De ieri, președintele ales al CE, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, a început, potrivit unei note de presă transmise de biroul său, interviurile cu candidații desemnați pentru funcțiile de comisari europeni. În condițiile în care Corina Crețu pare să se fi desprins în candidatul favorit al guvernului român, întrebarea este ce portofoliu va primi aceasta.
Șansele lui Dacian Cioloș de a obține un nou mandat au fost șterse din momentul în care premierul Victor Ponta i-a transmis lui Jean-Claude Juncker o a doua propunere în persoana Corinei Crețu. Sâmbăta trecută, Ponta a declararat că a transmis cea de-a doua nominalizare după ce Juncker l-ar fi informat că păstrarea aceluiași portofoliu – Agricultura în cazul comisarului român Dacian Cioloș – pentru aceeași țară și aceeași persoană „este puțin probabilă”. În ultimele zile s-a înmulțit numărul vocilor care au subliniat faptul că există o cutumă în virtutea căreia nici un comisar nominalizat pentru un al doilea mandat nu mai ocupă același portofoliu și că ar fi fost „imposibil” ca România să obțină Agricultura pentru a doua oară pentru Cioloș, dar acest lucru este numai parțial adevărat. Cutuma există, este adevărat, dar nu există absolut nici o lege sau reglementare care să împiedice acest lucru. Cu alte cuvinte, dacă Ponta ar fi insistat cu varianta Cioloș la Agricultură și ar fi negociat dur pentru aceasta, ar fi avut șansa să obțină portofoliul, chiar dacă l-ar fi nemulțumit pe Juncker. Evident, Ponta a preferat să le facă pe plac atât lui Juncker, cât și socialiștilor europeni, pentru care a mai asigurat un portofoliu de comisar.
Comisia Europeană, o afacere guvernamentală
Cum a recunoscut chiar și Traian Băsescu, nominalizarea unui candidat pentru funcția de comisar european este „teritoriul” guvernelor. Consiliul European (reuniunea șefilor de stat sau de guvern) nominalizează președintele Consiliului, președintele Comisiei și Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și deja a făcut-o. După desemnarea lui Juncker drept președinte al Comisiei, a lui Donald Tusk drept președinte al Consiliului și a Federicăi Mogherini drept Înalt Reprezentant, rolul șefilor de stat încetează și intră în scenă guvernele. Președintele Comisiei trebuie să stabilească lista celor 26 de comisari rămași în acord cu Consiliul Uniunii Europene, care este organismul european al guvernelor. Aici fiecare guvern național are o anumită forță de negociere pentru că poate respinge lista dacă un candidat nu îi este pe plac sau poate încerca să formeze o coaliție de „rebeli”. Din acest motiv, în practica ultimelor comisii, fiecare comisar a reprezentat, de regulă, cu foarte puține excepții, din punct de vedere politic, familia politică din care făcea partidul de guvernământ sau liderul coaliției de guvernământ. Din punct de vedere politic, Ponta a profitat și a promovat un socialist.
Omul contează
În următoarea fază, președintele Comisiei are, teoretic și legal, potrivit Tratatului Uniunii Europene, dreptul de a dispune după cum dorește distribuția portofoliilor între candidații conveniți. În realitate, statele mari primesc portofolii importante. Până la marele val de extindere din 2004, statele mari aveau câte doi comisari. După extindere, au rămas cu câte un portofoliu, dar semnificativ. De exemplu, în actuala Comisie Barroso, Germania are portofoliul Energiei, Franța – Piața Internă și Serviciile, Marea Britanie, Înaltul Reprezentant, Italia – Industria, Spania – Competiția, Polonia – Bugetul, iar România – Agricultura. Asta nu înseamnă însă că persoana desemnată și prestigiul câștigat nu contează. Astfel, performanțele lui Viviane Reding i-au asigurat, pentru Luxemburg, portofoliul Justiției și poziția de vicepreședinte al Comisiei, iar finlandezului Olli Rehn, pe cel de afaceri economice și monetare. În același sens, bulgăroaica Kristalina Gheorghieva este vehiculată acum pentru portofoliul bugetului.
Prin urmare, ce șanse are Corina Crețu, un om lipsit de experiență și de prestigiu și care cu greu se califică cerințelor enunțate de Juncker. În nota de presă de ieri, acesta a ținut să amintească faptul că articolul 17 al Tratatului UE cere ca „membrii Comisiei să fie aleși pe baza competențelor lor generale și a angajamentului european dintre persoane a căror independență este dincolo de orice îndoială”. Corina Crețu nu are nici competențe deosebite, a dovedit un angajament european limitat, defilând sub slogane naționaliste, și este departe de a fi independentă dincolo de orice îndoială.
Dincolo de negocierile dintre state, viitoarea Comisie mai are un hop important de trecut, audierea în Parlamentul European a candidaților și votul ulterior asupra întregii Comisii. Or, Juncker nu poate risca respingerea întregii Comisii pentru un candidat care pare incompetent sau inadecvat și de aceea nu va risca o confruntare cu Parlamentul pentru un candidat problematic. Deocamdată, portofoliul vehiculat pentru Crețu este cel al Politicilor Regionale, un portofoliu greu, deținut în prezent de Austria. Dar, dacă în cursul negocierilor și audierilor va reieși că doamna Crețu este un candidat slab, Juncker nu va ezita să îi ofere un portofoliu mai puțin prestigios. Deja sunt vehiculate alternative, cum ar fi „cooperarea internaţională, ajutor umanitar şi reacţia la situaţii de criză”, care se ocupă, în esență, cu asistența pentru Africa, şi cel pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune socială, un domeniu atât de complicat și controversat în actualul peisaj european încât este sortit eșecului. În orice caz, mult mai puțin decât Agricultura sau Politicile Regionale.
