În statele Europei, modul de suspendare al preşedintelui este stipulat foarte clar în Constituţie iar rolul Curţii Constituţionale (în unele state denumirea este alta) este decisiv.
Prima referire la cazuri de suspendare în Constituţia Italiei apare la articolul 90 care stipulează că “preşedintele nu poate fi tras la răspundere pentru deciziile sale din timpul exercitării mandatului decât în caz de înaltă trădare sau violare a Constituţiei.
În acest caz Preşedinetele poate fi demis de către Parlament într-o sesiune reunită cu majortitatea absolută a membrilor săi”. Rolul Curţii Constituţionale este foarte important, Constituţia spunând că aceasta trebuie să se pronunţe în cazul unor “acuzaţii aduse Preşedintelui statului şi a miniştrilor, potrivit Constituţiei”. Dacă la Bucureşti noul guvern condus de Victor Ponta a decis să atribuie Curţii Constituţionale doar rol consultativ, în Italia lucrurile stau diferit.
“Atunci când Curtea constată ilegitimitatea unei legi sau a unui document cu putere de lege, legea încetează să mai aibă vreun efect din ziua următoare publicării deciziei Curţii.” Altfel spus, Curtea are ultimul cuvânt atunci când e vorba de constituţionalitatea unei decizii indiferent că este a Parlamentului sau a premierului.
Cu majoritate de două treimi
În Germania, al cincilea capitol al Constituţiei se referă la Preşedinte. În cazul în care acesta nu mai are capacitatea de a-şi exercita atribuţiile, acestea sunt preluate de şeful Bundesrat (camera superioară a Parlamentului).
“Bundestag-ul (Parlamentul ales prin vot popular n.red.) sau Bundesrat-ul îl poate trimite pe preşedinte în faţa Curţii Constituţionale Federale sub acuzaţia că a încălcat Constituţia ori alte legi federale. Declanşarea procedurilor de demitere a preşedintelui trebuie să fie susţinută de cel puţin un sfert din membri Bundestag sau Bundesrat. Decizia de suspendare trebuie luată cu două treimi din membri Bundestag sau cei ai Bundesrat. În cazul în care Curtea Constituţională îl găseşte pe preşedinte vinovat de violarea Constituţiei sau a unor legi, va anunţa că acesta şi-a pierdut postul de preşedinte.”
Curtea este cea care va desemna un interimat.
Franţa, preşedintele etern
În Constituţia Americană lucrurile sunt mai evazive o singură frază preciznd că: “preşedintele, vicepreşedintele şi ofiţerii civili ai SUA vor fi demişi în cazul în care sunt puşi sub acuzare pentru mită, înaltă trădare, alte delicte şi infracţiuni foarte grave “.
În Franţa, articolul 7 al Constituţiei permite Consiliului Constanţional să constate incapacitatera preşedintelui de a-şi exercita funcţia. Nu este prevăzută o procedură de destituire sau suspendare din funcţie.
