Spațiul public este inundat de declarații care de care mai apocaliptice, în care ministrul Justiției, Raluca Prună, și premierul Dacian Cioloș sunt condamnați pentru că ar fi transformat Serviciul Român de Informații în fosta Securitate.
Ordonanța de urgență a Guvernului care umple golul legislativ lăsat de o decizie a Curții Constituționale, atribuie SRI, prin sintagma “organ special de cercetare penală”, competența de a face supraveghere tehnică strict pe infracțiuni de siguranță națională cum sunt trădarea, spionajul, acțiunile ostile împotriva statului, atentatele care pun în pericol statul sau colectivitități, precum și terorismul.
Anatemizarea ministrului Justiției și a premierului este realizată de către “oratorii” din arenele unor televiziuni cu patroni, la vedere sau din umbra, condamnați sau urmăriți penal, sau de către politicieni, în special cei care sunt cercetați penal sau care au în familie persoane urmărite penal; o fac cei care se tem, probabil știu ei de ce.
Inexeplicabil, o afirmă și unii formatori de opinie onești, care, nu se știe din ce motive, pierd din vedere controlul exercitat asupra SRI de cel puțin două instituții enumerate în Constituție la secțiunea “Autoritatea judecătorească”, și anume Parchetul și Înalta Curte de Casație și Justisție.
SRI chiar este transformat în fosta Securitate de ordonanța de urgență propusă de ministrul Justiției Prună și adoptată de Guvern?
Ca să răspundem la întrebare, redăm exact ce urmează să facă SRI și cum va fi ținută această instituție sub control în paralel cu modul în care acționa fosta Securitate.
Ce atribuții va avea SRI și cum va fi controlat
Potrivit ordonanței de urgență, SRI va avea un statut provizoriu (până ce Parlamentul va găsi soluția adecvată) de organ de cercetare specială, cu atribuții DOAR de supraveghere tehnico-operativă a prezumtivilor autori care ar putea pune în pericol siguranța națională sau care ar pregăti acte teroriste.
Procedura efectivă respectă întru totul drepturile și libertățile individuale prin garanțiile oferite de controlul activității “organului special de cercetare penală” de către judecătorul anume desemnat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de procurorii care vor face ancheta efectivă, de alți judecători din lanțul înfăptuirii actului de Justiție.
Ofițerul SRI nu poate face nici o mișcare fără aprobarea judecătorului de drepturi și libertăți. Apoi, există intervenția procurorului care valorifică informațiile date de ofițerul SRI și le transformă în dosar penal pe care îl trimite în judecată prin rechizitoriu.
Urmează primul filtru al camerei preliminare, unde un judecător analizează dacă probațiunea a fost administrată legal. Primul judecător de camera preliminară este cenzurat de un alt judecător de camera preliminară de la instanța superioară.
Dacă și ultimul filtru confirmă legalitatea administrării probelor, ce include și activitatea SRI de “organ special de cercetare penală”, o instanță va judeca fondul și va da o sentință, care va fi cenzurată, verificată de instanța superioară de apel.
Citește și: De ce va crea Curtea Constituţională haos în justiţie
Iată că activitatea SRI este strict controlată, așa cum era inițial și în Codul de Procedură Penală, articol ce a fost declarat neconstituțional pentru formularea evazivă cuprinsă în sintagma “ alte organe specializate ale statului”.
Ce făcea fosta Securitate
Fosta Securitate primea ordine de arestare de la președintele suprem, Nicolae Ceaușescu, de la soția acestuia, Elena, de la membrii CPEx (Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român), de la primii secretari de partid, de la șefii ierarhici. Nu de puține ori au fost ordonate pedepse maxime cu moartea, fără judecare (simulări de sinucideri sau ucidere în bătaie de colegii de celulă), de ucidere lentă, după iradiere, sau de internare forțată la casa de nebuni.
Securitatea făcea anchete la “rotisor” – o metodă de tortură fizică -, făcea tortură psihică, ajutată și de doctori psihiatri. Judecarea, dacă “inculpatul” nu deceda din cauza torturilor sau a execuției, era un simulacru.
Înainte de Ceaușescu, Securitatea primea ordine similare de la fostul șef al comuniștilor, Gheorghe Gherghiu Dej, sau de la emisarii Rusiei bolșevice, care ne-a ocupat țara după Al Doilea Război Mondial.
Orice persoană care comitea un simplu delict de opinie putea fi ridicată noaptea, din pat, de pe stradă, de la serviciu, dusă în arest, unde era torturată. În proces, acuzatorii nu erau numai procurorul și chiar și judecătorul, ci și așa-zisul avocat al apărării. Nu exista nici o garanție de respectare a drepturilor celui învinuit.
Chiar seamană atribuțiile actualului SRI privind securitatea națională și terorismul și acțiunile fostei Securități?
Fostul premier Ponta, acuzat în două dosare de corupție, ne îndeamnă să …”nu tăcem de frică”
Atacul cel mai dur la adresa ministrului Justiției Raluca Prună a venit de la fostul premier Victor Ponta, inculpat în două dosare de corupție.
Pe Facebook, Ponta a scris: “… când văd un ministru al Justiție dintr-o țară membră UE că gândește și acționează ca o kaghebistă sinistră fac un apel către toți cetățenii încă liberi din România – drepturile noastre fundamentale NU sunt «un lux teoretic»!
Dacă iar tăcem de frică vom ajunge mult mai rău decât în anii 50 când comuniștii (cu exact aceeași gândire ca Madam Prună sau Macovei) au distrus această țară!
Vă propun să nu tăcem de data asta!”
Cui îi folosește acest îndemn? Îl ajută pe Ponta în dosarele sale penale?
Și fostul președinte Traian Băsescu susține acum că o OUG de modificare a Codului de procedură penală (CPP) este NELEGALĂ. Iată că, in 31 ianuarie, 2014, când el era presedinte si Victor PONTA premier, cerea o OUG pt a modifica același CPP : “”Dacă primul ministru nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile articolului 140 din Codul de procedură penală, este emblema corupţiei. Are destule altele care l-au situat deja în sfera omului corupt, prin utilizarea actelor normative, ba pământurile la CJ Brăila, ba problema Rompetrol, ba problema ASF, toate astea îl arată ca fiind un om corupt, dar în cazul în care nu face urgent modificările care trebuie făcute acestui articol, el devine scutul oamenilor corupţi şi devine primul responsabil că nu a acţionat când trebuia”.
Citește și: Cele 8 mari păcate ale noilor Coduri Penale
