fost inca inventata tehnologia necesara exploatarii unor astfel de resurse.

Cinci zile pe intinsul marii Negre. Am calatorit 550 de mile cu singura nava de cercetari marine a Romaniei. Se numeste "Mare Nigrum". E un fost pescador oceanic, ajuns la venerabila varsta de 40 de ani. Mult, avand in vedere ca o nava e deja considerata batrana cand implineste 15 ani. Pe vremuri, ne uitam la televizor, la documentarele stiintifice cu nava de cercetari "Calypso" a lui Jacques-Yves Cousteau. Nici aceea nu era nou-nouta cand a intrat in serviciul cercetatorilor francezi, fiind la origini o nava militara. Nava romaneasca de cercetare are o lungime de 82 de metri si 3.200 de tone deplasament. Proportii duble in comparatie cu celebrul vas francez. Cat priveste instalatiile pentru cercetare de pe vasul nostru, nimic in minus, in privinta calitatii, fata de ceea ce au strainii, ne-a asigurat Gheorghe Oaie, directorul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina "Geoecomar" – armatorul lui "Mare Nigrum".

"Mare Nigrum" – vedeta doar in strainatate
"Mare Nigrum" e cunoscuta in strainatate, fiind implicata in diverse programe de cercetare sub egida Uniunii Europene. Iata un exemplu: fenomenul tsunami in Marea Neagra, proiect definitivat anul trecut, care a evidentiat, intre altele, faptul ca o asemenea manifestare a naturii se produce in aceasta zona o data la cel mult 20 de ani, chiar daca nu intotdeauna in mod violent si cu efecte catastrofale. In plus, vasul romanesc de cercetare e considerat la ora actuala cea mai complexa unitate de cercetare din Marea Neagra. si asta, in conditiile in care vechea flota ruseasca de cercetare din acest bazin a fost trasa la mal din lipsa de fonduri, in timp ce Ucraina are trei nave stiintifice – toate in reparatii –, Bulgaria poseda o nava mica, pentru operatiuni costiere, iar Turcia e concentrata pe cercetari in Mediterana.

Renascuta din propria cenusa
Nava romaneasca de cercetare a renascut din propria cenusa asemenea pasarii Phoenix. Putea sa aiba soarta celor aproape 400 de nave de la noi, care dupa 1990 au ajuns fie la fier vechi, fie sub pavilioanele altor state. Vaporul pe care ne-am urcat acum s-a numit pana in 1989 "Somes", fiind construit in 1971 in fosta Republica Democrata Germana. Cert e ca din flota de peste 50 de nave de pescuit oceanic a Romaniei doar vasul acesta a supravietuit, fiind preluat in 1992 de Ministerul Geologiei, pentru ca un an mai tarziu sa treaca sub "aripa" nou-infiintatului pe atunci Institut "Geoecomar".

 Statul roman a investit un milion de euro in acest proiect, de-a lungul mai multor ani, banii fiind dati cu taraita, pana cand nava a fost pusa din nou la apa si inaugurata oficial in 2002. Cu un nou nume – "Mare Nigrum" – si cu o noua destinatie – stiinta. Poate sa para o cheltuiala majora a Romanei un milion de euro. Este totusi o "joaca" in comparatie cu marile puteri ale lumii, care investesc sume imense pentru cercetarea marilor. Spre exemplu, Franta are sase astfel de nave. La fel si Germania. Cel mai nou vas francez, "Pourquoi pas?", lansat cu cativa ani in urma, valoreaza peste 60 milioane euro.

O uzina in mijlocul marii
Nava solida, cu un pescaj de cinci metri. si carena dubla. A cutreierat aproape toate oceanele lumii. Pe vremea cand era pescador avea o capacitate de incarcare de 500 de tone de peste. Ai nevoie de un ghid pentru a strabate intreaga retea de culoare, scari si cabine ale vasului, sa nu te ratacesti. Vechile compartimente de prelucrare si congelare a pestelului au fost inlocuite de zece laboratoare. Toate se afla sub puntea de la pupa. Aparatura sofisticata gasim in laboratoarele de biologie, magnetometrie, seismoacustica, geochimie, hidrologie, masuratori gaze, la care se adauga alte compartimente pentru analiza diverselor probe de apa si de sedimente. Pe langa echipajul format din 22 de marinari, la bord pot urca 25 de cercetatori – geologi, biologi, specialisti in chimia apei, geologie fizica si magnetometrie.

 

Ajungem in pantecele vaporului. Descoperim o adevarata uzina, unde se afla cele doua motoare ale navei, fiecare de cate 1.160 de cai putere, la care se adauga trei motoare auxiliare, ultimele dezvoltand o putere instalata de 835 kilowati – energie necesara pentru functionarea tuturor instalatiilor de pe vas, incepand cu macaralele si terminand cu aerul conditionat din fiecare cabina. Stapan peste aceste forte este mecanicul-sef Aurel Anghel, pe care l-am gasit cu mainile pline de unsoare. Trebuie sa umble mereu in "burta bunicii" – deh, nava veche. Mic la stat, corpolent, cu pielea arsa de soare si o bucata de panza alba infasurata in jurul capului – parca ar fi un personaj din cartile de aventuri. si are ce povesti omul nostru, dupa 40 de ani petrecuti in largul marilor, pe multe alte nave.

Minisubmarinul
Atunci cand vasul a fost dus la reparatii capitale s-au facut doua "ferestre" in corpul sau, mai precis, in partea care se afla sub apa. Acolo au fost introdusi doi senzori. S-a creat astfel un sistem multifascicul prin care este scanat fundul marii, obtinandu-se pe calculator imagini in detaliu ale adancurilor. Ajungem apoi la alte echipamente – sistemul de carotiere. Sunt un fel de sonde care se infig in malul din adancuri. Se extrag astfel esantioane de cate sase metri lungime, care vor fi apoi feliate de specialisti, pentru cercetari amanuntite. Asemenea extractii s-au facut din loc, dupa un plan bine stabilit. Alta instalatie – bodengreifer – aduce la suprafata sedimente excavate de pe fundul marii. Se lanseaza, in acelasi timp, si un multicarotier. E un mecanism cu zece recipiente, fiecare de cate 60 de centimetri lungime. Echipamentul ajunge la cateva sute de metri adancime.

 

Capacul fiecarui bidon se inchide automat in momentul in care ansamblul coboara la un anumit nivel. Asa se iau probe de apa de la diverse paliere ale marii. Vasul face astfel o serie intreaga de "halte", pentru a le permite oamenilor de stiinta sa-si faca treaba. Observam ca vaporul tracteaza un fel de racheta. Este un magnetometru cu ajutorul caruia a fost inregistrat campul magnetic de-a lungul traseului nostru. Dar exista si o "vedeta" a navei – minisubmarinul. Abia a fost achizitionat si va intra in functiune anul viitor, dupa montarea celor cinci motoare, fiecare de cate un cal putere. Cateva repere tehnice: 120 de kilograme greutate, lungimea de 1,20 metri si 80 de centimetri latime. Poate sa coboare pana la un kilometru adancime, fiind teleghidat de pe nava, de care e legat cu un cablu.

Pasiune mare, bani putini
Majoritatea cercetatorilor de pe "Mare Nigrum" sunt tineri. Oameni de 35-40 de ani, care si-au luat doctorate in specializarile lor si care stau cate 100 de zile pe an departe de casa, in mijlocul apelor. stiu sa carteze fundul marii, sa descopere zacaminte de petrol si gaze, sa stabileasca gradul de poluare a Marii Negre, sa "deseneze" cele mai bune trasee pentru viitoarele conducte submarine, in functie de stabilitatea anumitor suprafete din "subsolul" marii, sau sa puna diagnosticul "sanatatii" actualelor conducte. Cu totul, la Institutul "Geoecomar" sunt 50 de cercetatori. Foarte putini, in comparatie cu institutii similare din alte tari, unde specialistii se numara cu sutele. Salariile romanilor nu sunt nici pe departe pe masura pasiunii si efortului lor: cel mult 3.200 lei, cu un spor de 15% pentru cei care au doctoratul.

 

"Am pierdut in ultimii ani cinci cercetatori, sub 35 de ani", ne-a spus directorul Gheorghe Oaie, referindu-se la cei care au plecat la salarii mai mari in alte tari. Institutul are nevoie de cadre noi, mai ales in domeniul geologiei, dar sunt greu de gasit. Cat priveste finantarea pentru programele de cercetare, para-doxul e si mai mare, mai ales ca e vorba de o unitate de interes national: doar 26% din banii necesari vin de la bugetul statului roman, iar restul fie din contracte cu diversi agenti economici din tara, fie din proiecte ale Uniunii Europene. Cand ne-am intors la Constanta, pe chei asteptau cativa cineasti din Ungaria. Doreau sa filmeze cateva scene dintr-un viitor film pe vasul "Mare Nigrum". Pana la urma, nava trebuie intretinuta – de la echipamente pana la combustibil – si e nevoie de bani. Din orice sursa. si asta, in conditiile in care sa iesi in largul marii cu o nava de cercetare inseamna un cost de 10.000 euro. Pe zi. 

Marea Neagra – un bulgare de aur
Dupa ani de cercetari in Marea Neagra, in cadrul unor programe nationale sau internationale, cu nava "Mare Nigrum", directorul "Geoecomar" este convins ca ne aflam in fata unuia dintre cele mai mari zacamante de gaz-hidrati din lume. Noua bogatie se gaseste insa la adancimi mari, de la 600 de metri in jos, pana la campia abisala a Marii Negre, care inseamna o distanta de 2.200 de metri de la suprafata apei pana la fundul marii. Problema e ca nu exista inca, pe plan mondial, tehnologia necesara pentru exploatarea unui zacamant aflat la o adancime atat de mare. Dar se fac cercetari in domeniu, mai ales in Japonia, din cate se stie. "O mare parte a zacamantului de gaz-hidrati din Marea Neagra se gaseste in apele teritoriale ale Ucrainei.

Dar are si Romania rezerve importante", spune directorul Gheorghe Oaie, geolog de meserie. Desi nu se cunosc date exacte despre cantitatea hidratului de metan din aceasta parte a lumii, omul de stiinta ne-a exemplificat totusi, in mod plastic, ce va reprezenta Marea Neagra in viitor – "un alt Orient Mijlociu in materie de bogatii naturale". Nu e nici pe departe o declaratie hazardata, in conditiile in care, cu cateva zile in urma, la "Forumul energetic si economic al Marii Negre", desfasurat la Bucuresti, reprezentantul guvernului SUA pe probleme de energie, Richard Morningstar, vorbea despre posibilele rezerve uriase de hidrocarburi din Marea Neagra, care ar putea deveni "principala sursa de energie a Europei".