrul ședințelor furtunoase de după eșecul de la prezidențiale, Ponta le-a vândut social-democraților iluzia că ar deține „rețeta“ pentru a ieși învingători în alegerile din 2016.
„Eu așa cred că putem să câștigăm cu adevărat alegerile parlamentare și locale: guvernând bine și schimbând ceea ce e de schimbat la noi“, spunea premierul și după ultima ședință a Comitetului Executiv al PSD, de la Sinaia.
Partea cu schimbarea în partid este „în lucru“, dacă ne uităm la intențiile de modificare a Statutului PSD, dar și a legii electorale, astfel încât baronii locali să-și piardă puterile, iar corupții să fie suspendați sau chiar excluși. În contrapartidă la toate aceste măsuri de curățenie pe care trebuie să le accepte, social-democrații ar urma să se bucure în continuare de beneficiile puterii (a se înțelege aici bani pentru consilii județene și primării, plasarea unor oameni în anumite funcții etc.).
Partea cu „buna guvernare“ – mult mai dificil de realizat (mai ales dacă analizăm „performanțele“ înregistrate de Guvernele Ponta în mai bine de doi ani și jumătate de exercitare a puterii), dar mult mai ușor de promis în discursuri publice – este ceea ce încearcă acum premierul să pună pe tapet. Practic, el transmite celor din PSD, UNPR și PC că le poate câștiga bătăliile din 2016, deoarece are în tolbă o serie de măsuri pe care electoratul nu le poate refuza. Evident, pentru ca acest lucru să se întâmple, atât social-democrații, cât și progresiștii și conservatorii trebuie să rămână strâns uniți în jurul lui Ponta, lucru ce trebuie subliniat acum, când se înmulțesc zvonurile despre o posibilă reorientare spre PNL a unor oameni din UNPR și PC.
Sabotarea opoziției
Pe lângă preîntâmpinarea unor plecări masive din PSD, UNPR și PC, premierul mai vizează un lucru cu această avalanșă surprinzătoare de propuneri de relaxare fiscală: să dea o lovitură de imagine opoziției.
Practic, noul Cod fiscal al Guvernului Ponta este aruncat în spațiul public, spre dezbatere, cu doar zece zile înainte de PNL să-și prezinte propriul program de guvernare. În cazul în care unele măsuri ar coincide, actuala putere va putea spune oricând că opoziția s-a inspirat de la Guvern.
