Interviu cu Iulia Gorea Costin, candidatul PNȚCD pentru Primăria Generală a Capitalei: Iubirea este manifestarea luminii divine din noi

Prima femeie ambasador din Republica Moldova, fost primar pentru două mandate încă de la 25 de ani și acum candidat al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat pentru conducerea celui mai important oraș din România, aceasta sunt repere din cariera extraordinară a Iuliei Gorea Costin.

Emilia Gheţu

Vă rugăm să ne spuneți ce înseamnă pentru dvs. scopul vieții? Ce lucruri prioritare aveţi? Unde credeţi că există cel mai mult spațiu de libertate?

Iulia Gorea Costin: Scopul vieții este însăși viața, cel mai de preț dar! Posibilitățile de cunoaștere, trăire și evoluție pe care ni le oferă experiența umană… În acest sens, fiecare vârstă are farmecul său. Privesc în urmă cu multă recunoștință pentru fiecare etapă și fiecare experiență care m-au ajutat să ajung aici și să exclam: E atât de frumos să trăiești conștient!

Prioritare rămân investițiile pe care le facem în sufletul uman, în înțelegerea că venim pe Pământ și plecăm ca Suflet. Înțelegând acest adevăr, respectând divinitatea din noi și din alții avem șansa eliberării din chinurile ignoranței, pe care le creăm rătăcind prin hățișurile materiei.

Libertatea e o stare de spirit, ea nu depinde de factorii exteriori.

La sfârşitul anilor ‘80 v-ați încadrat în lupta de elibe­rare naţională. Ce înseamnă conștiința datoriei?

I.G.C.: Eliberarea națională constituie o treaptă importantă  în evoluția umanității, ce denotă un anumit nivel de conștiință. Un altul decât cel limitat la grija de sine, de propriul interes. De altfel întreaga viață, citeam undeva, reflectă evoluția conștiinței de la cea a unei bacterii până la cea a marilor sfinți.

Cum vedeţi că e lumea? Ce vrea ea, că uneori nu o mai înţelegem deloc.

I.G.C.: Lumea este o multitudine de oglinzi în care ne reflectăm. De aceea anticii ne îndemnau să ne cunoaștem pe noi înșine pentru a înțelege/cuceri lumea.

V-a schimbat într-un fel politica? Aţi fost tot timpul conformă cu DVS înşivă sau aţi făcut şi compromisuri?

I.G.C.: Nu am făcut niciodată politică în sensul înțelegerii generale. Am acționat întotdeauna în conformitate cu conștiința proprie, încercând să depășesc circumstanțele și să găsesc soluții la problemele timpului.

Credeţi că literatura, arta, în general, pot denunţa manipularea prin „marile idei” şi spălarea creierelor prin dis­cursuri ideologice?

I.G.C.: Literatura, arta, cultura au menirea de a ne ajuta să ne cunoaștem, să trăim și să retrăim o gamă întreagă de emoții și sentimente. Un om cult nu poate fi manipulat, el întotdeauna va discerne adevărul.

Cum priviţi efectele dezastruoase ale crizei în Republica Moldova, în România şi în lume? Cum este afectată viaţa în general şi cultura, în special, în aceste vremuri?

I.G.C.: Consider că suntem martorii unei etape de tranziție de la o lume preponderent materială la cea spirituală. Această epocă a fost anunțată de toate culturile și religiile lumii.  Semnele timpului pe care-l trăim ne forțează să înțelegem că adevărata bogăție o constituie dimensiunea sufletească, or, cu adevărat, bogat este cel care dăruiește. De criză sunt afectați cei care au devenit în timp robii materiei, ai aparențelor, ai fericirilor iluzorii și trecătoare .

În condiţiile în care onestita­tea morală e fragilă, se mai poate vorbi despre onestitatea intelectuală?

I.G.C.: Onestitatea este o condiție morală care nu depinde de IQ, ci de nivelul  de conștiință. Evident, nu toți rezistă circumstanțelor,  rar cine are curajul să se opună sistemului. Nu mai puțin important este cine ne sunt modelele care ni se impun: părinții, profesorii, conducătorii.

O bună parte a vieţii aţi dedica­t-o tinerilor, şcolii, educaţiei. Ce credeţi, tinerii de astăzi au repere corecte?

I.G.C.: Dincolo de repere, fieca­re generație are nevoie de anumite valori, experiențe, de propriile căderi, de partea sa de zbor. În parte, ne-am obișnuit să împărțim lucrurile în corecte și incorecte, în rele și bune, presupunând prin bine/corect ceea ce ne place. Deseori, ceea ce nu ne place contribuie la creșterea, evoluția noastră. De aceea îmi permit să afirm că educația este o artă, care nu poate fi înfăptuită decât prin răbdare, înțelegere și iubire.

Absurdul istoriei este cel care precede teatrul absurdului?

I.G.C.: În cazul în care lecțiile teatrului lumii, ale istoriei nu sunt însușite, absurditatea rămâne la ordinea zilei.

Unde v-ați fi dorit să vă aflați într-un anumit moment al istoriei?

I.G.C.: Când conștientizăm că suntem atât parte a creației, cât și creatori, înțelegem că nu ne-am aflat niciodată întâmplător undeva.

Care sunt mai frumoase – întâlnirile sau despărţirile?

I.G.C.: Sunt frumoase întâlnirile în care te regăsești, care-ți deschid noi perspective, dar și despărțirile care anunță tranziția spre un nou început.

Care sunt valorile pe care puneţi preţ în continuare? Ce modele de viaţă, de profesie aţi avut? Ce amintiri ale copilăriei mai dăinuie şi acum în sufletul dumneavoastră?

I.G.C.: Am pus preț dintotdea­una pe iubirea și dăruirea necon­di­ționată pentru oameni și pen­tru tot ce înseamnă viață. Acestea, de altfel, consider că sunt și valorile care vor salva lumea. Modele de viață? Cred că ne regăsim mai mult sau mai puțin în fiecare om și fiecare om se regăsește în noi. Suntem purtătorii experienței umane ancestrale. Modele ale conștiinței superioare întâlnim în toate religiile lumii: în budism – Bu­d­ha, în islamism – Mohamed, în iudaism – Moise… Noi,  creştinii, suntem chemaţi să ur­măm Calea, Adevărul şi Viaţa, deschisă lumii de Isus Hristos-Dumnezeu Cuvântul Întrupat. Din copilărie o amprentă inegalabilă în timp a lăsat în sufletul meu iubirea, cu care m-au înconjurat părinții mei Ana și Vasile Gorea, iar mai târziu soțul Nicolae Costin și fiul Victor.

Cât contează prietenii? Aveţi mulţi?

I.G.C.: Contează calitatea celor care te prețuiesc, numărul celor care-ți împărtășesc crezul. Am mulți prieteni și mă simt bine peste tot în lume.

Care e cea mai frumoasă meserie din lume?

I.G.C.: Sunt frumoși creatorii, indiferent de meserie. Iar cei mai frumoși sunt cei care se creează pe sine însuși, Oameni adevărați. Aceasta presupune o muncă asiduă/titanică, conștientă în fiecare clipă.

Credeți în oamenii providențiali?

I.G.C.: Cred că lumea este într-o permanentă schimbare, iar viitorul se creează în fiecare clipă. Cred în biruința Luminii, a Înțelepciunii, a conștientizării Adevărului eliberator.

Ce lucruri ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim?

I.G.C.: Înțelegerea faptului că lumea e rodul creației noastre colective și că ea reflectă gândurile, cuvintele, sentimen­tele,  emoțiile şi faptele noastre. Vă amintiți? ”În fapte lumea-i visul sufletului nostru”(Mihai Eminescu). Cuvintele se mate­rializează, visele se împlinesc!

Ce este dragostea, doamnă Iulia Gorea Costin?

I.G.C.: ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se răfuieşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată….” (Scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Corinteni). Iubirea este manifestarea luminii divine din noi, cheia fericirii și a renașterii. Odată cu trezirea luminii/iubirii, a creșterii nivelului de conștiință, observăm suferința ce vine din inconștiență, dar nu condamnăm, nu judecăm, ci înțelegem și iertăm. Lumea se luminează când ochii care văd lumina se înmulțesc. 

Iulia Gorea Costin, candidatul PNŢCD la funcţia de Primar General al Muni­cipiului Bucureşti, este înscrisă la numărul 8 în buletinul de vot.

Sloganul electoral: Pentru o Românie integră! Cu sufletul pentru oameni, cu fapta pentru Bucureşti.