Jurnalistul Horațiu Pepine, de la Deustche Welle, a atras atenția, într-un comentariu, că, în cazul acuzației de plagiat a lucrării de doctorat a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, ne aflăm în fața unei campanii de PR care ”se adresează, de astă dată, celor mai inteligenți cititori: acuzația de plagiat ar putea fi adevărată, (se consimte, iată!) dar ea servește ”forțelor întunecate”, care doresc stoparea acțiunii anticorupție”.
El a remarcat că ”nimeni nu a cerut ca teza să fie examinată de CNATDCU și nu i-a pretins acuzatei să declanșeze ea însăși procesul de verificare. Acest dezinteres față de dovezi, față de adevărul faptelor, este primul indiciu că ne aflăm în fața unei acțiuni de pură propagandă acoperitoare. Sau, dacă vreți, că asistăm la o acțiune bine coordonată de ”public relations”. A doua mișcare a fost, aparent, mai subtilă, căci actorii pe care îi avem în vedere au sugerat că, eventual, probele i-ar interesa, dar că, din păcate, ele nu ar fi de găsit. Nimeni nu le-ar fi văzut, ceea ce înseamnă că sunt pure invenții. Probele există însă, au fost publicate, au circulat și circulă încă pe internet și se găsesc de fapt la dispoziția oricui, dar e necesar pentru asta să faci un minim efort personal. Revenind la cei angajați în dezbaterea publică, ziariști sau neziariști, observăm a treia mișcare tipică unei acțiuni de propagandă: discreditarea, prin tot felul de insinuări calomnioase, a celor care ar susține sau ar evoca măcar varianta plagiatului. Exact la fel se petreceau lucrurile când Traian Băsescu se afla în miezul puterii politice. Cei care criticau cu argumente valide metodele și conduita președintelui Băsescu erau supuși unei insistente campanii de discreditare”.
Kovesi a declarat că, “recent, am văzut mai multe încercări de ridiculizarea a luptei anticorupţie, pentru ca această să pară nesemnificativă. Şi care este problema dacă eşti anchetat de procurori? Este la modă să fii anchetat de DNA. Este adevărat că uneori aceste atacuri sunt lansate de persoane cu funcţii extrem de înalte. Dar nici eu, nici alţi procurori, nu ne simţim deloc intimidaţi de aceste atacuri, în special pentru că se bazează pe acuzaţii false.” …. citește mai departe aici …
Totodată, Pepine a mai scris că, practic, această campanie de PR se bazează pe faptul că ”probele nu ar exista sau ar fi greu de găsit, ceea ce le-ar face din start suspecte și, în fine chiar dacă așa-numitele probe ar exista ele sunt furnizate de persoane lipsite de credibilitate. Cei care nu sunt deja decredibilizați vor trebui discreditați de aici înainte în așa chip, încât nimeni să nu mai aibă curajul de a redeschide subiectul. La limită și în anumite contexte, se poate conceda că probele plagiatului sunt valide, dar se atrage atenția că ele slujesc unei cauze rele”.
Citiți comentariul integral aici.
