Curtea de arbitraj de la Paris a stabilit că firma Salini-Impregilo, constructorul autostrăzii ”scufundate” Sibiu – Orăștie este îndreptățită la plata suplimentară a 83 de milioane lei. Această decizie a fost luată chiar dacă statul român le-a dat italienilor 600 de milioane de lei pentru autostrada care s-a surpat și nu intră în socoteală nici banii cheltuiți pe reparație, arată Digi24.
În urmă cu două săptămâni Curtea de Arbitraj a Camerei Internaționale de Comerț (ICC) a decis că CNAIR trebuie să plătească italienilor 83,15 milioane lei. Până când va face plata, CNAIR este bună de plată și pentru o dobândă de 4,75%. Aceasta a fost stabilită prin luarea în calcul a unei dobânzi de referință de 1,75%, cea a BNR, la care se adaugă trei puncte de bază, nivel considerat ”rezonabil din punct de vedere comercial”.
Suma care va trebui varsată de stat firmei italiene reprezintă valoarea a trei decizii arbitrale emise în favoarea italienilor de către arbitrul Ștefan Ciobotarenco din Comisia de Arbitrare a Disputelor (CAD) căreia i se supun părțile. În prima decizie CAD, italienii au cerut o plată suplimentară de 26,5 milioane lei și o prelungire a duratei de execuție până la 30 noiembrie 2014. Argumentul lor a fost că alunecările de teren de pe autostradă, care au presupun lucrări suplimentare, au fost imprevizibile. Mai mult ei au cerut o dobândă de nu mai puțin de 8% peste rata BNR, până când CNAIR făcea plata.
Pretențiilor lor conform cărora alunecările au fost imprezibile sunt însă discutabile. Soluția din studiul de fezabilitate inițial prezentat de CNAIR la licitație recomanda realizarea unui tunel în loc de debleu. Dacă acesta ar fi fost construit, alunecările nu ar fi apărute. Din păcate însă, în loc să respingă cererea inițială a italienilor de a înlocui tunelul cu un debleu, CNAIR a acceptat-o și de aici compania este părtașă la consecințele negative.
Într-o a doua cerere, de asemenea aprobată de CAD și acum de ICC, italienii cer 1,34 milioane lei, anume indexări ale prețului materialelor de construcție. Argumentul lor este acela că ”inginerul” lucrării, mai precis personalul responsabil cu activitățile de consultanță, sunt angajați ai CNAIR. Greșeala companiei de stat a fost aceea că a renunțat la serviciile unei firme neutre, selectate inițial prin licitație, respectiv Consitrans, și a apelat la proprii angajați, acuzați acum de subiectivitate, pentru a face verificările și a aproba plățile.
A treia cerere a italienilor, cea mai substanțială, a avut o valoare de 55,99 milioane lei și reprezintă lucrări suplimentare efectuate de ei. Potrivit contractului de tip FIDIC semnat, constructorul este îndreptățit să primească 10% din valoarea inițială a contractului pentru a face astfel de lucrări, neprevăzute inițial.
Italienii au apelat la prestigioase firme de avocatură românești sau străine pentru a se apăra, iar CNAIR a fost reprezentată de câțiva juriști proprii. ”Pârâta nu este reprezentată de consilier juridic extern”, spune ICC în decizia sa. Italienii au fost apărați de Pinset Masons, firmă britanică cu oficii în Europa, Africa și Asia și care a primit titlul de cea mai bună firmă în dreptul afacerilor în 2016. Tribunalul ICC a fost foarte suprins să vadă cum juriștii români foloseau aprecieri fără legătură cu dreptul precum ”dictatorial și injust”, cu referire la decizii CAD.
A apărut o dispută incredibilă privind instanța de arbitraj aleasă pentru soluționarea cazului. Utilizarea unei denumiri imprecise a acestei instanțe în contractul semnat cu Salini Impregilo a dat naștere unei dezbateri întinsă pe zeci de pagini. CNAIR a pretins inițial că nu recunoaște jurisdicția Tribunalului ICC de la Paris și că termenul de Curte Internațională de Arbitraj s-ar referi la instanța de pe lângă Camera de Comerț de la București. ”Este foarte neverosimil ca o întreprindere română de stat, cum este pârâta, să nu facă referire la propria instituție de arbitraj prin identificarea acesteia cu denumirea corectă și corespunzătoare”, se miră inclusiv arbitrii ICC. Și in acest caz judecătorul ICC a dat dreptate italienilor și a decis că disputa nu trebuie soluționată conform contractului de Camera de Comerț de la București ci de cea Internațională (ICC).
Și în fine o altă problemă este faptul că CNAIR nu s-a prezentat în mare parte la dezbaterile ICC și nu a răspuns la solicitări. Spre exemplu, în data de 8 martie Tribunalul a contactat părțile pentru a le informa asupra dosarului însă ”nu a primit răspunsul pârâtei și nici un mesaj de orice fel până la data limită de 14 martie 2016”. Tot tribunalul ICC a trimis apoi un proiect de termeni de referință la care, din nou, nu a primit niciun comentariu din partea CNAIR.
Pe lângă suma la care CNAIR este bună de plată CNAIR mai trebuie să dea alte zeci de milioane de euro pe lucrările de reparație ale autostrăzii. Deoarece contractul a fost reziliat CNAIR nu mai poate cere reparații în garanție.
CNAIR a prevăzut în bugetul pe anul acesta suma de 90 de milioane lei, solicitată de către Salini Impregilo, constructorul italian al lotului 3, în cadrul litigiului declanşat după rezilierea contractului.
În acest litigiu, CNAIR este reprezentantă deocamdată de către juriştii companiei, dar intenţionează ca până la finele lunii mai să contracteze serviciile unei case de avocatură.
Sumele pentru refacerea lotului au fost asigurate din garanţia de bună execuţie a constructorului. Compania a executat Garanţia de Bună Execuţie constituită de Salini Impregilo SpA, în valoare de circa 60,48 milioane de lei, sumă ce a fost încasată de companie de la banca emitentă în data de 28 aprilie 2016.
Proiectul Autostrăzii Orăştie – Sibiu, ca parte a Reţelei de Transport Trans-Europene (TEN-T CORE), prevede construirea a 82,07 kilometri de autostradă care leagă cele două oraşe. Comisia Europeană a decis, în septembrie 2011, finanţarea acestui proiect cu 510 milioane de euro din Fondul de Coeziune.
Autostrada a fost împărţită în 4 loturi de punere în aplicare. Loturile 1 şi 2, având lungimea de circa 44 km, au fost deschise traficului în 2013. Loturile 3 şi 4 au fost deschise traficului în 2014. În ceea ce priveşte Lotul 3 (Sălişte – Cunţa) de aproximativ 22 de kilometri, acesta face obiectul unei anchete penale după ce pe o porţiune din zona viaductului Aciliu au apărut fisuri adânci, care au pus în pericol siguranţa traficului rutier.
