Fostul liberal Mircea Diaconu a provocat surpriza euroalegerilor de duminică, obținând 6,81% din voturi în calitate de candidat independent. În acest fel, Diaconu a obținut un număr de voturi dublu față de pragul pe care trebuie să îl atingă un candidat independent – 3,13%. Mai mult, el a depășit partide cu pretenții cum ar fi UDMR – 6,3% sau PMP – 6,21%. În unele județe, rezultatele lui Diaconu au fost chiar spectaculoase: 13,29% în Constanța sau 10,44% în Botoșani.
Reușita lui Mircea Diaconu a fost facilitată și de puternicul sprijin mediatic de care a beneficiat după demisia din PNL. Pe de altă, parte, Mircea Diaconu a beneficiat și de imaginea personajului persecutat de instituții, după ce, în faza inițială, BEC i-a interzis candidatura la Parlamentul European. Ulterior, Curtea de Apel București i-a permis candidatura, dar, la acel moment, imaginea sa de “independent persecutat” era deja consolidată.
Semnificația alegerii
Faptul că un politician declarat incompatibil, în 2012, prin decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a candidat și a fost ales are o semnificație care depășește ca importanță cazul Mircea Diaconu. În esență, Diaconu a putut candida pe baza unei portițe din legea ANI, care prevede că incompatibili nu mai pot candida pentru “aceeași funcție”. Cum Diaconu a fost declarat incompatibil în calitate de senator, el a avut posibilitatea de a candida pentru Parlamentul European. Mircea Diaconu a figurat, inițial, pe listele PNL pentru euroalegeri, dar a fost eliminat în urma problemelor cu Agenția Națională de Integritate (ANI). Ulterior, el a hotărât să candideze ca independent.
Candidatura și alegerea sa sunt un semnal puternic că și alți incompatibili pot obține, în continuare, funcții. Singura condiție: să candideze pentru o altă funcție decât cea în care au fost declarați incompatibili. De exemplu, Constantin Nicolescu, declarat incompatibil în calitate de președinte al CJ Argeș, poate candida pentru o altă funcție.
