În încercarea sistematică și tot mai agresivă de a îngreuna, dacă nu chiar bloca, lupta anticorupție și de a slăbi încrederea populației în sistemul de justiție, tocmai când pe agenda procurorilor și judecătorilor se „înghesuie“ nume din ce în ce mai grele, PSD și partenerii săi de guvernare și-au găsit aliați și în rândul magistraților.
Mai mulți senatori, în frunte cu președintele Camerei Superioare, au avut, miercuri, o întâlnire cu reprezentanții Asociației Magistraților din România, Asociației Procurorilor din România și ai Uniunii Naționale a Judecătorilor din România. Prilej tocmai bun pentru ca Tăriceanu să deplângă soarta premierului Ponta și să vorbească, iar, despre implicarea serviciilor secrete în activitatea autorităților judiciare.
„Pe baza unor suspiciuni rezonabile, un procuror de caz atribuie prim-ministrului calitatea de suspect, ceea ce declanşează o reacţie publică. (…) O astfel de calitate de suspect, cuplată cu oprobiu public, cu critici care mai de care, poate să se concretizeze fie prin demiterea premierului, fie prin demisia acestuia. O astfel de situaţie poate să declanşeze o criză politică“, a declarat președintele Senatului. Tot acesta a concluzionat: democrația „pare să fie înfrântă câteodată numai pe baza unor suspiciuni rezonabile, care să nu se confirme“, iar pentru evitarea crizelor politice ar trebui introdus „un sistem suplimentar de filtre“. Substratul declarațiilor lui Tăriceanu este limpede dacă ne uităm la puzderia de proiecte legislative prin care actuala putere vrea să ajusteze Codurile Penale, inclusiv în sensul îngreunării dispunerii măsurilor preventive (să se facă pe bază de „indicii temeinice“, nu de „suspiciuni rezonabile).
Cât despre serviciile secrete, șeful Senatului a reluat teoria celor trei paliere pe care s-ar realiza implicarea acestora: posibili ofițeri acoperiți în interiorul autorității judecătorești, participarea directă a SRI la anchetele Parchetului General și ale DNA, respectiv detașarea unui număr mare de ofițeri ai SRI la DNA și ANAF.
În pledoaria sa, Tăriceanu a găsit susținere din partea Gabrielei Baltag, președintele Asociației Magistraților din România (AMR), care a invocat bugetele generoase alocate serviciilor. „Dacă (justiția – n.r.) ar fi primit o parte din bugetele pe care le-au primit serviciile, probabil că astăzi am fi putut să vorbim de alte condiții“, a spus Baltag.
În cele din urmă, la încheierea întrevederii cu reprezentanții magistraților, Tăriceanu a anunțat că va organiza un grup de lucru în Parlament care să preia propunerile reprezentanților magistraților, inclusiv în ceea ce privește „problemele legate de ceea ce ar părea să fie mai delicat“.
Cine și în numele cui vorbește
Șefa AMR, Gabriela Baltag, s-a mai plâns, miercuri, de modul în care sunt numiți și promovați procurorii DNA și DIICOT (care nu ar da examene „foarte serioase“, precum dau judecătorii), dar și de salariile mai mari de care ar beneficia anchetatorii. „Salarizarea este cu încă jumătate din salariul judecătorului. Are mai mult procurorul. Deci urmărirea penală este superioară judecăţii, (…) e un lucru pe care trebuie să-l sistăm“, a susținut Baltag.
Aceasta a fost însoțită la întâlnirea cu Tăriceanu de către Viorica Costiniu, președintele de onoare al AMR, dar și de judecătoarea Andreea Ciucă. De menționat că Asociația reprezintă circa 100 de magistrați din numărul total de aproximativ 8.000 și că aceleași personaje care au cerut miercuri sprijinul lui Tăriceanu și al Senatului au lipsit la ședința de luni a Consiliului Superior al Magistraturii în care s-a discutat tocmai reclamația lor (potrivit căreia SRI i-ar urmări pe magistrați, iar aceștia s-ar simți amenințați). Reamintim că, luni, la CSM (singura instituție abilitată, într-un stat de drept, să gestioneze justiția și să-i apere independența) s-a dezbătut raportul Inspecției Judiciare pe tema „pericolului“ SRI, iar 18 din cei 19 membri ai Consiliului nu au găsit ori denunțat abuzuri ale serviciului de informații. Singurul care a cerut „condamnarea“ SRI a fost judecătorul Norel Popescu, interceptat de SRI la solicitarea DNA, cu mandat de la judecător, în dosarul baronului PSD de Mehedinți, Adrian Duicu (dosar în care se vorbea și de trafic de influență în cabinetul premierului Ponta).
Se pune, atunci, întrebarea legitimă: de ce reprezentanții magistraților nu s-au dus la CSM să-și apere cauza, dar au preferat să meargă la politicieni, adică la președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu? Să aibă, oare, vreo legătură cu „respectul“ pe care acesta l-a dovedit, pe când era premier, față de sistemul de justiție (vezi episodul „bilețelul roz“, prin care îi cerea lui Traian Băsescu să vorbească la Parchet despre dosarul lui Dinu Patriciu)? Sau cu perseverența pe care a dovedit-o Senatul, cu Tăriceanu în frunte, când a fost vorba de blocarea sau îngreunarea unor anchete penale (cazurile Varujan Vosganian și Dan Șova)?
Lucrurile capătă noi perspective dacă ne amintim și că soțul Vioricăi Costiniu, fost judecător-președinte de secție la ICCJ, a fost condamnat definitiv la 4 ani de închisoare cu suspendare pentru corupție, în dosarul în care a fost condamnat și senatorul PSD Cătălin Voicu.
La rândul său, Gabriela Baltag se află în plină acțiune disciplinară la CSM, deoarece ar fi încălcat deontologia profesională prin implicarea în așa-numitul „Rarinca Gate“. Anul trecut, ea a acuzat, prin Viorica Costiniu, faptul că SRI ar fi organizat un atentat la viața ei tăindu-i frânele de la mașină. Surse judiciare ne-au declarat că, de fapt, ar fi fost vorba de rosături de șoareci.
Context și atacul la judecătorii Curții Constituționale
În paralel cu scandalul pe care Costiniu, Baltag et Co. încearcă să-l amplifice (și, potrivit unor surse, chiar să-l exporte, cu ajutorul lui Victor Alistar, director al Transparency România), Parchetul General – condus de Tiberiu Nițu – a declanșat ancheta împotriva celor șase judecători de la Curtea Constituțională care au invalidat referendumul din 2012 pentru demiterea președintelui Traian Băsescu.
Specialiștii consultați de „România liberă“ consideră că ancheta ar avea rostul atât al intimidării, cât și al decredibilizării CCR, în eventualitatea în care cele 22 proiecte de modificare a legislației penale ar fi atacate la Curte și declarate neconstituționale.
Dacă amendamentele formulate de parlamentarii PSD, UNPR, PC și PLR ar fi operate în Codul Penal și Codul de Procedură Penală, lupta anticorupție ar fi practic anihilată, iar personaje-cheie precum Victor Ponta, Dan Șova și Sebastian Ghiță, alături de mulți baroni locali din toate partidele, ar scăpa de dosare penale și de posibila confiscare a averilor dobândite nelegal. Prejudiciile din toate dosarele de corupție deschise în ultimele 12 luni depășesc 2 miliarde de euro.
În ciuda prejudiciilor tot mai mari din dosarele de corupție, unele instituții ale statului sunt mai puțin preocupate de recuperarea sumelor cu pricina, cât de îngreunarea muncii depuse de anchetatori. De reținut că, însumat, prejudiciul din toate dosarele de corupție deschise în ultimul an depășește 2 miliarde de euro.
