Condițiile din închisorile din România sunt similare celor din locurile de detenție din Rusia și Pakistan, arată un studiu al CEJISS (Central European Journal of International and Security Studies – Jurnalul Central European de Studii Internaționale și de Securitate).
CEJISS – un “forum pentru cercetări ale unor teme internaționale și de securitate”, după cum se recomandă – este localizat în Cehia, la Praga, și publică studii academice ale unor cercetători recunoscuți în domeniile lor. Organizația editează o publicație trimestrială, iar numărul 3/2016 al acesteia se intitulează “Sfârșitul democrației? Raport special despre democratizare în România” (facsimil 1). Trei dintre articolele din acest număr al publicației CEJISS tratează chestiuni referitoare la România (facsimil 2).
„Radicalizarea infracțională“ în penitenciar
Unul din cele trei articole menționate anterior se numește “Radicalizarea infracțională, religioasă și politică în închisori. Analiza cazurilor României, Rusiei și Pakistanului, 1996 – 2016” (facsimil 3). Studiul este semnat de către cercetătorii Siarhei Bohdan și Gumer Isaev.
În preambulul articolului, autorii își declină intenția: “Sistemul penitenciar este destinat să corecteze și să facă mai bună o persoană care a comis o infracțiune – sub influența oricărei ideologii sau a nici uneia. Cu toate acestea, uneori, închisoarea devine vehiculul pentru «cariere» penale și ideologice radicale. Acest articol prezintă o încercare de reinterpretare și reaplicare a unor concepte ale teoriei etichetării, dezvoltată de sociologi, pentru a analiza o chestiune de științe politice: relația dintre sistemele penale și structurile de guvernare. Acest studiu chestionează cum și ce măsuri luate de către autoritățile de stat pentru a pedepsi infracțiuni pot contribui, de fapt, la creșterea intensității și amplorii actelor penale. Această lucrare implementează o metodologie comparativă și examinează România (din punct de vedere infracțional), Rusia (infracțional/ideologic) și Pakistan (ideologic), pentru a măsura nivelul de radicalizare/recidivă din închisorile din aceste state”.
Formal, închisorile românești sunt europene din 1991
Unul din capitolele studiului menționat se referă strict la “Condiții generale în închisori și sistemul penitenciar” din România, după cum și arată numele capitolului. Conform acestui capitol, “Principala instituție cu atribuții penitenciare din România este Administrația Națională a Penitenciarelor, care se află sub supravegherea Ministerului Justiției.
În prezent, România are aproximativ 45 de închisori și centre de detenție, din care 16 de maximă securitate. Pentru a evidenția cele mai importante etape în formarea sistemului penitenciar românesc modern, avem nevoie să arătăm care au fost factorii care au jucat un rol crucial în evoluția sa. În opinia noastră, evenimentul cheie în procesul de transformare a sistemului penal din România a fost transferul acestei activități din subordinea Ministerului Afacerilor Interne în cea a Ministerului Justiției încă din 15 ianuarie 1991. Acest pas a fost în concordanță cu standardele din țările democratice ale Europei de Vest. Transferarea controlului închisorilor de la Ministerul de Interne către Ministerul Justiției a fost un indiciu că închisorile au devenit instituții sociale pentru a rezolva probleme practice, mai degrabă decât instituții punitive menite să descurajeze și să pedepsească”.
Noul Cod de Procedură Penală, prea puțin
Un pas și mai important înspre îmbunătățirea condițiilor din penitenciare a fost făcut abia 23 de ani mai târziu, consideră autorii studiului CEJISS. “Un proces important în dezvoltarea sistemului penal românesc a început pe 1 februarie 2014, când a intrat în vigoare noul Cod de -Procedură Penală, considerat chiar mai important decât Codul Penal, evaluat ca o «lucrare de control» a democrației. Noul Cod românesc de Procedură Penală a fost adoptat pentru a corespunde standardelor impuse de Convenția europeană a drepturilor omului. Totuși, speranța că sistemul de justiție din România se alătura, astfel, celor din statele UE, a fost prematură.”, notează Bohdan și Isaev.
Aceștia adaugă: “Conform datelor statistice, numărul persoanelor condamnate a crescut dramatic după prăbușirea comunismului în România. Trei explicații–cheie au fost vehiculate de către instituțiile românești și mass media pentru a explica Uniunii Europene creșterea populației din închisori între 1991 și 2016: 1. accentuarea comportamentelor infracționale care au însoțit tranziția la o economie de piață; 2. creșterea duratei de detenție pentru pedepsele maxime; 3. absența pedepselor alternative, non-privative de libertate.”.
Prea multe pedepse cu închisoarea
Autorii studiului au insistat asupra motivelor pentru care sistemul penitenciar românesc este suprapopulat. “Cu alte cuvinte, logica de lucru este că perioada de tranziție – trecerea de la o planificare centralizată la o economie de piață – a generat mai multe activități infracționale și mai mulți infractori. Reacția judiciară a României la această creștere a fost o platformă de descurajare, care a crescut pedepsele minime obligatorii pentru anumite infracțiuni. Astfel, închisorile au devenit arhipline iar acest lucru s-a întâmplat într-un moment în care au avut loc reduceri bugetare masive. În consecință, sistemul penitenciar nu a putut face față suprapopulării.”, descriu Bohdan și Isaev situația.
“Iar ca situația să stea și mai rău, România încarcerea-ză aproape toți condamnații și oferă puține alternative non-privative de libertate. Astfel, sistemul penitenciar suprasolicitat devine și înapoiat, întrucât toate infracțiunile – de la furturi mărunte la crimă – sunt pedepsite cu o anumită formă de încarcerare și detenție. În cifre, populația din închisoare la nivelul anului 1989 se situa pe la 29.000 de persoane. Până în 2001, însă, numărul celor închiși a sărit la 50.000. -Această creștere a avut un impact negativ asupra condițiilor de detenție, care sunt adesea criticate pentru lipsa de -echipamente adecvate de igienă, medicale și programe penale moderne de reabilitare socială.”, adaugă cerce-tătorii.
CEDO, 29 de decizii -defavorabile României
Deși, din 2001 încoace, autoritățile au făcut eforturi pentru a reduce numărul persoanelor încarcerate (care a ajuns, în 2016, la 28.062 de prizonieri), gradul de recidivă nu s-a diminuat. “Scăderea numărului de deținuți nu a oprit radicalizarea persoanelor încarcerate, ba chiar s-a observat o tendință contrară, care nu a scăpat atenției UE: penitenciarele continuă să fie puternic criticate de către autoritățile europene și activiști pentru drepturile omului.”, scriu autorii articolului din jurnalul CEJISS.
Mai mult decât atât, însă, UE nu s-a limitat doar la a critica sistemul penitenciar românesc, ci a și emis sancțiuni. “Suprapopularea închisorilor și condițiile improprii de detenție au adus 29 de decizii defavorabile României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, iar țara se află sub amenințarea unei decizii-pilot din cauza unor încălcări repetate ale Cartei europene a drepturilor omului. În conformitate cu rapoartele Asociației pentru apărarea drepturilor omului în România, Comitetul Helsinki și ale Asociației pentru drepturile omului și a persoanelor private de libertate, cele mai multe închisori din România erau supraaglomerate și aveau condiții inadecvate, inclusiv îngrijire medicală insuficientă, mâncare de calitate proastă, mucegai în bucătării și celule, personal insuficient, un număr prea mic de băi, igienă precară, insecte, un număr prea mic de medici (ba chiar lipsa psihologilor și psihiatrilor în unele penitenciare), lipsa activității și activități educaționale inadecvate.”, scriu Bohdan și Isaev.
Alarme în serie de la UE
Sistemul penitenciar din România a “beneficiat” și de vizitele unor oficiali europeni. “O delegație a Comitetului anti-tortură al Consiliului Europei a vizitat penitenciarele din România în 2014 și a adunat informații despre bătăile primite către deținuți de la forțele speciale de intervenție. Ministrul român al Justiției a recunoscut, foarte recent, că a mințit CEDO în legătură cu securizarea fondurilor pentru noi investiții în penitenciare.”, menționează studiul citat.
În plus, există și alte pericole: “Supraaglomerarea, precum și unele probleme conexe, cum ar fi lipsa de intimitate,
pot crește, de asemenea, gradul de violență, dar și pe cel de radicalizare/recidivă. Unul dintre cele mai clare exemple ale acestei situații este numărul tot mai mare de revolte în închisori (cel puțin șase revolte în închisoare au izbucnit în 2016 din cauza condițiilor precare de detenție), ceea ce ilustrează condițiile de trai proaste.”.
Este, deci, firesc ca gradul de recidivă să fie uriaș, după cum spune articolul CEJISS: “Procentul de recidivă este în jur de 54%, fapt care demonstrează eșecul politicii penală în România. Există mai mulți factori care împing un fost deținut să se întoarcă la un comportament infracțional, dar unul iese în evidență ca fiind sistemic, deși ar putea fi evitat: oportunitatea de reintegrare socială post-detenție. (…) Mai mult, a crescut numărul celor recrutați în închisoare pentru a face parte din bande infracționale (…), care exploatează săraci și deținuți vulnerabili pentru a-i coopta nu doar în închisori, ci și în libertatele din România. Iar asta este mai mult decât o problemă locală sau națională, deoarece multe bande se implică în infracțiuni de trafic de arme și de droguri în toată Europa.”.
Și mai grav pentru democrație este că, arată Bohdan și Isaev, în detenție ajung și nevinovați. “Există și o altă parte a poveștii despre sistemul de justiție din România: sunt suspiciuni grave că România continuă să utilizeze sistemul său penal în dispute politice, pentru a închide critici ai Guvernului și a-i intimida pe alții. Acest lucru este periculos, deoarece are potențialul de a transforma cetățeni care respectă legea în infractori în România pentru fapte care nu sunt considerate penale în alte state ale UE și, astfel, să deterioreze relațiile cu alți membri ai UE prin utilizarea necorespunzătoare și sistemică a Mandatului european de arestare pentru urmărirea disidenților politici. Astfel, România nu dispune de un arbitru adevărat și neutru, situat deasupra clasei politice.”, încheie cercetătorii capitolul despre sistemul penitenciar din România.
Încarcerările politice, analizate
Pentru autorii studiului CEJISS, există un punct comun al condițiilor de detenție din penitenciarele românești, rusești și pakistaneze: “Penitenciarele nu sunt populate doar cu infractori, ci și cu cei care contestă un sistem nedrept de Justiție sau care, accidental și fără nici o vină, devin victime ale sistemului nedrept de Justiție. În documentarea pentru acest articol, au fost descoperite mai multe exemple de persoane încarcerate din motive politice. Acest lucru este similar în toate cele trei cazuri cercetate: România, Rusia și Pakistan.
Condițiile de detenție, asprimea, practicile inumane, abuzive și umilitoare ale personalului închisorii, împreună cu alte privațiuni, nu reabilitează infractorii, ci ascund lipsa unor strategii eficiente, instrumente și resurse pentru ca infractorii să revină la comportamente sociale acceptate”.
