Amenințarea lui Codrin Ștefănescu cu o contramanifestație nu este o noutate în arsenalul FSN-PSD. În 28 ianuarie 1990, PNL și PNȚCD au organizat o manifestație în care cereau FSN, care devenise organ de stat, să își respecte promisiunea de a nu participa la alegeri. FSN a organizat o contramanifestație, care a avut ca efect asediul sediilor partidelor de opoziție. Susținătorii FSN au venit înarmați cu bâte.
Nu este prima dată când PSD folosește, în ultimele zile, lozincile lui Ion Iliescu din anii 1990 pentru a închide gura opozanților. Președintele PSD, Liviu Dragnea a vorbit despre prezența președintelui Ioahnnis la miting ca despre o „mineriadă” și despre ”începutul unei lovituri de stat”. Tocmai cu astfel de argumente și-a atacat Ion Iliescu adversarii, catalogați despre „golani” în 1990, afirmând că ei sunt „adăpați” pentru a participa la manifestații. De fapt, Iliescu a evitat să discute pe fond revendicările manifestanților, care cereau ca foștii nomenclaturiști să se retragă din viața publică. Fostul președinte a preferat atacurile la persoană și manipulările, brevetând un model care este urmat și astăzi de discipolii săi. „Mai îngrijorător este însă faptul că se încearcă, pe această cale, substituirea nedemocratică a votului popular exprimat cu voința și interesele unor grupuri minoritare, utilizându-se ca instrument presiunea străzii”, afirma Iliescu pe 6 mai 1990, deși alegerile nici nu avuseseră loc.
Pe linia trasată de Ion Iliescu mergea și presa pro-FSN a vremii, alimentând teza unei lovituri de stat, deși oamenii își exprimau doar un punct de vedere. „Ei bine, dictatura străzii încearcă să se substituie în ritm de chitare unor organisme fragile ale democrației care abia se înfiripă, organisme inexperimentate, măcinate deja de pasiuni interesante, capabile (de ce nu?) și de reculuri”, scria în 23 mai 1990, Cristian Antonescu în „Adevărul”.
Nu lipsea nici portetizarea în culori negre a manifestanților. „Confuzia politică, degringolada, drogurile şi viaţa de moravuri uşoare, deturnarea unei părţi a tineretului de la adevărata lui menire tinerească, specularea unor sloganuri şi a unor surogate de promisiuni – iată cu ce ne-au «pricopsit» PNȚCD și PNL”, scria Geo Ciolcan, în ziarul „Azi”, pe 24 mai 1990.
În aceste condiții, nu este de mirare că în iunie 1990 atât televiziunea publică dar și ziarele pro-FSN au acordat spații largi mărturiilor unor mineri, potrivit cărora ar fi găsit valută dar și arme la sediile opoziției. ”Am găsit la PNŢ droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată, tipărit bani la PNL”, afirma un miner, potrivit TVR.