Ministrul Economiei, Mihai Tudose, este suspectat că și-ar fi plagiat lucrarea de doctorat. Printre persoanele pe care Tudose le-ar fi plagiat se numără și Traian Băsescu și Ion Iliescu, scrie Centrul Român pentru Jurnalism de Investigații.
Astfel, pentru circa o treime din lucrarea de doctorat a ministrului Economiei, Comerţului şi Turismului există suspiciunea de plagiat. Există şi alte încălcări ale rigorilor academice: un paragraf plagiat se repetă de patru ori în lucrare, iar foarte multe trimiteri din notele de subsol sunt „în fals” – la paginile respective, autorii vorbesc despre cu totul altceva.
Citește și: Gabriel Oprea, suspect de plagiat și că a obținut doctoratul înainte de termen
Potrivit sursei citate, circa 50 de pagini ar fi plagiate, fie cuvânt cu cuvânt, fie prin reformulări minore, din altă lucrare de doctorat, susţinută, cu un an mai devreme, de comisarul-şef Radu Andriciuc, la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.
Din doctoratul comisarului-şef s-ar fi copiat inclusiv părţi din concluzii, câteva anexe şi chiar o secţiune din bibliografie. Numele lui Andriciuc şi lucrarea acestuia nu apar deloc în doctoratul lui Tudose, nici la notele de subsol, nici la bibliografie.
Alţi autori pe care Tudose i-ar fi plagiat sunt: Liviu Mureşan, Septimiu Caceu, Grigore Alexandrescu şi Gheorghe Văduva, George Dediu şi Alexandru Manafu, dar şi conducătorul său de doctorat, generalul Constantin Onişor, şeful Şcolii Doctorale de la Academia Naţională de Informaţii.
Pe aceeaşi listă, mai apar doi foşti preşedinţi. De pe blogul lui Ion Iliescu ar fi fost preluate, prin reformulare, părți dintr-un discurs ţinut de acesta la Istanbul, în 2008, iar de la Traian Băsescu, fragmente dintr-un mesaj introductiv postat înaintea lansării Strategiei Naţionale de Apărare a României din 2007.
Citește și: Teza de doctorat a lui Ponta CONSTITUIE un PLAGIAT VĂDIT – raportul juriştilor
„Nu am plagiat şi, în al doilea rând, eu nu am luat de la Iliescu sau Băsescu, ci de la preşedinţi”, a fost explicaţia lui Tudose.
Din Strategia propriu-zisă sunt preluate integral mai multe paragrafe sau chiar pagini, din nou, fără a se menţiona acest lucru. În câteva dintre situaţiile de mai sus (Alexandrescu, Dediu, Manafu), lucrările autorilor sunt menţionate, însă doar în bibliografie.
„Trebuie văzut dacă citarea se justifica în context, dacă se prelua ceva valoros. Poate fi preluare de descriere, nu de idei. Nu este o metodă chiar ortodoxă, dar se practică”, a susţinut Constantin Onişor, îndrumătorul de doctorat al lui Tudose.
